Les infideles

0

Les Infideles este exact ceea ce se anunta in titlu: o serie de povesti cinematografice despre barbati infideli. Diversele ipostaze comice ale aventurilor extraconjugale sunt surprinse in scurtmetrajele semnate de opt regizori diferiti.

Tandemul Jean Dujardin – Michel  Hazanavicius care a facut furori cu productia The Artist (2011), colaboreaza si pentru Les Infideles. Dar, de data aceasta, multitalentatul Dujardin este, pe langa actor intr-un rol multiplu, si regizor, si scenarist.

Filmul a fost promovat printr-o serie de postere care au starnit controverse la inceputul anului 2012, cand a avut loc lansarea oficiala a productiei in Franta. In Romania, filmul are premiera oficiala pe 23 noiembrie.

Finding Nemo 3D

0

Începând cu 16 noiembrie, poți revedea excelenta animație Finding Nemo relansată acum în variantă 3D. Laureat al premiului Oscar pentru Cel mai bun Film Animat 2004, Finding Nemo se amplifică vizual spre plăcerea fanilor în 2012.

Povestea din Finding Nemo urmărește una dintre cele mai amuzante, dar și periculoase, aventuri subacvatice și nu numai, protagoniștii ajungând de la Marea Barieră de Corali până în biroul unui dentist australian.

Peștele-clovn Marlin (Albert Brooks), un tată mult prea protector, pornește în căutarea fiului răpit. Nu este singur în aventura care urmează, cunoscând o sumedenie de prieteni în călătoria spre micuțul Nemo.

Fruntașa acestui grup e Dory (Ellen DeGeneres), al cărei sindrom de pierdere a memoriei pe termen scurt îi întărește optimismul – diametral opus atitudinii negative a lui Marlin.

Distribuția vocală îi include pe Brad Garett (serialul Everybody loves Raymond), Willem Dafoe (Antichrist, seria Spider-Man) și, episodic, pe Geoffrey Rush sau Eric Bana.

O mult-așteptată continuare a poveștii a fost anunțată pentru 2016.

Anna Karenina

0

După succesele înregistrate cu Atonement (2007) şi Pride and Prejudice (2005), Joe Wright revine cu o nouă adaptare cinematografică: Anna Karenina, după romanul omonim al lui Lev Tolstoi. Filmul va intra în cinematografele românești începând cu 14 decembrie și îi are în rolurile principale pe Keira Knightley, Jude Law și Aaron Taylor-Johnson.  

Plasat în atmofera Rusiei imperiale de secol 19, filmul reia povestea aristocratei Anna Karenina (Keira Knightley), prinsă între datoria de a rămâne alături de soțul ei (Jude Law) și iubirea-pasiune pe care o nutrește pentru ofițerul Vronski (Aaron Taylor-Johnson). Căutându-şi fericirea, Anna ia decizii care vor avea în final consecinţe tragice, atât asupra vieţii ei, cât şi a celor din jurul său.

După premiera din septembrie pe care a avut-o în Marea Britanie, Anna Karenina s-a bucurat în general de recenzii pozitive, criticii căzând de acord cu privire la caracterul îndrăzneţ, teatral, al acestei noi versiuni.

Full Metal Jacket – sau cum am invatat sa nu mai fiu un individ si sa iubesc armata

0

Pe fondul unui lamento de muzică country despre serviciul în Vietnam, o mână de proaspeți recruți își primesc tunsoarea cazonă. Povestea formării unui soldat nici nu avea cum să înceapă altfel.  

Prima parte a lui Full Metal Jacket este considerată a fi cea mai realistă reprezentare cinematografică a stagiului de pregătire pe care pușcașii marini americani îl urmează pe insulă Paris. Descrierea se bazează pe experiență personală a lui Gustav Hasford – autorul nuvelei ce a servit drept inspirație pentru film – la care Kubrick a adăugat prezența ca actor în film a lui Robert Lee Ermey (serg. Hartman) – sergent în viață reală.

 

 

Tonul lui mecanic și agresiv, injuriile imaginative cu care îi umilește peoldați și atitudinea intransigentă joacă un rol dominant în crearea atmosferei. Hartman își desensibilizează recruții prin mantre ce preamăresc violența, cântece vulgare și blasfemii inacceptabile în lumea din afară armatei. Replicile colorate ale sergentului, redate perfect de Ermey fac deliciul primei părți, trasând în același timp tonul pentru restul filmului. Pe cât e uneori de comic, pe atât ne apare de crud ca torționar al lui Gomer Pyle (Vincent D'Onofrio), un tânăr cu probleme mentale. Ca manieră și intelect deopotrivă acesta dă impresia unui copil, incapabil să îndeplinească sarcinile pe care Hartman i le impune. 

 

 
      
 
 

 

Non-conformist este și protagonistul filmului, un soldat cu o gândire critică bine dezvoltată ale cărui replici sarcastice i-au câștigat porecla de Jocker (Mathew Modine). Transformarea lui personală este singurul element narativ care susține curgerea acțiunii din Full Metal Jacket,  lăsându-l destul de fragmentar. Numai la sfârșit vom înțelege relevanța anumitor scene, de foarte multe ori indicată doar subtil de jocul excepțional al lui Modine.

Dar fiecare dintre piesele de mozaic ce compun narativa din Full Metal Jacket reușește să impresioneze prin propria putere, în absența unei cauzalități epice atenția fiindu-ne captată de expresivitatea scenelor. Dialogurile sunt memorabile, pe alocuri poetice, fără să își piardă naturalețea. Kubrick a sculptat cu prețiozitate fiecare imagine, obținând un veritabil festin vizual cu o bogată încărcătură semantică.

 

 

Aspectul clinic, dominat de simetrie, al locului în care se desfășoară pregătirea pentru front contrastează puternic cu haosul din Vietnam. Shaking cam-ul, folosit aici pentru prima dată în secvențele de acțiune, alternează excelent cu statismul aproape pictural al scenelor de dialog, ținând constant spectatorul în mijlocul evenimentelor. 

Full Metal Jacket te atrage mereu înspre el, te amuză, te încordează și te neliniștește, un film expresionist care nu face rabat când vine vorba de valoarea de entertainment oferită. Dramaticul se menține însă la cote mici, îmbrăcat într-o haină de realism și dominat de sentimentul apatiei. Peronajele dau de multe ori impresia că ar fi doctori ce poartă conversații despre vreme la căpătâiul unui muribund.

Până la răbufnirea din final, mesajul este transmis prin mijloace indirecte, fără să se atenteze la fațada realistă. Tema recurentă a războiului din Vietnam (si Full Metal Jacket reușește foarte bine să fie un film despre războiul din Vietnam) transpar în primul rând prin atmosfera creată de regizor. Haosul, dezorganizarea și lipsa de scop vor fi recunoscute de publicul pus în fața scenelor dezlegate și țipătoare ca senzații proprii. Conflictul în jurul căruia se dezvoltă acțiunea este întotdeauna ascuns, clădit în mare măsură pe impresiile generale transmise de scenele filmului. 

Apatia și umorul care străbat ca un fir roșu actiunea filmului nu diminuează cu nimic tragismul lui. Vom urmări involuția treptată a lui Joker, simplificarea persoanei lui până la punctul în  care își însușeste batjocuria inițială. Toate sub umbra personajului monolitic al sergentului Hartman.  

Constantin Stanislavski – Regizorul secolului al XX-lea

0

Constantin Stanislavski (5 ianuarie 1863 – 1938) este regizorul rus cu o influență greu de masurat asupra teatrului si filmului si creatorul Metodei – tehnica considerata de multi ca fiind cea mai potrivita pentru a pune cel mai bine in valoare expresivitatea actorilor. Multi actori de la Hollywood inca o practica, fiind popularizata in America la inceput de Lee Strasberg. Actori "metodisti" celebri sunt considerati: Paul Newman, Robert De Niro, Daniel Day-Lewis, Marilyn Monroe, Dustin Hoffman, Johnny Depp.

Împreună cu Nemirovici – Dancenko, Stanislavski a înființat Teatrul de Artă din Moscova în 1897. Conceput pentru a arăta o altă perspectivă a teatrului, proiectul celor doi s-a bucurat de un mare succes și a generat câștiguri impresionante pentru investitori.

Dar, dincolo de succesul financiar al teatrului sau, Stanislavski are marele merit de a fi chestionat condiția actorului și de a fi experimentat diferite metode prin care acesta își poate îndeplini cel mai bine rolurile. Prin modul său experimental de a lucra cu actorii, Stanislavski fiind la rândul său actor, a identificat printre altele si pe cea mai celebră dintre ele, încă studiată la facultățile de profil (deși au trecut aproape o sută de ani de atunci). Aceasta presupune ca actorul, atunci când dorește să performeze un rol, trebuie să încerce să imite comportamentul personajului, pentru ca ulterior, venind dinspre exterior să intre în personajul respectiv.

Este interesant că Stanislavki este de fapt si cel care a definit ideea moderna de regizor. Regizorii sunt vazuti azi ca atat de importanti in economia unui spectacol si datorita lui Stanislavski. 

Regizorul de origine rusă a fost și cel mai important colaborator al lui Cehov. Complexitatea personajelor cehoviene îl atrăgea in mod special pe Stanislavski pentru ca aceasta implica munca împreună cu actorii pentru a descoperi bogăția sufletească a personajelor.  

Argo – despre cum sa faci film in scop de securitate nationala

0

Cel mai probabil unul dintre viitoarele filme-vedeta de la Oscar, Argo ni-l aduce pe Ben Affleck in dubla ipostaza: regizor si actor in rol principal. Dupa succesul scenaristic cu Good Will Hunting, ultimul film semnat Ben Affleck a fost deja foarte apreciat la Festivalul de Film de la Toronto 2012, bazandu-se pe unul din cele mai dramatice momente ale politicii externe a Statelor Unite: criza de 444 de zile a ostaticilor americani in Iran.

Pe fondul evenimentelor declansate in 1979, cand revolutionarii iranieni au ocupat ambasada SUA din Teheran, Argo il infatisează pe agentul CIA Tony Mendez (Ben Affleck) intr-o misiune imposibila. Specialist in recuperarile de ostatici, el trebuie sa-i readuca in SUA pe cei sase diplomati care au reusit sa fuga de asediul militantilor si sa se ascunda in ambasada Canadei. Affleck alaturi de actori ca Bryan Cranston, Alan Arkin si John Goodman pun in functiune un plan nebunesc, privit, pe buna dreptate, cu neincredere de toti oamenii de decizie americani: sub pretextul realizarii filmului de science fiction Argo, Mendez ii va scoate pe cei sase din Iran in calitate de membri ai echipajului sau de filmare. In cateva zile trebuie sa puna pe picioare un film fals, de la scenariu la productie, de la distributie la regie, finantat de guvern, cu care sa pacaleasca Hollywood-ul si, mai ales, autoritatile iraniene.

La prima vedere Argo pare sa respecte cu sfintenie canonul clasic al filmelor americane de actiune: eroul gata sa sacrifice totul pentru cauza nobila, misiunea imposibila, punctul culminant intins într-un crescendo aproape exasperant, finalul fericit in care toata lumea se pupa si plange. Cu toate astea, privite cu mai multa atentie, lucrurile se schimba: inca de la inceput, cadrele de film documentar cu multimea furioasa de la portile ambasadei SUA plaseaza pelicula intr-un registru mai mult obiectiv decat spectaculos. Efectele speciale sunt inlocuite cu cadre stranse pe mimica personajelor, firul narativ este temperat de momente delicioase  de autoironie.

In acest sens, un mare plus al filmului este posibilitatea de a fi interpretat ca o critica la adresa cinematografiei hollywoodiene, a oamenilor si a mersului lucrurilor din industrie. Lester, producatorului care il ajuta pe Mendez, o numeste bullshit business, descriind-o ca pe o mare minciuna care l-a indepartat de familie si de lucrurile care conteaza cu adevarat. De la oamenii cu care are de-a face pana la actiunile pe care agentul CIA trebuie sa le intreprinda pentru a reusi sa faca plauzibila povestea filmului Argo, totul este prezentat intr-o maniera caricaturala, sugerand o lume frivola si ignoranta. Asadar, posibilitatea descifrarii peliculei in cheia aceasta de metafilm ii confera o doza sanatoasa de profunzime si o salveaza din marea destul de unicolora a filmelor de actiune. Dar isi pastreaza si veleitatile de thriller reusit, prin aerul de obiectivitate dat de apropierea de genul documentar. 

Barbara

0

Barbara, regizat de Christian Petzold, a fost lansat în cadrul Festivalului de Film de la Berlin și este alesul Germaniei  în cursa pentru Cel Mai Bun Film Într-o Limbă Străină din cadrul premiilor Oscar 2012.

Povestea are loc în Republica Democrată Germană în perioada anilor 1980, când o doctoriță vrea să părăsească teritoriul comunist pentru a ajunge în partea occidentală germană, unde o așteaptă cineva. Încercând să obțină o viză, ea va fi prinsă de Securitate și izolată într-un orășel de provincie. Permanent ținută sub observație, Barbara totuși nu renunță la ideea de a evada.

Nina Hoss interpretează rolul principal, actriță pe care ai putut-o urmări în A Woman in Berlin.

Din distribuție face parte și Rainer Bock – actor cu ceva mai multă experiență în afara Germaniei (roluri episodice sau secundare în Inglorious Basterds, The White Ribbon sau viitorul Passion al lui Brian de Palma).

Filmele inceputului de 2013 in cinematografe

0

După ce am trecut în revistă filmele care încheie anul 2012, aruncăm o privire asupra filmelor ce intră în cinematografele românești la începutul anului 2013, început care se anunță mai mult decât interesant. În așteptarea nominalizărilor la premiile Oscar si decernarea lor la sfârșitul lui februarie 2013, premierele sunt multe și merită văzute.

Așadar vom avea de unde alege. Ultima producție a lui Quentin Tarantino va fi lansată atunci (Django Unchained), ca și noua ecranizare Les Misérables cu Hugh Jackman, Russell Crowe și Anne Hathaway – transformată în musical. 

Îi vom revedea pe ecrane , printre alții, pe actorii Sean Penn, Bill Murray, Christoph Waltz, Leonardo DiCaprio, ca și pe actrițele Carey MulliganAnne Hathaway, Emma Stone sau Helena Bonham-Carter.

În primul rand, avem de văzut două ecranizări interesante, ambele cu ambiții destul de mari în a portretiza două dintre cele mai cunoscute romane ale tuturor timpurilor.

Prima este varianta lui Mike Newell (Four Weddings and A Funeral) a poveștii naivului Pip – Great Expectations/ Marile Speranțe, cu Ralph Fiennes si Helena Bonham-Carter.

 

  

 

De asemenea de notat este și producția – cel puțin fastuoasă – a lui Baz Luhrmann (Romeo + Juliet, Moulin Rouge), The Great Gatsby/ Marele Gatsby cu Leonardo DiCaprio, Carey Mulligan si Tobey Maguire.

 

    

 

A doua săptămână din ianuarie stă sub semnul unei singure premiere, însă foarte capabilă de a atrage publicul cinefil în cinematografe. E vorba de Gangster Squad, care îi reunește pe Sean Penn, Josh Brolin și Ryan Gosling – printre alții – bazat pe evenimente reale din Los Angeles-ul anilor '40-'50.

 

          

 

Urmează în cronologie Django Unchained/ Django dezlănțuit, ultimul film al lui Quentin Tarantino, povestea unui sclav interpretat de Jamie Foxx și mentoratul aparte pe care i-l oferă un dentist devenit vânător de recompense (Christoph Waltz).

 

              

 

Bill Murray va face concurență lui Django Unchained cu biografia romantică a președintelui Franklin D. Roosevelt, Hyde Park on Hudson (r: Roger Michell, 2012).

 

                    

 

Tot atunci este anunțat să intre in cinematografe concurentul german la premiile Oscar – Barbara (r: Christian Petzold, 2012), pe care ai ocazia să-l revezi dacă ai lipsit de la Zilele Filmului German 2012.

 

                        

 

Ianuarie ia sfârșit cu premiera musical-ului Les Misérables/ Mizerabilii (r: Tom Hooper, 2012), care își face intrarea în cinematografe pe 25 ianuarie.

 

                            

 

Nu în ultimul rând, are premiera a treia colaborare Matt Damon – Gus van Sant – un proiect ce tratează controversa americană asupra proceselor toxice de extracție a gazelor naturale: Promised Land.

 

                                

 

Având în vedere oferta promițătoare a începutului de 2013, nu sta departe de sala de cinema în luna ianuarie.

FNT: Insula specială a Adei Milea si a lui Gellu Naum

0

InsulaAdei Milea (jucată la Festivalul Național de Teatru 2012) trimite la omul modern care socializează pe toate rețelele posibile dar, dincolo de forfota cotidiană, rămâne singur. Pe lângă tema profundă,  Ada Milea (chitară), Cristian Rigman (tobe) si actorii spectacolului transmit excelent comicul suprarealist si tonul destins al piesei lui Gellu Naum.

Insula se bazează pe povestea naufragiatului Robinson Crusoe ce se luptă cu singurătatea. În adaptarea sa, Naum îi păstrează inevitabil pe Robinson (jucat de Cătălin Herlo), pe cel care simbolizează alteritatea – sclavul Vineri  devenit in timp camaradul lui Robinson, plus alte personaje cu ale căror povești Robinson intră în contact. 

 

sursa: Nicu Cherciu
 

Dramaturgul îşi construieşte personajele în stilul simbolisticii suprarealiste, iar comicul apare atunci când toate descoperă în timp că există un anumit grad de rudenie între ele. Retorica suprarealistă îmbină ratările, visele uitate cu instinctele sexuale bine ascunse undeva în inconștient şi gata să defuleze sub forma muzicii eliberatoare de orice constrângere marca Ada Milea.

Ilustrarea muzicală a replicilor, ritmul vioi şi antrenant al muzicii live combinate cu bucuria protagoniștilor de a interpreta și dansa rămân, fără doar și poate, atuul principal al spectacolului.  Ajutat de muzică şi într-un decor exotic realizat de Valentin Codoiu, spectacolul Adei Milea este irezistibil, depășind genul unei parodii savuroase. 

      

sursa: Nicu Cherciu
 

Ada Milea nu este la prima tentativă de a oferi o variantă muzicală a Insulei. În anul 2006, în Anglia, împreună cu Alexander Bălănescu, violonist și compozitor britanic de origine română, a realizat un spectacol exclusiv muzical pornind de la drama suprarealistă a lui Gellu Naum.

O altă tentativă a fost colaborarea pentru acelaşi spectacol cu Bobo Burlăcianu, de la Fără Zahăr. În ambele ipostaze, personajele lipseau, tot mesajul fiind pus pe umerii celor doi muzicieni. În spectacolul de la Teatrul Naţionale din Cluj există o distribuţie formată din actori care au oportunitatea de a-și pune în valoare vocile.

Gangster Squad

0

Un nou film "cu gangsteri" ajunge în cinematografele de la noi pe 11 ianuarie 2013. Gangster Squad adună o distribuție de excepție și urmărește povestea unei unități secrete a Departamentului Poliției din Los Angeles în perioada anilor 1940-'50.

Sean Penn interpretează rolul unui șef mafiot care are orașul la picioarele sale, corupția ajungând până la poliție și politicieni. Misiunea de a reface ordinea în Los Angeles revine unei mici echipe de polițiști, în frunte cu Josh Brolin (True Grit, No Country for Old Men) și Ryan Gosling (Drive, Blue Valentine).

Distribuția îi include și pe veteranul Nick Nolte sau Emma Stone (Easy A, The Help, Zombieland).

Gangster Squadeste regizat de Ruben Fleischer, debutat în lungmetraj cu Zombieland.

Ultimele articole