Articole

Te întrebi: Ce este viața? Este ca și cum te-ai întreba: Ce este morcovul? Morcovul este morcov și mai mult de atât de atât nu știm. La ce te-ai putea aștepta de la Cehov? Minte contemplativă de rus mâncător de borș. Bourdain, americanul prin excelență, i-ar spune să nu se mai holbeze ca un vegetarian excitat la morcovul ăla, să-l curețe, să-l soteze într-un amestec de vin și ierburi, iar apoi să-l pună sub halca de căprioară ce se coace în cuptorul încins. Nu de altceva, dar este ultima comandă pe noaptea asta și din cauza lui o să întârzie la barul din colț unde îl așteaptă chelnerița aia bună și câteva grame de cocaină.

Documentarul regizorului Frank Pavich reușește să ridice proiectul omorât în fașă al lui Alejandro Jodorowsky de a ecraniza romanul science-fiction al lui Frank Herbert, Dune, la statutul de capodoperă. 

Legăturile pe care ultimul film al regizorului mexican Alfonso Cuarón le stabilește cu predecesori precum Solaris sau 2001: A Space Odyssey nu sunt mult diferite de cele pe care un astronaut le are cu nava sa: aceste referințe sunt ca aerul pentru viziunea lui Cuarón: dacă admitem (și nu există motive să nu o facem) că oxigenul întreține arderea, atunci Gravity arde mai puternic ca orice alt film despre spațiu și dorința de supraviețuire.

In 1975, the now legendary band Kiss released their first live album, Kiss: Alive. This landmark production solidified heavy metal as not just another rock sub-genre but as a sensory overload, an adrenaline fuelled rollercoaster that grabs hold of you from the first hit of an open chord to the last explosion has literally rocked the arena.

These types of albums became a montage of carefully treasured memories for those who had been at the concerts and panacea for those who missed out. With Through the Never, Metallica has taken that concept by the neck, drummed it into shape and brought it right into the 21^st century, with all the visual regalia that entails.

Weekendul 27-29 septembrie este mai ales al festivalurilor: Docuart, Impro și Festivalul George Enescu, sunt câteva dintre evenimentele acestui sfârșit de săptămână.

Într-un bloc ce se aseamănă cu un Macondo dâmbovițean, adolescentul Lupu aleargă ca un sălbatic pe scările întortocheate dintre realitate și fantezie de la un etaj la altul, bătând din ușă în ușă, sunând la fiecare sonerie, împreună cu fata de care este îndrăgostit. Nu vă faceți griji, vecinii nu se supără, jumătate sunt morți, unul e un Sergiu Nicolaescu senil și ilustru, iar ceilalți probabil că se uită la același nenorocit de documentar cu boșimani a lui Attenborough, ce rulează pe toate ecranele televizoarelor aprinse la vreun moment dat de personaje. În mod sigur cineva ar trebui să facă o plângere la firma de cablu.

Eva Khatchadourian a fost o cunoscută reporteră de călătorii, cu un bestseller la activ și participări la Tomatina. Apoi a fost soție, mamă și a avut o cameră cu hărți pe post de tapet, pe care fiul său, Kevin, a avut grijă să o distrugă. Iar acum este singură, mama unui monstru. Adaptat după romanul omonim al lui Lionel Shriver, We Need To Talk About Kevin pare cronica unei relații mamă-fiu disfuncțională, o poveste despre răzbunare și responsabilitate, având în centru figura unui martir, Eva (Tilda Swinton).