Articole

Este imposibil să nu fi aflat diverse opinii despre Vegetariana până acum dacă eşti un cititor fidel al blogurilor dedicate literaturii sau dacă ai prieteni bookaholici pe Facebook. Îmbinarea dintre o temă actuală ce naşte încă discuţii aprinse despre cutume, normalitate, cruzime, spirit, eliberare, milă, vinovăţie şi natura umană, şi câştigarea unui mare premiu literar – Man Booker International Prize (în 2016) transformă romanul scriitoarei coreene Han Kang într-un must-read ajuns viral în comunitatea multiculturală a dependenţilor de lectură.

După cum te aşteptai, romanul scris de Han Kang nu este light precum o salată de primăvară. Vegetariana este mai degrabă un festin literar consistent şi tulburător, oferind o varietate de interpretări, în care toate simbolurile asociate deciziilor alimentare – de la cele privind relaţia feminitate-corp şi libertatea de a fi unic la cele care trimit spre analiza psihologică legată de traume sau la relaţia simbolica de tip sevă-inspiraţie creatoare – sunt şi nu sunt explorate până la capăt. Han Kang lasă ambiguitatea cultivată de mulţi scriitori asiatici să ofere acea notă de originalitate cu tentă bizară, care te apropie de cauze, dar în acelaşi timp face imposibilă detectarea lor până la capăt.

În ciuda purificării asociate vegetarianismului, decizia protagonistei Yeong-hye de a renunţa la consumul alimentelor de origine animală ajunge să le pice greu persoanelor din jur. O chestiune individuală îngreunează existenţa celor din familia sa, de la soţ, cumnat şi sora cea mare, provocând un val de reacţii exagerate, declanşate de obicei de o fatalitate, de acte violente, de intruziuni în viaţa privată şi obsesii la graniţa cu patologicul. Soţul ei este revoltat că nevasta pe care o considera neinteresantă şi previzibilă îl face de râs în faţa celorlalţi. Vegetarianismul consoartei (până atunci) supuse devine pentru el un semn al comportamentului deviant. Tatăl ei încearcă să o forţeze să înghită bucăţi de carne. Mama îi reproşează neascultarea. Cumnatul începe să se simtă atras de ea şi încearcă să o atragă într-un joc erotic riscant pentru ambii. Sora oscilează între critica dură şi atitudinea protectoare a celei descurcăreţe în orice situaţie, preluând rolul salvatorului.

Trecerea la vegetarianism a personajului îi permite autoarei să scoată la suprafaţă o gamă de reacţii şi trăiri ce-i deformează pe cei din preajma lui Yeong-hye. Toate acestea se vor coagula în scene demne de o piesă de teatru absurd ce prezintă într-o manieră halucinantă conflictele dintre liberul arbitru şi presiunea exercitată de familia extinsă rămasă în era patriarhatului.

Reacţiile ostile venite din partea unor personaje secundare permit caricaturizarea satirică a oamenilor intoleranţi şi retrograzi, ce preferă un simulacru al modernizării sub care se ascunde obtuzitatea în faţa adevăratei emancipări. Prin aceste reacţii venite din partea celorlalte personaje – rudele protagonistei – care devin, fără voia lor, captivii femeii pe care o consideraseră până atunci banală, supusă, pasivă şi deloc ispititoare, scriitoarea Han Kang iese din sfera dezbaterilor spirituale imediate, construind un labirint al universului feminin seducător pentru cei fascinaţi de romanele cu tentă absurdă, psihanaliză, artă contemporană şi acel stil aparte al autorilor asiatici de a pătrunde în zonele ascunse ale minţii lăsând intact misterul.

Han Kang reuşeşte să te surprindă cu fiecare pagină. Cunoaşte aproape toate semnificaţiile imediate ce răsar în mintea cititorului atunci când sunt abordate nişte teme precum sila faţă de carne sau anorexia. Dar le deviază până te năuceşte, aşa cum ar fi făcut un regizor ce preferă zona experimentelor şi care s-ar fi inspirat din filmele lui Bergman sau ale controversatului Lars von Trier pentru a reda nişte stări ciudate, dar fără a te bloca într-un ermetism savurat de cinefilii elitişti. Totuşi, Han Kang se dovedeşte a fi mai degrabă asemenea unui autor de thrillere psihologice din spaţiul japonez şi unui scriitor european ce preferă tehnica asemănătoare unei galerii de oglinzi atunci când explorează lumea unui personaj central greu de înţeles, astfel încât să nu-i risipească enigmele până la final.

Yeong-hye, protagonista cărţii, rămâne un mister. Deşi ea dă vina pe nişte coşmaruri groteşti, ce revin în fiecare noapte, tu nu vei şti exact ce a stat la baza deciziei bruşte de a renunţa la carne, spre consternarea familiei îngrijorate că slăbeşte foarte mult. Ea devine o ciudăţenie pentru soţul, sora şi cumnatul ei. De fapt, evoluţia relaţiei dintre protagonistă şi vegetarianismul devenit un refugiu, este văzută prin ochii acestor trei personaje. Însăşi structura acestui roman este alcătuită din trei părţi, fiecare parte reprezentând ecoul sentimentelor provocate de Yeong-hye în lumea fiecăruia şi percepţia acestuia asupra deciziei alimentare, considerate un simptom al unei tulburări psihice sau, dimpotrivă, o fereastră spre vitalitatea creativă declanşată mai ales în mintea cumnatului ei. Într-un fel, perspectivele subiective ale celor trei personaje – soţul, cumnatul şi sora lui Yeong-hye – reflectă multiplele statute şi roluri ale femeii în societatea prinsă între modernizare şi tradiţionalism, dar şi pretentiile emise în raport cu trupul ei.

În prima parte a romanului, în care o descoperi pe Yeong-hye prin ochii soţului obtuz, detectezi legătura toxică dintre o femeie, ce vrea să deţină controlul asupra vieţii şi trupului ei, şi familia tradiţionalistă, condusă de bărbatul tiran. Părinţii ei sunt mai preocupaţi de imaginea pe care o au în faţa ginerelui irascibil şi se simt umiliţi de hotărârea protagonistei de a deveni vegetariană. Descoperi astfel o lume în care femeia trebuie să contribuie la reputaţia familiei, ignorându-şi dorinţele. Dincolo de a fi o alegere culinară, vegetarianismul este strâns legat de teama de a fi diferit, de stânjeneala resimţită în public, de inadecvare şi de nesupunerea femeii în relaţia cu figurile masculine reprezentative – tatăl şi soţul. Hălcile de carne îngurgitate cu nesaţ de familia ei, în special de tatăl violent şi de soţul deloc empatic, ar putea fi un simbol ce poate duce la elucidarea unui posibil secret dureros. Acest secret ar putea fi legat de prezenţele masculine din viaţa ei, caracterizate prin rigiditate, brutalitate şi printr-un apetit crescut faţă de mâncărurile care includ carnea.

Regăseşti acelaşi amestec dintre brutalitate şi voracitatea carnivoră în coşmarurile protagonistei – nişte peripluri demne de un suprarealism însângerat, care includ hălci de carne crudă, imagini sângeroase demne de un film horror şi crime. Visele despre care ea spune că stau la baza deciziei bruşte de a deveni vegetariană amintesc de thrillerele psihologice de artă, în care banalul cotidian este invadat de bizarul înspăimântător ce se revarsă în real, în timp ce spectatorul intuieşte că în spatele coşmarurilor pline de simboluri înşiruite aberant s-ar afla nişte abuzuri şi traume din copilărie, însă finalul nu oferă un răspuns clar.

A doua parte a romanului – intitulată Pata mongolă – oferă stranietatea ce va fi pe gustul iubitorilor de artă. Sensurile estetice atribuite relaţiei dintre corp şi vegetal sunt uluitoare în raport cu aşteptările cititorului după ce a parcurs prima parte. Perspectiva se va schimba, încât ai impresia că păşeşti într-o altă dimensiune a realităţii lui Yeong-hye, în care vizualul capătă o notă de excentricitate nelumească, adesea regăsită într-o galerie de artă contemporană.

În cea de-a doua parte a romanului întâlneşti o protagonistă văzută prin ochii cumnatului ei, atras de tot ceea ce soţul acesteia consideră a fi respingător. Este singurul personaj căruia nu-i provoacă dezgust, ci excitaţie sexuală greu de ţinut în frâu. Privită de cumnatul în care naşte patimi, Yeong-hye pare mult mai degajată şi liniştită, precum acele personaje stranii din romanele scrise de Haruki Murakami, a căror tăcere specifică introvertitului ascunde ceva ireal, imposibil de explicat, ce atrage, dar îţi dă şi fiori. Yeong-hye acceptă fără ezitare să devină muza nudă a cumnatului său, care se simte din ce în ce mai înstrăinat de soţia lui, nimeni alta decât sora ei, considerată mai inteligentă şi atrăgătoare.

Cumnatul protagonistei este un artist plastic avangardist, care îmbină pictura cu proiecţiile video. Când el îi propune să-i devină model pentru un proiect artistic aflat la graniţa cu pornografia, Yeong-hye nu ezită. Acceptă cerinţele şi propunerile mai mult decât îndrăzneţe cu detaşarea neobisnuită pentru o femeie considerată până atunci supusă bărbaţilor tradiţionalişti. Nu se simte deloc ameninţată de interesul cumnatului obsedat de ea, iar urmările clipelor petrecute în atelierul acestui artist ce forţeaza limitele morale şi tabuurile sunt fascinante prin descrierile vizuale ce pot fi interpretate drept un performance şocant, o alegorie cu tentă expresionistă a contopirii dintre feminitatea fragilă, patimă, erotism, delicateţe şi grotesc. Dorinţa vulcanică descătuşată, expusă fără pudoare în proiectul cumnatului ei, devine o revărsare de simboluri vegetale, care, prin mişcările corpurilor transformate în picturi, exprimă tot ceea ce autoarea evită să pună în cuvinte pentru a jongla cu aşteptările cititorilor.

Dacă în partea a doua ţi se dă impresia că există o prăpastie între imaginar şi real, între viziunile cu flori ale lui Yeong-hye (considerate un delir), îmbinate cu setea de creativitate a cumnatului ei, şi limitările celorlalte personaje ostile lor, în ultima parte (Copaci în flăcări) descoperi o punte între perspectivele şi lumile opuse. A treia parte o prezintă pe Yeong-hye văzută de sora ei omnipotentă, care îşi dă voie să fie, la rândul ei, fragilă. Tulburările atribuite lui Yeong-hye nasc îi declanşează surorii ei senzaţii corporale stranii. Expuse într-o manieră expresionistă, aceste senzaţii aduc laolaltă semnificaţiile atribuite de cititorii pentru care Vegetariana este un roman cu tentă psihanalitică de necontestat şi părerile celor pentru care lumea lui Yeong-hye este de fapt o alegorie ce nu trebuie intinată prin explicaţii psihologice sau raţionale, ci luată ca atare, cu toată ambiguitatea şi extravaganţa corporal-picturală ireală, de parcă ar fi un film experimental. Prin ochii surorii sale, Yeong-hye devine o plăsmuire care transgresează graniţa dintre cotidian şi oniric, dintre patologicul supus unui diagnostic şi realitatea paralelă, în care anorexia şi vegetalul se contopesc printr-o metamorfoză cu trimiteri şi ecouri kafkiene.

Han Kang a reuşit să creeze un roman în care personajul central tace, devenind marele absent, fără a te face să consideri acest aspect drept o scăpare. Protagonista sa aproape că dispare. Apatică, fragilă şi din ce în ce mai slabă, devine o prezenţă fantomatică de rău augur pentru cei din jur. Totuşi, decizia ei de a li se opune tuturor carnivorilor intoleranţi dezvăluie forţa ei nebănuită şi o scot din banal. Ea are de fapt acea forţă a femeii absente care bântuie şi le dă tuturor vieţile peste cap, şi magnetismul inexplicabil al celei subestimate, considerate mereu o victimă. Însă autoarea nu merge în direcţia previzibilă a relaţiei dintre corp, alimentaţie, comportament regresiv şi lipsă de afecţiune, şi nici a jocului de putere dintre surori pentru confirmarea feminităţii. Trecând imperceptibil de la persoana I la persoana a III-a în planul narativ şi glisând abil între tentaţia unui diagnostic psihanalitic, absurd şi enigma ce oferă doza de suspans, autoarea demonstrează că nu are nevoie de conflicte sau dezvăluiri spectaculoase pentru a te ţine cu sufletul la gura până la final. Asemenea unui autor japonez, coreeana Han Kang le face loc interpretărilor subiective şi unui mister care poate răzbate printr-un suflu înfricoşător printre gesturile sau imaginile banale, ce nu sunt decât vârful unui aisberg.

Vegetariana este un joc înşelător al aparenţelor şi al sugestiilor. Exact când îţi vine să îi pui eticheta de roman cu tentă psihanalitică sau de parabolă kafkiană în stil asiatic, Han Kang virează într-o direcţie neaşteptată, prin care să-ţi demonteze toate interpretările. Îi sunt de ajuns câteva reacţii ale personajelor secundare de care se foloseşte pentru a schimba macazul semnificaţiilor, astfel încât să îţi vândă iluzia unei confirmări rapide măgulitoare pentru orgoliul tău de cititor experimentat într-ale romanului psihologic, ca apoi să îţi dea peste nas deoarece te-ai lăsat păcălit aşa de uşor de reflexul etichetării, al introducerii unei cărţi într-o categorie.

Editura Art, 2016