Adriana Gionea
Excentricitatile unei blonde – Inelele sunt de vina
Dacă Macario (Ricardo Trepa) ar fi fost un fan al reţelelor de socializare, ar fi lecturat cu nesaţ însemnările de pe wall-ul blondei cu aer de Lolită (Catarina Wallenstein), ce locuieşte în clădirea de vis-a-vis. Ar fi memorat orarul postărilor ei pentru a le sincroniza cu ale lui sau, la un moment dat, sătul de atâta aşteptat, ar fi obordat-o pe chat.
The Captive
Selectat pentru marea competiţie a Festivalului de Film de la Cannes, The Captive spune povestea unei fete răpite şi ţinute captive timp de opt ani. Regizorul Atom Egoyan arată cum dispariţia cuiva dă peste cap nu numai viaţa familiei, ci şi pe a răpitorilor şi a investigatorilor plecaţi pe urmele ei.
Mommy
Mommy este una dintre peliculele intrate în competiţia pentru Palme d’Or, marele premiu al Festivalului de la Cannes. Regizat de Xavier Dolan (Heartbeats, I Killed My Mother), filmul are ca subiect relaţia unei mame cu fiul ei agresiv, relaţie în care se va implica şi o femeie abia mutată în apropierea casei lor. Se pare că misterioasa vecină devine o persoană de nădejde pentru mama depăşită de situaţie, până la proba contrarie.
Lucrarea iubirii – Distopia culturala
La ce bun să citeşti dacă, o dată ce-ai întors ultima pagină, nu începi să respiri altfel, să vezi altfel, să trăieşti şi să aştepţi moartea într-un mod diferit?Este întrebarea personajului central al unui roman ce vrea să te cutremure, să-ţi dărâme toate speranţele pe care le-ai investit în modelele culturale atât de mult ridicate în slăvi, începând cu greii secolului al XX-lea şi ajungând la vedetele artei contemporane.
Paddington
Producătorii lui Harry Potter anunţă un alt basm cinematografic pentru finalul acestui an. Este vorba despre Paddington, care va avea premiera, în România, pe 5 decembrie 2014. Afişul filmului anunţă numele unor actori importanţi, precum Nicole Kidman, Colin Firth (The King’s Speech) şi Sally Hawkins (Blue Jasmine, Never Let Me Go).
Fetitele. Rude sarmane – Papusarul necrutator
Când scrie proză scurtă, Ludmila Uliţkaia se dovedeşte a fi un păpuşar camaleonic. De la ironia necruţătoare la compasiunea reţinută este doar o schimbare de perspectivă în galeria portretelor care, dintr-un anumit unghi, par inocente şi neajutorate, din altul, parşive şi crude.




















