Negocierea salariului poate părea intimidantă, dar cu puțină pregătire și câteva trucuri simple poți obține ce îți dorești fără să riști oferta
Un interviu merge bine, recrutorul pare încântat, jobul îți place, și apoi apare momentul acela delicat: discuția despre bani. Nu există manual perfect pentru situația asta, dar sunt câteva reguli nescrise care chiar ajută. Și, înainte să creadă cineva că salariul se stabilește doar pe baza norocului, merită spus că informarea e primul pas. Sunt suficiente resurse la îndemână, inclusiv https://ro.jooble.org/locuri-de-munca/Piteşti, unde vezi exact ce oferă piața și care sunt așteptările pentru poziția respectivă.
Prima greșeală pe care mulți o fac e să evite subiectul. Poate din teamă să nu pară lacomi sau poate pentru că le e jenă. Dar tăcerea nu ajută. Dacă nu aduci în discuție salariul, riști să accepți un pachet care nu reflectă deloc munca ta. Important e să o faci cu tact. Nimeni nu recomandă să începi interviul cu „și cât plătiți?”, dar nici să accepți imediat prima cifră oferită nu e varianta câștigătoare.
Un detaliu care face diferența este momentul ales. De regulă, după ce recrutorul s-a convins că ești candidatul potrivit, șansele să îți accepte propunerea cresc. Dacă sari prea devreme cu întrebarea, e ca și cum ai cere desert înainte să termini felul principal.
Un alt pas logic e să știi ce vrei. Mulți intră în negociere fără să aibă un interval clar în minte. Și aici apare blocajul: dacă îți oferă mai mult decât te așteptai, ești fericit, dar dacă îți oferă mai puțin, nu știi cum să reacționezi. O soluție e să faci o mică cercetare înainte. Să întrebi discret în domeniu, să verifici câteva anunțuri, să compari. E un efort mic, dar îți dă încredere.
Mai e și felul în care pui problema. Tonul contează. Dacă spui „vreau 1000 de euro, altfel nu mă interesează”, s-ar putea ca ușa să se închidă imediat. Dar dacă formulezi ceva de genul „din ce am văzut pe piață și ținând cont de experiența mea, mă gândeam la o ofertă în jur de…”, deja discuția are alt aer. În plus, lași loc de ajustări.
Unii recrutorii testează limitele candidaților. Îți propun o sumă mai mică să vadă dacă accepți fără comentarii. Nu e nimic personal, e doar o strategie. De aceea, e important să nu răspunzi impulsiv. Ia-ți câteva secunde, respiră și gândește-te. Chiar și o pauză scurtă poate transmite că iei lucrurile în serios și că nu accepți orice.
Un alt aspect ignorat uneori e partea de beneficii. Poate salariul nu ajunge la suma dorită, dar există tichete de masă, abonamente medicale, zile suplimentare de concediu sau posibilitatea de a lucra remote. Toate acestea se adună și fac diferența. Uneori, un pachet de beneficii inteligent construit valorează mai mult decât o sumă rotundă în plus.
Uneori lumea uită că salariul nu e doar cifra aia mare din contract. Mai există și restul pachetului, care uneori face diferența. Poate nu primești exact suma la care te-ai gândit, dar ai zile libere în plus, asigurare medicală, program flexibil sau șansa să lucrezi de acasă câteva zile pe săptămână. Dacă le pui pe toate pe hârtie, s-ar putea să îți dai seama că ieși chiar mai bine decât ai crezut inițial.
E bine să privești negocierea ca pe o conversație normală, nu ca pe un meci de box. Nu trebuie să demonstrezi că ești mai tare decât recrutorul, ci doar să ajungeți la o înțelegere care are sens pentru ambele părți. Dacă pleacă toată lumea cu sentimentul că „ok, e corect ce am stabilit”, atunci ești pe drumul bun. Dacă cineva rămâne cu gust amar, inevitabil se va simți și mai târziu în colaborare.
Și, da, există și varianta să spui „nu, mulțumesc”. Nu e cel mai plăcut moment, dar e mai sănătos decât să accepți o ofertă mult sub ce știi că valorezi. Știu, poate părea riscant, mai ales dacă ești într-o perioadă în care ai nevoie urgentă de bani, dar pe termen lung e mai bine să cauți altceva decât să te blochezi într-un loc unde intri zilnic cu nod în stomac.
