Trespasses este unul dintre cele mai discutate seriale europene ale acestei toamne: o mini-serie britanică în patru episoade produsă de Channel 4, adaptare după romanul omonim al lui Louise Kennedy, cu Lola Petticrew, Tom Cullen și Gillian Anderson în roluri principale. Acțiunea este plasată în Irlanda de Nord a anilor ’70, în plin conflict al „Troubles”, conflictul etno-naționalist din Irlanda de Nord care a durat aproximativ 30 de ani (între naționaliștii republicani în general catolici care-și doreau independența față de Marea Britanie și loialiștii protestanți care își doreau rămânerea Irlandei de Nord în Marea Britanie), și combină povestea unei iubiri interzise cu un portret foarte concret al unei societăți sfâșiate de ură, suspiciune și violență politică. Aviz și pentru noi, apropo de ravagiile pe care le poate face ura (chiar agresivitatea) față de celălalt, care începe să devină norma.
Intriga o urmărește pe Cushla Lavery (Lola Petticrew), o tânără în jur de 24 de ani, profesoară catolică la o școală primară dintr-un orășel de lângă Belfast. Seara lucrează în barul fratelui ei, unde îl cunoaște pe Michael Agnew (Tom Cullen), un avocat protestant mai în vârstă, căsătorit, cunoscut pentru faptul că apără suspecți IRA. Între cei doi se înfiripă o relație pasională, dar extrem de riscantă: diferențele confesionale, statutul lui social și faptul că este căsătorit transformă fiecare întâlnire într-un posibil scandal, într-un context în care o simplă greșeală de adresă sau accent poate însemna violență.
În jurul acestei povești de dragoste se construiește o lume densă, foarte bine desenată. Cushla locuiește cu mama ei, Gina (Gillian Anderson), o femeie inteligentă, sarcastică, dar prizonieră a alcoolului și a propriei amărăciuni. La școală, tânăra încearcă să protejeze un elev provenit dintr-o familie mixtă (tată catolic, mamă protestantă), pe care preoții bigoți îl transformă într-un exemplu negativ. Acasă, fratele, barul, bârfele satului și prezența permanentă a soldaților creează senzația că totul e supravegheat, taxat, judecat. În acest peisaj, dragostea dintre Cushla și Michael pare aproape o formă de nebunie lucidă: știu că nu ar trebui, dar exact această imposibilitate îi împinge unul spre celălalt.
Tematic, Trespasses lucrează pe mai multe straturi. La suprafață, e o poveste „Romeo și Julieta” prin filtrul Irlandei de Nord: două comunități care nu se amestecă, iar cei care îndrăznesc să treacă linia plătesc scump. Mai în profunzime, serialul este și despre compromisuri morale: cât de mult poți să-ți trădezi comunitatea pentru dragoste? Cât de mult îți poți ignora privilegiile atunci când celălalt e expus, vulnerabil, țintă? Conform criticii, scenariul, adaptat de Ailbhe Keogan, păstrează tonul romanului – tandru, dar dur, plin de observații fine despre clasă, religie și limbaj – și îl condensează într-un format de patru episoade care evită senzaționalismul, mizând pe tensiune emoțională și nu pe scene „spectaculoase”.
Realizatorii au pus accent și pe autenticitatea vizuală. Regizoarea Dawn Shadforth filmează în Finaghy, Ballymena și Holywood, în Irlanda de Nord, folosind lumina cenușie, ploaia și interioarele înghesuite pentru a crea un univers în care pare că hainele, pereții și fețele poartă urmele conflictului. Estetica este „melancolie de toamnă”: pub-uri pline de fum, străzi goale cu graffiti, case modeste în care televizorul aduce vești despre atentate. În acest cadru, momentele de intimitate dintre Cushla și Michael par aproape ireal de calde, ceea ce amplifică și mai mult senzația de pericol. Gillian Anderson, care este și producător executiv, fură multe scene în rolul mamei – un amestec de umor acid, control și prăbușire interioară.
Critic, Trespasses a fost întâmpinat foarte bine: The Guardian vorbește despre „o poveste intoxicantă, tulburătoare și sfâșietoare”, în timp ce Financial Times îi acordă patru stele din cinci pentru felul în care îmbină tensiunea politică și fragilitatea emoțională. Pe Rotten Tomatoes, primul sezon are un scor de aproximativ 90% din partea criticilor, semn că serialul funcționează atât ca dramă istorică, cât și ca love story. Nu lipsesc totuși criticile: un segment de public britanic s-a plâns de „mumbling” și de accentul greu de înțeles al unor personaje, ceea ce a făcut subtitrările aproape obligatorii chiar și pentru vorbitorii nativi de engleză. 🙂
La capitolul disponibilitate, în prezent, Trespasses este exclusiv pe Channel 4 și platforma de streaming a postului în Marea Britanie, unde toate cele patru episoade pot fi urmărite gratuit. Diverse ghiduri de vizionare subliniază explicit că serialul nu este disponibil pe Netflix în nicio țară în acest moment, drepturile de streaming internațional nefiind anunțate încă. Așadar, deși am fi tentați să spunem „în multe țări e pe Netflix, dar în România, nu”, realitatea e chiar mai frustrantă: Trespasses nu a ajuns încă pe Netflix nicăieri, iar în România nu există (momentan) nicio platformă care să îl ofere legal – singura soluție legală fiind accesarea Channel 4 din UK, eventual printr-un VPN.
Pentru publicul român, serialul poate fi interesant și prin rezonanțele lui locale. Povestea unei comunități divizate, a unei tinere prinse între loialitatea față de „ai ei” și o dragoste imposibilă, într-un context de violență politică și fracturi identitare, nu e deloc străină unei regiuni care a trăit propriile ei tensiuni etnice și ideologice. Trespasses nu oferă soluții, nu idealizează nimic și nu promite catharsis; în schimb, propune o privire foarte umană asupra felului în care oamenii încearcă să fie buni într-o lume construită să îi împingă în tabere opuse. Dacă va ajunge sau nu pe Netflix și în România rămâne de văzut, dar, odată ce va fi disponibil, e genul de mini-serie pe care merită să o pui deoparte pentru un weekend în care să vrei mai mult decât „comfort viewing”: o poveste de dragoste care doare, dar rămâne cu tine.