Recenzie – Sarbatoarea neinsemnatatii – Kundera pe o strada pariziana

0
135

Era iunie, soarele dimineţii se ivea din zori, iar Alain umbla agale pe o stradă pariziană. Prima fraza din romanul Sărbatoarea neînsemnătăţii, pe care admiratorii lui Milan Kundera îl vor numi o bijuterie. Este un roman care exercită o vrajă aparte asupra cititorului.

Cartea îţi dă impresia că vezi de fapt scenele unui film francez iconic din anii ’60-’70, cu ale sale personaje ce știau cum să fie profunde tocmai prin camuflarea aceastei profunzimi în ușurătatea celui ce trece prin viaţă fără mari planuri și fără direcţie, alegând un prezent al plăcerilor trecătoare. Sărbătoarea neînsemnătăţii are ceva din farmecul unor pelicule în care se intersectează personaje boeme în scene absurde. Între aceste scene tipice pentru atmosfera din Paris nu pare să existe o logică narativă. Totuși, din aparenta lor lipsă de coerenţă narativă încep să se închege multe sensuri. Profunzimea lor este legată de natura umană, prietenie, trecut, istorie, iubire, erotism.

Un film parizian în proză

Milan Kundera poate fi considerat unul dintre cei mai ofertanţi scriitori pentru cinematografia de artă. În cărţile sale este destul material pentru cineaștii dornici de a reda clasicele subiecte dintr-o perspectivă inedită. Uneori, este vorba despre o perspectivă năstrusnic-absurdă. Alteori se recurge la gravitatea care ia masca umorului filosofic. Acest umor este ascuns în aparenta lipsă de sens la care ajung existenţele personajelor sale. Sărbătoarea neînsemnătăţii este precum un film tipic parizian cum se făceau odată. Ţi-i și imaginezi pe Godard sau pe Truffaut ecranizandu-l. L-ar fi putut adapta irezistibil și iconic la universul rătăcitorilor asociaţi cu Nouvelle Vague.

Despre niște rătăcitori este vorba și în acest roman. Sunt acei rătăcitori pe care îi invidiază toţi cei ce visează la seducătoarea lejeritate a boemului parizian. Vezi scenele din cotidianul celui care trece de la o cafenea la alta pentru a-și descoperi ideile geniale și a se întâlni cu nonconformiști inovatori. Vei deveni observatorul celor ce își fac un ritual din a traversa paradisul denumit Grădininile Luxemburg. Din a căuta noi aventuri în periplul neîncetat de la un eveniment monden la altul. Astfel de personaje călătoare prin Paris devin și cei patru prieteni din Sărbătoarea neînsemnătăţii.

Comicul plin de sensuri profunde

Ajungând la crizele bărbatului occidental trecut de 40 de ani, cei patru prieteni încep să iniţieze dialoguri de un comic plin de tâlcuri despre lumea în care trăim. Își povestesc aventurile și flirturile. Când nu vorbesc despre femei, își petrec timpul rememorând, printr-un existenţialism ghiduș, trecutul, mai ales pe cel istoric.

Trecutul istoric intervine halucinant și alegoric în cel personal. Cel personal pare să se evapore într-un prezent continuu al trăirii clipei. Trecutul istoric este reconstruit imaginar precum un film suprarealist. Modul în care aceste două trecuturi interferează în scenele cu petreceri burgheze îţi amintește și de perioada franceză a lui Bunuel.

Farmecul unui roman diferit

Sărbătoarea neînsemnătăţii te seduce încă de la primele pagini. Ai putea să-l consideri drept cel mai ispititor (și versatil) roman al lui Kundera. Derularea scenelor face din Milan Kundera un regizor agreabil. Unul care vrea să te lași purtat de personajele sale prin cele mai frumoase locuri din Parisul iconic. Să râzi cu poftă alături de ele înainte de a le cunoaște dramele.

Nimic nu pare să le tulbure plutirea prin acel Paris văzut prin ochii celor ce nu au altă opţiune decât să penduleze între blazarea burghează și visurile neîmplinite care i-ar fi putut salva tocmai de această blazare. Datorită ritualurilor cotidiene ale acestor personaje, romanul te farmecă precum acele filme care nu se demodează.

Asiști la coregrafia pariziană a boemilor coagulaţi în grupuri de prieteni care se prefac abil că nu iau nimic în serios. Pretind că de fapt totul e o glumă pentru ei, cei ce gravitează între plăceri și căutarea unui sens adânc al propriei existenţe în relaţia cu secolul în care trăiesc și cu spiritul generaţiei din care fac parte. Şi tocmai de aceea ajungi să îi admiri cum îi admirau și cinefilii pe tinerii din filmele anilor ’60: deoarece par să treacă fluierând peste toate subiectele grave, când de fapt au un acut simţ al problemelor ce străbat secolul în care s-au născut.

Între umor, libertate și amintirea despre Est

Datorită subiectelor abordate, ai impresia că asiști la un exerciţiu de echilibru înșelător între profunzime și nonsalanţa vecină cu frivolitatea. Sărbătoarea neînsemnătăţii este un roman al dialogurilor efervescente pline de de replici consistente. Prin aceste replici, personajele mimează jocul unul flirt inofensiv cu neînduplecata istorie.

Fanii lui Kundera sunt gata să afirme că stau în faţa celui mai lejer și vesel roman al său. Frământările personajelor din romanele având acţiunea în Estul comunist sunt prea departe. Dar asta nu înseamnă că Milan Kundera și-a rupt definitiv personajele de istoria ţării sale natale.

Folosindu-se de personaje, Kundera face intens aluzii la trecutul Europei de Est, la dramele colective. Doar că de data aceasta personajele sale vor schimba tonul. Nu își vor mai aminti despre istorie pentru a-și confirma ratarea decisă deja de alţii, înainte de nașterea lor. Ele nu au trăit în Est. Istoria nu le-a inclus în grupul exilaţilor care au evadat și au ajuns cum au putut în partea liberă a Europei.

De la Stalin la exuberantele femei ale prezentului

Personajele masculine ale romanului își vor aminti despre marii dictatori cum nu ai fi crezut vreodata că poate fi posibil. Vor transforma povestirile sinistre despre viaţa lui Stalin, de exemplu, într-o glumă. Amintirile despe Stalin deviază în direcţia unei pledoarii pentru importanţa umorului.

Fiind vorba despre un roman al lui Milan Kundera, nu lipsește puntea între istoria recentă a Estului, absurd și senzualitate. Când nu sunt în căutarea unor momente comice din viaţa lui Stalin, personajele se gândesc până la obsesie la eternul feminin și la cum se transformă idealul frumuseţii în secolul XXI. Vei descoperi în acest roman pasaje antologice despre frumuseţea feminină. Personajele deviază spre niște reflecţii psihanalitice umitoare canoanele modei actuale și dezvăluirea corpului în ritualul seducţiei din spaţiul public. Iar de la frivolitatea privirilor unui personaj masculin se va trecea la reflecţiile psihologice ale altuia, care își aminteste de figura maternă și de abandon.

Lecţia despre suportabilitate

Sărbătoarea neînsemnătăţii este genul de roman pe care îl tot recomanzi. Îl apreciezi mai ales datorită unei stranietăţi reconfortante. Stilul te farmecă deoarece te face să crezi că poţi privi înapoi, spre deceniile apăsătoare, folosind lejeritatea umorului, fără a părea superficial. După ce ai citit alte romane despre urmările devastatoare ale fragmentării Europei postbelice între Vestul liber și Estul aruncat într-un mare lagăr, poţi considera paginile scrise de Kundera o altfel de vindecare. Nu prin uitare sau minimizare, ci prin lecţia despre suportabilitatea sofisticată deghizată în ludic.

Poţi comanda romanul de pe LibHumanitas

Citește și articolul 13 romane despre iubiri pătimașe

13 romane despre iubiri patimase

LASĂ UN COMENTARIU

Please enter your comment!
Please enter your name here