Recenzie – Les turbans de Venise – O incantare pentru cei indragostiti de pictura

0
18

Romanul Les turbans de Venise este o încântare pentru cititorii pasionaţi de pictură, de istoria artei, și care visează la călătorii în Veneţia și Istanbul.

(Re)descoperirea unor mari pictori

Cele două mari orașe aflate în conflict, în perioada Renașterii, sunt legate simbiotic în memoria lui Kamil. Kamil este un pictor și un profesor turc de istoria artei. El își va întâlni marea dragoste la Veneţia, studiind capodoperele Renașterii.

Dorinţa lui Kamil de a descifra misterele unor tablouri veneţiene, ce leagă nesperat de mult Orientul de Occident, îţi va da șansa de a revedea cu alţi ochii pictura din Renaștere. De asemenea, vei ajunge să descoperi pictori turci ajunși în inima avangardei din Parisul interbelic.

Un labirint al splendorii senzuale

Scris într-un ritm ce reflectă senzualitatea melancolică, dar și nostalgia încărcată de erotism, romanul lui Nedim Gursel seamănă cu Veneţia plină de străzi ascunse. Mai amintește și de arta covoarelor orientale cu modele abundente și alambicate, care, pe măsură ce le privești mai atent, îţi dezvăluie noi detalii ce schimbă percepţia asupra compoziţiei, nuanţelor și semnificaţiilor acordate unor culori simbolice. Tot așa ţi se va schimba percepţia asupra unor evenimente sau asupra biografiilor unor pictori ce au marcat istoria.

Asemenea Veneţiei, lumea personajului central este una labirintică. Memoria lui este precum o călătorie în orașul glorios. Începi prin a te plimba urmând un traseu sigur, previzibil. Unul plin de palate, canale, poduri, străzi și repere ușor de recunoscut. Apoi, pe măsură ce te îndepărtezi de Canal Grande, ajungi să dai de strădute mai puţin cunoscute, mai puţin vizibile, dar pline de amănunte uimitoare, ce îţi pot îmbogăţi imaginaţia. Câteva dintre aceste detalii descoperite de Kamil în timpul rătăcirilor sale veneţiene pot schimba percepţia asupra graniţelor culturale dintre Occident și Orient în perioada Renașterii.

Orașele apelor

În romanul lui Nedim Gursel, traseul previzibil este legat de promisiunea de a scrie o poveste despre călătoria unui pictor din Istanbul, dependent de farmecele feminine. Ajuns în Veneţia, el își împarte zilele între plăcerile estetice și cele sexuale. Nu se putea un decor mai potrivit decât acest oraș. În memoria colectivă, strălucitoarea Veneţie a rămas o lume unde arta și erotismul s-au unit pentru a crea legendele și vraja ce atrăgeau mari aventurieri.

Rolul străduţelor pline de farmec, însă ascunse în spatele canalelor și palatelor arhicunoscute, este jucat în acest roman de legăturile fascinante dintre Veneţia și Istanbul. Peste aceste legături se vor suprapune evenimentele din viaţa lui Kamil, detaliile din picturile sale preferate și imaginea Luciei, veneţiana de care el se îndrăgostește fulgerător.

Legături mai puţin explorate

Vei citi despre unele dintre cele mai îmbietoare legături din istoria artei. Sunt niște legături ce te vor face să te simţi precum un călător privilegiat. Ai impresia că ţi se arată detalii neștiute din istoria artei veneţiene, dar și ale ramificaţiilor ei, ce duceau până la curtea unui sultan turc. Acesta devenise cuceritorul Bizanţului și temutul inamic al supramaţiei maritime visate de Serenissima.

Așa cum un gondolier priceput îţi arată noi atracţii vizuale, tot așa Nedim Gursel îţi dezvăluie noi rute prin care arta Renașterii a cucerit un Constantinopol demonizat în secolul al XV-lea, în lumea occidentală, din cauza ambiţiilor militare ale unor sultani de temut.

Veneţia și Istanbul – între teamă și atracţie reciprocă

Les turbans de Venise este un tur de forţă al unui scriitor ce a reușit să cucerească spaţiul francofon. Totodată, este și acea înflăcărată și rafinată declaraţie de iubire a lui Nedim Gursel pentru arta care unește civilizaţii despre care se tot spune că s-ar afla mereu în conflict.

Cele două culturi sunt evocate chiar de titlu. Ideea asocierii unor turbane cu Veneţia devine promisiunea unei atracţii cu nebădăi. Istoria amintește de legătura duală dintre Veneţia și Constantinopol. Veneţienii și locuitorii vechiului Istanbul își disputau mările. Erau însă  apropiaţi de inepuizabila curiozitate pe care o manifestau unii faţă de ceilalţi.

Pictorul veneţian în palatul sultanului

Arta veneţienilor cucerea, ajungând până la inima unor conducători orientali fideli unei religii despre care se spunea că-i este ostilă picturii. La rândulor lor, veneţienii auziseră de frumuseţea glorioasă a Istanbulului ce se numea Constantinopol, și de malurile sale ce întâmpinau exuberant nave încărcate și de ingrediente ce permiteau obţinerea unor nuanţe nemaivăzute, ce transformau atelierul unui pictor în promisiunea paradisului terestru. Totodată, Veneţia și Istanbulul lui Mehmet Cuceritorul și ai urmașilor săi își disputau Mediterana.

painting: Gentile Bellini, “Sultan Mehmet II, National Gallery, London/https://en.wikipedia.org/wiki/Gentile_Bellini#/media/

În ciuda unor conflicte și interdicţii, Veneţia își trimite un mare pictor – Gentile Bellini – pentru a realiza portretul lui Mehmet, sultanul ce și-a însușit perla Bizanţului. Povestea lui Gentile Bellini și a fratelui său, Giovanni, devine un pretext pentru Kamil, personajul romanului, de a-ţi spune propria poveste. Cercetând istoria picturii, Kamil se (re)descoperă pe sine. Tablourile fraţilor Bellini îl invită la un dialog cu sine, cu nevoia lui de afecţiune, cu memoria locuită de prezenţe feminine efemere sau care au lăsat urma adânci.

Istanbulul cutreieră Veneţia

Kamil cutreieră o Veneţie din prezent, într-un anotimp atipic pentru majoritatea vizitatorilor – iarna. Ajunge aici pentru a-și finaliza cercetarea privind reprezentarea în arta Renascentistă a personajelor din cultura musulmană, pe care le numește purtătorii de turbane. Anumiţi purtători de turbane sunt reprezentaţi asemenea demonilor, care ameninţă Occidentul. Alţii devin prezenţe misterioase, elegante.

picture: Gentile and Giovanni Bellini, ‘Saint Mark Preaching in Alexandria, 1504-1507, Pinacoteca Di Brera, Milan/https://en.wikipedia.org/wiki/Gentile_Bellini#/media/

Exact ca-n picturile cu teme biblice sau istorice, unde printre veneţieni sau alţi locuitori ai orașelor occidentale, istoricii atenţi mai descopereau câte un personaj în ţinute exotice, menit să devieze interpretarea acordată de critici unei picturi, în Veneţia privită de Kamil descoperi fantoma unui oraș din alt spaţiu – Istanbul. Este un Istanbul ascuns în detaliile anumitor palate sau cartiere veneţiene. Acest Istanbul stă discret în umbra Veneţiei, asemenea unei iluzii optice accesibile doar lui Kamil.

Fantoma vechiului Istanbul

Iluzia este de fapt un simbol al dorului de Istanbul ce-l însoţește pe Kamil oriunde ar merge. Istanbulul natal i se imprimă în conștiinţă, apoi îi dă impresia că există mici replici ale sale în orice oraș istoric răsărit pe malul unei ape.

Istanbulul pictorului Kamil și-a legat locuitorii de malurile sale printr-un dor nemărginit. Orașul a două imperii invită la evocarea unor personalităţi nevoite să-l părăsească. Una este fratele lui Baiazid – Cem Sultan, având o sensibilitate de poet. Cem devine în ochii lui Kamil un simbol al exilatului, fiind alungat din Imperiul Otoman pentru a nu deveni o ameninţare pentru ambiţiosul Baiazid.

Omagiul adus pictorilor turci interbelici

Cealaltă personalitate care face legătura dintre Istanbul și Occident este un pictor aproape uitat. Este vorba despre Fikret Moualla, ajuns în Paris, unde a fost influenţat de Expresionism și de Fauvism. Căutând informaţii despre el, vei descoperi și numele unei pictoriţe moderne. Ea vorba despre Hale Asaf. Ea te face să descoperi un Istanbul cosmopolit, în plină emancipare interbelică.

Istoria artei, un labirint veneţian

Personajul central povestește cu poftă, delicateţe, melancolie și empatie despre pictori și tablouri din epoci diferite. Printre ele descoperă captivante și enigmatice legături ori similitudini. Reveriile, fanteziile și observaţiile inspirate de picturi, precum și nevoia de a naviga printre propriile amintiri în timp ce le analizează, îţi arată cel mai bine asemănarea dintre Veneţia și forma romanului.

Veneţia este labirintică, dar nu se teme de labirintul ei derutant un calator precum Kamil. Propria sa lume interioară poate fi tot un labirint. Kamil navighează pe canalele istoriei, ale trecutului. Plutește cu voluptate și melancolie într-o Veneţie personală. Apoi se reîntoarce în prezent pentru a o cuceri pe Lucia, angajata uneia dintre cele mai mari biblioteci veneţiene.

Ispita Veneţiei și dorul de Istanbul

Două mari voluptăţi îl tin pe Kamil departe de Istanbul, într-o Veneţie melancolică, adesea acaparată de ceaţa iernii umede: arta și ceea ce pare a fi prima iubire, dar și ultima. În mintea lui, ele se împletesc. Lucia seamănă cu un personaj istoric dintr-o pictură. Asemănarea îl face să uite de graniţa dintre epoci. Kamil o privește pe veneţiana din prezent (Lucia) de parcă ar fi personajul feminin dintr-o pictură.

Romanul este si cronica unei pendulări spirituale. Este pendularea lui Kamil între Veneţia și Istanbul. Între amintirile sale și cele ale pictorilor preferaţi. Această pendulare devine o mare sursă de voluptăţi și pentru cititorul pasionat de artă. Les turbans de Venise abundă în pagini de o mare frumuseţe picturală, de care nu te mai dezlipești. Sunt pagini care invită la cutreierat galerii sau orașe acaparate de legendele despre marii artiști.

Fascinanta istorie a curiozităţii

Romanul Les turbans de Venise are un titlu înșelător. Deși amintește de o perioadă a conflictelor dintre civilizaţii, ascunde și o pledoarie pentru victoria fascinaţiei. Este acea fascinaţie ce apropiase lumi, dincolo de confliectele militare ce vor să le spulbere.

Citești un roman în care toţi cei diferiţi se apropie delicat și tandru de cel necunoscut. Ei sunt atrași de tot ce este aparte și învăluit pe nedrept de legendele întunecate scornite de ignoranţi. Gentile Bellini vine din lumea creștină. Se lasă răsfăţat de un Istanbul cucerit. Un Istanbul la fel de glorios, deosebit de ofertant la nivel estetic. La rândul său, exilatul Cem Sultan acceptă să fie salvat de cavaleri și regi creștini. El este adăpostit din calea poftei de sânge a unui frate însetat de putere.

Marele tablou

În ciuda trecerii, uneori ameţitoare, de la un secol la altul, de la un oraș labirintic vechi la unul modelat de modernitatea năvălită brusc sau de la o stare de spirit la una opusă, care te face să pierzi firul principal al poveștii, deșirat în multe alte povești, Les turbans de Venise nu-și pierde coerenţa.

Ai impresia că toate poveștile artiștilor și ale personajelor din epoci diferite sunt armonizate într-un mare tablou. În acest tablou nu există învingători sau învinși. Nu intrarea în marea istorie este scopul, ci includerea în acest tablou. Obsesia lui Kamil pentru acele personaje cu turbane din pictura occidentală ascunde nevoia celui considerat străin de a lua parte la frumuseţea culturii unei ţări de care se simte atras.

Prezenţa purtătorilor de turbane în marea pictură occidentală devine pentru Kamil certitudinea unei împărtașiri a frumuseţii prin artă. De fapt, Nedim Gursel a scris despre nevoia marilor cuceritori de a lua parte la o altă istorie. Nu este o istorie a puterii obţinute prin expansiune, ci una vazută prin succesiunea unor capodopere ce trasează graniţa dintre splendoarea eternă și barbarism.

 

 

 

LASĂ UN COMENTARIU

Please enter your comment!
Please enter your name here