Oliver Sacks ne-a lăsat unele dintre cele mai fascinante cărţi scrise pentru a explora mintea umană. Datorită cărţilor sale, mulţi cititori au descoperit aspecte inedite despre creier și despre psihic. Ultima carte scrisă, Fluviul conștiinţei, include zece eseuri. Prin aceste eseuri, Oliver Sacks le aduce un ultim omagiu unor deschizători de drumuri, printre care Darwin și Freud, care l-au inspirat.
Amintiri despre marile pasiuni
Poţi considera Fluviul conștiinţei nu doar o carte de eseuri. Când scrie despre uluitoarele descoperiri ale unor vizionari precum Darwin și Freud, Oliver Sacks își revizitează și trecutul. Își amintește de momentele în care și-a descoperit pasiunea pentru știinţă. Scrie despre entuziasmul precoce în faţa imaginilor oferite de microscop sau de aparatul foto ce-i dezvăluia o altă perspectivă asupra timpului. Așadar, Fluviul conștiinţei este și o retrospectivă a momentelor ce l-au format pe Oliver Sacks. Odată cu el, cei pasionaţi de știinţele naturii sau de psihologie își vor aminti de primele aventuri în lumea acestor domenii infinite ce le-au răsplătit generos curiozitatea.
Oliver Sacks, un om pe care mulţi și l-ar fi dorit ca profesor
Fluviul conștiinţei reflectă pasiunile unui om pe care cei interesaţi de știinţele umaniste și l-ar fi dorit ca profesor de știinţe exacte. Oliver Sacks prezintă lumea – de la nevertebrate la fiinţele complexe – într-un mod care invită la reflecţie. Nu se oprește doar la informaţiile concrete. Pentru el, detaliile știinţifice, adesea aride pentru cei neiniţiaţi, sunt doar un pas către înţelegerea profundă a lumii.
Primele eseuri ni-l dezvăluie pe Oliver Sacks în ipostaza celui pasionat mai întâi de biologie și de zoologie. Nu întâmplător abundă în exemple ce reflectă descoperirile din expediţiile lui Darwin sau în informaţii legate de sistemul nervos al unor fiinţe rudimentare. Informaţiile analizate în primele două capitole sunt devorate cu plăcerea oferită de un documentar. Este un documentar în care datele știinţifice sunt expuse prin cadre uimitoare, ce deschid ferestre spre filosofie.
Cei drept, aceste prime două capitole vor părea plictisitoare pentru cei dornici de a citi mai degrabă despre psihicul uman. Însă răbdarea le va fi răsplătită datorită capitolelor următoare. După ce face trecerea de la universul necuvântătoarelor la cel uman, Oliver Sacks amintește de revoluţia lui Freud.
Revoluţia lui Freud, văzută de Oliver Sacks
Până la Freud, psihiatria nu putea înţeleage subtilităţile și enigmele psihicului uman. Reducea toate afecţiunile și tulburările pacienţilor la anatomie. Însă Freud arată că lumea psihicului uman este mult mai vastă și misterioasă. O lume ce nu se poate reduce la explicaţiile ce ţin strict de fiziologie.
Modul în care Oliver Sacks vorbește despre importanţa lui Freud îţi oferă accesul la informaţii mai puţin știute despre psihanalist. Vei descoperi un Freud aflat la începutul studiilor universitare. Acest Freud era bine ancorat în metodele profesorilor și mentorilor săi, însă era conștient și de limitele acestora. Paginile dedicate lui Freud sunt și o invitaţie la discuţii legate de curajul de a inova prin susţinerea unor idei ce pot contrazice niște certitudini emise de cercetătorii din trecut, adesea ridicaţi la statutul de zei imposibil de contrazis.
Capriciile memoriei și rescrierea amintirilor
Pasajele dedicate unor vizionari alternează cu paginile in care Oliver Sacks face referiri autobiografice. Prin aceste referiri își recunoaște cu modestie analizele eronate din trecut. Oliver Sacks nu este obsedat de certitudini. Vrea mai degrabă să descopere, chiar cu preţul de a-și revizui propriile credinţe.
Paginile în care vorbește despre memoria înșelătoare și despre falsele amintiri devin o revelaţie. Datorită lor îţi vei reanaliza amintirile rămase în urma unor evenimente care te-au marcat. Oare ţi le-ai amintit așa cum s-au întâmplat? Oare le-ai trăit cu adevărat, sau ţi le-ai însușit după ce ai auzit confesiunile tulburătoare ale altor persoane?
Un mesaj indispensabil pentru cunoaștere
Scriind fascinant despre creativitate și despre cunoașterea profundă, Oliver Sacks analizează două mari erori. Una este legată de tendinţa anumitor oameni de știinţă de a ignora ideile expuse de cei care nu au pregătire de specialitate. Când a terminat studiile universitare, Oliver Sacks a descoperit o carte din secolul al XIX-lea. Nu era scrisa de un neurolog, însa erau descrise niște imagini pe care le vedeau pacienţii care sufereau de migrene. Aprofundând ideile autorului, care nu avea studii în domeniu, Oliver Sacks a descoperit informaţii preţioase, ajutându și astfel mai bine pacienţii.
A doua eroare este legată de obsesia pentru clasificări. Această obsesie pentru ordonarea informaţiei îi face pe mulţi oameni de știinţă să ignore aspectele noi, excepţiile. Prin ignorarea aspectelor ce nu se regăsesc în nici o clasificare a unor afecţiuni se pot ignora noile drumuri din cercetare.
Oliver Sacks le atrage atenţia cititorilor asupra importanţei de a fi atenţi la noile informaţii. Nu trebuie să ne lăsăm ghidaţi de prejudecăţi sau de clasificările rigide. Psihicul uman este mult prea vast și are nevoie de minţi deschise, curioase, dar mai ales curajoase.
Poti comanda volumul de pe LibHumanitas.
Te invităm să citești și articolul 30 de cărţi pe care să le citești în vacanţa de iarnă
