Recenzie – Cine l-a ucis pe Palomino Molero? – Un thriller bine infipt in cultura sud-americana

0
184

Te vei lăsa acaparat de paginile romanului Cine l-a ucis pe Palomino Molero? așa cum te lași năucit de evenimentele unui crime thriller antrenant. Mario Vargas Llosa preferă suspansul în care se intersectează revelator și bine documentat istoria sud-americană, corupţia la nivel înalt, umorul dublat de limbajul colorat purtând amprenta locală și critica socială.

Muzică sentimentală și crimă brutală

Cine este Palomino Molero? Un posibil candidat la statutul de star al muzicii peruane. Ar fi putut fi o vedetă internaţională cu farmec exotic. Ar fi purtat cu el, peste mări și ţări, acea poveste de viaţă înfiptă în rădăcinile culturii precolumbiene. Faima lui ar fi fost una cu mesaj aspiraţional desprins din biografia omului celebru plecat din mahalaua uitată de autorităţi. Dar Palomino își ratează șansa de a deveni idolul sentimentalilor vrăjiti de sunetele chitării. Lasă viaţa boemă și ia hotărarea de a se înrola în aviaţia militară.

După câteva luni de militărie, Palomino Molero este găsit spânzurat. Prezintă sinistre urme de profanare a trupului. Lituma și locotenentul Silva încep investigaţiile. Ancheta lor este precum o răspântie bulversantă (și periculoasă) de ipoteze, scenarii, motive, toate la fel de plauzibile. Unele duc spre motivul răzbunării puse la cale de un bărbat înșelat de iubita lui cu Palomino. Altele duc spre complotul politic ori spre onoarea pătată a unui tată de familie bună. Criminalul poate fi un general ce nu-și dorește un ginere având origini umile precum trubadurul Palomino.

Palpitanta poveste a unei ţări

 Mario Vargas Llosa are stilul aparte al scriitorului ce știe cum să folosească momeala suspansului și a enigmei detectiviste. El vrea să asculţi de fapt adevărata poveste: a ţării sale.

Nu numai că știe cum să te surprindă la fiecare pagină, dărâmandu-ţi ipotezele și certitudinile, dar te mai și derutează prin acel amestec dintre umor și brutalitate, cum doar lui îi iese.

Fiecare indiciu din anchetă va contribui la înţelegerea unui Peru multistratificat. Cine l-a ucis pe Palomino Molero? pare un roman scurt și lejer, pe care îl devorezi în tren sau în metrou, în drum spre job. Dar, pe măsură ce te vei apropia de marile dezvăluiri, romanul te face să tragi concluzii apăsătoare și profunde. Multe sunt legate de lumea noastră plină de inegalitati, de colonialismul mascat, de segregare. Fiecare indiciu și dialog fluid te conduc ferm, cu multă precizie, spre înţelegerea nu doar a societăţii peruane, ci a unui întreg continent.

Un stil ademenitor

Mario Vargas Llosa ar fi putut deveni un autor de crime thrillere aparte, așa cum pot naște doar ţinuturile sud-americane. Autorul surprinde ca nimeni altul poveștile din acele ţinuturi greu încercate istorie dar și molipsite de o poftă de viaţă exuberantă, chiar și în preajma tragediei.

Chiar dacă primele rânduri te izbesc prin descrierea cruzimii și a ticăloșiei ce au lăsat urme pe trupul lui Palomino, romanul nu te descurajează. Nu-i lipsește farmecul vizual. De multe ori ai impresia că străbaţi un sat pitoresc de la malul mării, sub lumina lunii. Candoarea pulsează odată cu ticăloșia brutală și acea irezistibilă culoare locală expusă prin replici vii, hazlii-nerușinate.

Nimeni nu e ceea ce pare în lumea contrastelor

Talentul lui Mario Vargas Llosa constă și în abilitatea de a învecina credibil niște contradicţii. Găsești tandreţea lângă cruzimea unei lumi cu mentalitate machistă, retrogradă. Te bucuri de pasaje descriptive, poetic-sentimentale, după ce ai fost zguduit de macabru. Descoperi un elogiu adus feminităţii chiar și acolo unde nu s-a făcut economie de cuvinte vulgare. Însă cel mai mult vei fi impresionat de convieţuirea virilităţii arhaice, înecate în primitivism, cu nevoia de romantism.

Această inexplicabilă apropiere între virilitatea arhaică, ale cărei valori sunt adesea transmise într-un mediu violent, și nevoia de romantism se regăsește emblematic în personajul Lituma. Fost boem, ajuns jandarm și apoi implicat în anchetarea morţii lui Palomino, Lituma contrazice multe prejudecăţi.

Într-o lume unde angajatul mărunt poate fi ușor de atras în plasa brutalităţii vindicative și a corupţiei, Lituma își păstrează integritatea. Nu se lasă ispitit de tentaţia răzbunării împotriva celor ce îl discriminează (este urmașul peruanilor având trăsături metise, cândva servitorii coloniștilor). Apără vânzătoarele de plăceri împotriva proxeneţilor. Nu se teme să verse o lacrimă sub vraja unei melodii romantice sau a unei povești despre iubiri imposibile. Sensibilitatea nu-l ocolește. Nu o neagă. Nu și-o extirpă din suflet pentru a deveni un dur.

Portretul bărbatului care s-a sustras modelului machist

 Cine l-a ucis pe Palomino Molero? este un roman cu multe substraturi. Unele sunt mai ușor de identificat, menite să deschidă mulţe discuţii fecunde referitoare la dezechilibrele sociale și economice din fostele colonii. Însă cei ce au citit primele proze ale lui Mario Vargas Llosa din Băieţii și alte povestiri ori scrierile dedicate vieţii militare vor detecta încă o tentativă de a expune, între caricatural, sentimental, și brutal, portretul psihologic al bărbatului sud-american. Acest portret reflectă de fapt o întreagă lume, uitată undeva la graniţa dintre vechi și nou, dintre nevoia de a domina și un servilism impus, între autenticitatea locală și efectele perverse ale colonialismului.

Lituma și Palomino Molero își permit momente de reverie sentimentală. Aleg însă meserii ce sufocă rapid empatia, sensibilitatea, încurajând abrutizarea, dominaţia asupra celor pașnici. Unul dintre ei este respins într-un mod cumplit de lumea bărbaţilor duri. Moartea lui Palomino Molero este de fapt un asalt împotriva sensibilităţii considerate o deviere de la normele machiste.

Un manifest(?)

Cine l-a ucis pe Palomino Molero? ar putea fi citit și în cheia unui manifest împotriva brutalităţii asociate unei comunităţi dominate de legi arhaice, apoi cotropită de lăcomia unor străini cu apucături de coloniști. Pentru cei ce au citit volumul autobiografic al lui Mario Vargas Llosa (Peștele în apă), acest roman este și o critică severă împotriva educaţiei ce pune semnul egal între masculinitate și violenţă. Însă nu doar critica socială și revolta împotriva corupţiei au stat la baza dorinţei de a scrie cartea.

Multe pasaje reflectă de fapt atașamentul infinit al lui Mario Vargas Llosa faţă de Peru, în special faţă de regiunea unde se află Piura-un loc recognoscibil pentru cei ce i-au citit marile romane. De fapt, în ciuda unui realism necosmetizat, geografia capătă în multe dintre scrierile-cult ale lui Mario Vargas Llosa farmecul unui ţinut fabulos, mitic. Prin alăturarea unui realism incisiv și a unor descrieri poetic-nostalgice a peisajelor unui ţinut uitat de lume, Mario Vargas Llosa creează imagini cinematografice, demne de un clasic.

Poţi cumpăra acest roman de pe Libris, Cărturești sau Elefant.ro

Citește și despre filmul Climas – Trei femei din Peru

Climas – Trei femei din Peru

LASĂ UN COMENTARIU

Please enter your comment!
Please enter your name here