In acest weekend a avut avanpremiera O piesa desantata, ultimul spectacol de teatru al Liei Bugnar (autoarea piesei) si al Dorinei Chiriac (regizoarea spectacolului). Piesa se joaca la Teatrul Luni de la barul Green Hours. Cele doua actrite au facut din nou echipa in formula dramaturg-regizor, dupa spectacolul Noi patru. In piesa joaca, pe langa Lia Bugnar si Dorina Chiriac: Marius Manole, Radu Iacoban si Andrei Hutuleac.
Ca si Noi patru, O piesa desantata exceleaza in umor. Nu cred ca a ramas specatator care sa nu fi ras pe infundate, daca nu in hohote. S-a jucat natural si fara pretentii, ceea ce ar putea fi un dezavantaj pentru cei care apreciaza formula de spectacol a Teatrului National. In acelasi timp, nici piesa si nici spectacolul nu sunt capodopere, dar probabil e tot ce poti vedea mai bun in materie de comedie in teatrele bucurestene: dialog reusit si interpretare nuantata, fara tipete si exagerari. Pe de alta parte, despre piesa in sine nu se pot spune multe, pentru ca e fara miza. Din punctul asta de vedere Noi patru mi s-a parut mai puternica, pentru ca avea doua dimensiuni interesante: o structura si un discurs metadramatice, plus autoironie actoriceasca.
In O piesa desantata e vorba despre doua cupluri care se vor swingers si se intalnesc pentru o noapte nebuna de sex in patru. Experientele sexuale de swingers sau de cuplu urmeaza sa fie disecate minutios in ideea de a mai relaxa sau chiar incinge atmosfera premergatoare sexului in patru. Mai mult nu spun, ca sa nu trec in spoiler. Spre final piesa isi pierde din intensitate si ultimul monolog al spectacolului care vrea sa taie nodul gordian al intrigii si sa impinga spre rezolvare inclestarea dintre personaje nu e foarte convingator din punctul de vedere al dramaturgiei.
Piesa e jucata in acelasi timp si foarte bine, dar si slab. Nu am putut alege un actor ca pionul cel mai tare al interpretarii, pentru ca fiecare dintre cei cinci are momente excelente, dar si parti mai putin bune. Avand in vedere ca se poate foarte bine, probabil ca regizoral ar mai fi de lucrat. Daca totusi trebuie sa aleg dintre cei cinci, as spune ca Dorina Chiriac a avut cea mai buna interpretare. In schimb, Marius Manole a jucat mult mai bine decat in ultima piesa in care l-am vazut, Misterul Sebastian de la Odeon. Lia Bugnar a jucat sub potential, un pic cu manusi si prea controlat, iar Radu Iacoban a jucat bine, totusi sub performanta din Nils' Fucked Up Day/Ziua fututa a lui Nils.
Ar trebui spuse si cateva cuvinte legate de organizare, pentru ca sunt aspecte care nu incanta la Green Hours, ca de exemplu rezervari pierdute si supraincarcarea cu spectatori a barului. Desi am stat la jumatatea "camerei" in care s-a desfasurat spectacolul, nu am vazut mare lucru, dar am stat chirciti si intepeniti, din lipsa spatiului.
