Atenţie, se lasă cu spoilere!
Cu siguranță orice așteptări vei avea în legătură cu filmul înainte să intri în sala de cinema, ele vor fi demontate. Angelina Jolie chiar e singura actriță din această ecranizare și cumva pe tot parcursul filmului când bănuiești direcția în care se va îndrepta povestea, ești dezamăgit de cum a fost (re)conturat personajul ei, Maleficent. Intri la film crezând că Maleficent este personajul negativ, răufăcătorul, ca să descoperi la sfârșit că de fapt este o eroină, dar nu orice fel de eroină, ci un simbol pentru puterea unei femei.
E o diferență mare pentru Disney în mesajul pe care-l transmite. Cred că e imposibil să nu observi ce rol are bărbatul în acest film, aș zice eu, un film fără viață care tinde spre o perspectivă feministă. De la prințul pe cal alb care va salva domnița și o va lua de soție trece la o subjugare și teamă a forței unei femei. Niciun personaj masculin din film nu este pus într-o lumină favorabilă. Bărbații par a fi o gloată de soldați foarte ușor de nimicit și la fel de incompetenți chiar și in postura de dragon. Sharlto Copley, pe care l-ați văzut în District 9 (iar dacă nu, trebuie neapărat să vedeți filmul), nu mi se pare potrivit în rolul prințului Stefan, iar în partea a doua a filmului pare să exagereze făcând scenele de un dramatism ușor ieftin și complet ieșit din scenariu.
Povestea din spatele personajului Maleficent cumva pălește numai când îi pronunți numele, în această instanță el fiind total nepotrivit și uitat de către regizor și scenarist. Recunosc că mi-a plăcut să văd o Maleficent umanizată și capabilă de sentimente nobile, dar în secret speram să se picteze cu puțin verde, să-i aud râsul malefic și să o văd cum își poartă coroana ca o adevarată badass cu acei obrăjori de Lady Gaga. Ar fi fost interesant și să aflăm povestea coarnelor. E clar că Angelina Jolie a fost atrasă de partea maternă și feministă, dar e un mare păcat să o ai în film și la nivelul scenariului să nu profiți de talentul ei cât poți de mult. Sunt două scene care mi s-au întipărit în minte și care confirmă, asta în cazul în care mai aveam nevoie, cât de talentată este Angelina Jolie și că își joacă rolul cu o măiestrie specială. Prima scenă este cea în care se trezește după ce Stefan o adoarme și-i taie aripile, iar cea de-a doua este atunci când Maleficent își face apariția la sărbătoarea dedicată prințesei Aurora; mai exact, momentul acesta.
Nu pot să neg că ceea ce mi-a plăcut cel mai mult e faptul că filmul nu s-a bazat pe o poveste de dragoste dintre un el și o ea, o prințesă și-un prințesoi; pentru că dragostea înseamnă și altceva și cuprinde și alte lucruri. Splendoarea Angelinei și zâmbetul lui Elle Fanning (în rolul prințesei Aurora aka Bestiuță), sunt cele care te fac să te îndrăgostești de acest duo și să treci peste lucrurile care nu merg în acest film. Din păcate, Frumoasa din Pădurea Adormită rămâne doar frumoasă căci blestemul nu îi dă șansa să cadă în acel somn de veci. Cu atâtea lucruri minunate create în The Moors, lumea magică a zânelor, nu e de mirare că prințesele nu mai au timp pentru somn.
Sunt multe lucruri care nu fac clic și nu știu dacă se întâmplă din cauza scenariului sau regizorului. Filmul lansează o discuție despre toate lucrurile care pot să distrugă o femeie, dar mai mult aruncă ideile care atârnă greu și le lasă acolo, undeva în aer fără să le exploreze cu adevarat.
În final, voi, iubitorilor de răufăcători, imaginați-vă un film în care Angelina Jolie cu a sa Maleficent joacă alături de Loki. Fără doar și poate, eu vă îndemn să mergeți să vedeți filmul și apoi să faceți măcar o scurtă oprire în Postmodern Valley ca să ‘aruncăm’ unii în alții cu păreri cât mai diverse.
