The Motorcycle Diaries – Che fara El Grande Comandante

0
943

Ce poate fi mai popular decât tricourile cu Che Guevara ? Cârciuma botezată după El Comandante, având filiale în marile oraşe ale ţării? Greşit! Răspunsul corect: Jurnalul pe motocicletă/El Diario de motocicleta/The Motorcycle Diaries…cum preferaţi.

Biblia rebelilor cu idealuri de stânga, memoriile de căpătai ale celor dornici să-şi ia lumea-n cap înainte să se aşeze la casa lor şi o sursă de inspiraţie pentru amatorii de road tripuri multiculturale, jurnalul poate fi considerat varianta sud-americană a celebrului roman On The Road, scris de Jack Kerouac şi devenit o declaraţie de independenţă a generaţiei Beat. Începute în aceeaşi decadă, jurnalul din stundenţia lui Che, înainte să devină El Grande Comandante, şi On The Road l-au inspirat (coincidenţă!) pe acelaşi regizor. Filmul a fost apreciat la marile festivaluri, tema călătoriei iniţiatice de-a lungul unui continent rămânând fertilă, indiferent de modă şi epocă.

Regizorul brazilian Walter Salles a vrut să prezinte un Che uitat, de la începuturi. Tachinat mereu de camaradul său mai mare şi mai exeperimentat într-ale vieţii şi femeilor, Ernesto, interpretat de Gael Garcia Bernal, nu are nimic din privirea ageră de pe tricourile puştilor şi nici obrăznicia vulgară din filmul The Lost City, realizat de Andy Garcia. Aşa cum este prezentat de Walter Salles, Che Guevarra din timpul călătoriei pe motocicletă este băiatul cuminte, student la medicină, pe care orice tată de modă veche l-ar fi lăsat noaptea în compania fiicei lui, mai puţin cel al iubitei din facultate, care îi ghicea intenţiile subversive, ce vor dinamita o întreagă societate aşezată.

Pentru a nu-l dezamăgi pe spectatorul ce şi-ar imagina propria călătorie prin America de Sud plină de picanterii şi frumuseţi locale pe alese, regizorul are grijă să-l contureze pe colegul de călătorie al lui Che, Alberto Granado, în opoziţie cu acesta. Stăpânul faimoasei motociclete poreclită La Poderosa, reputat biolog în devenire şi iniţiatorul aventurii pe două roţi, Alberto este un mentor atipic pentru împiedicatul Che, abia ieşit din matca liniştii familiale. Deşi este departe de armonia fizică a tânărului companion, are farmecul celui uns cu toate alifiile, ştie cum să obţină ce vrea de la femei, stăpâneşte toate dansurile de societate, e curtenitor şi golan în acelaşi timp şi, mai presus de toate, dotat cu acel simţ al umorului irezistibil de înţepător. De fapt, personajul interpretat de Rodrigo de la Serna echilibrează balanţa între dramatic şi comic, prin replicile acide şi glumele spontane, deloc răsuflate, dar şi prin şotiile jucate novicelui exact când trebuie, astfel încât să atenueze şocul provocat de tulburătoarea descoperire a unei Americii Latine pline de suferinţă, mizerie, segregare şi nedreptate.

Deşi nu este un îndemn la revoluţie şi nici o ridicare în slăvi a unui erou, ci doar povestea unor oameni care au mers alături în perioada marilor descoperiri şi revelaţii interioare, The Motorcycle Diaries are meritul de a-i prezenta spectatorului caracterul aparte al orientării marxiste din spaţiul sud-american. Dacă în sud-estul Europei comuniştii au escaladat puterea bazându-se pe diferenţele de clasă, în America Latină cunoscută de Che în timpul călătoriei din Argentina până în Venezuela, diferenţele aminteau de ceva mult mai profund, având originile în perioada conchistadorilor.

Traversând Patagonia, ţinuturile incaşilor, marile capitale, Anzii, deşertul Atacama sau Amazonia, Che a descoperit o segregare umană care nu ţinea de avere (lipsa banilor fiind doar un efect), ci de acea falie între urmaşii cuceritorilor spanioli şi majoritatea băştinaşilor precolumbieni, surprinsă atât de bine şi de Steinbeck în al său microroman Perla. Vechea populaţie indigenă era marginalizată, abuzată de marii proprietari de pământuri sau de investitorii dubioşi, care îi obligau pe ţărani să îşi părăsească terenurile agricole (probleme despre care se vorbeşte şi în Oameni de porumb, roman scris de Miguel Angel Asturias). Tocmai aceste nedreptăţi suportate de urmaşii celor care au construit Machu Pichu îl trezesc pe revoluţionarul idealist din Che, imaginile devenind un echivalent al revelaţiei capabile să transforme un visător într-un răzvrătit vizionar, apoi într-un rebel cu potenţial de lider. Walter Sallesa insistat în special asupra momentelor de introspecţie, de însemnare a gândurilor în jurnal, urmărind trecerea de la observator la călătorul implicat în spectacolul uman descoperit.  

The Motorcycle Diariesare detalii vizuale ce amintesc de acele documentare în care se îmbină călătoria şi dramele unor comunităţi, fără a permite instalarea unei atmosfere sumbre. Când anumite scene riscă să fie apăsătoare, Salles apelează la replicile de un comic revigorant emise de Alberto când vrea să-l scoată pe mai tânărul Che din butoiul disperării, fără a cădea în stridenţa băşcăliei. De fapt, dialogurile dintre cei doi te vor menţine atent, prevestind câte o trăsnaie cu aer picaresc, mereu pusă la cale de pişicherul Alberto, ori de câte ori e rost de compania unor suveniruri feminine.

Filmul musteşte de umanitate şi de candoare acolo unde ar fi fost loc doar de încrâncenare, boală şi dezolare. Nici măcar scenele petrecute în colonia de leproşi nu rămân un infern în această peliculă. Walter Salles reuşeşte să izoleze partea luminoasă a unui revoluţionar de germenii fanatismului, păstrând idealismul neatins de clişeele absurde ale puterii. Jocului actoricesc i se mai adaugă talentul regizorului de a include acele mici detalii ofertante, care să îi ţină pe iubitorii acţiunii cu sufletul la gură. Deşi cunoşti deznodământul fericit al călătoriei riscante înainte de a intra în sala de cinema, îl vei uita în timpul filmului, încât vei ajunge să te întrebi Cum mai ies ăştia doi din încurcătură? de fiecare dată când motocicleta dă semne de oboseală, când protagoniştii rămân fără bani sau când ezitantul Che agaţă, în sfârşit o femeie, dar se trezeşte cu soţul încornorat pe urmele sale.

Galerie video

LASĂ UN COMENTARIU

Please enter your comment!
Please enter your name here