Ne preocupă ce e important, aspecte care merg dincolo de noi, de ceea ce e vizibil ochiului, ne punem întrebări legate de scopul nostru în viață și simțim sau căutăm o legătură cu divinitatea (în sensul de realitate ultimă sau adevăr). Cam asta înseamnă să fii spiritual. Dacă te regăsești în această descriere, vei găsi în lista următoare prilejuri de a te apropia mai mult de aspectele spirituale ale vieții prin vizionarea lor acestor filme spirituale.
Există mai multe tipuri de spiritualitate. În primul rând, spiritualitatea religioasă ce implică un sentiment de apropiere și legătură cu sacrul. Dar și spiritualitatea umanistă ce implică un sentiment de apropiere și legătură cu omenirea și spiritualitatea naturală, ca sentiment de apropiere și legătură cu mediul sau cu natura. Nu în ultimul rând putem vorbi despre spiritualitatea privitoare la cosmos; deși sună ciudățel, ea se referă la un sentiment de apropiere și legătură cu întreaga creație.
-
I Origins (2014)
Disputa dintre știință și credință a fost deseori abordată în contexte variate de-a lungul timpului. Aceste puncte de vedere aparent diametral opuse sunt de obicei în conflict sau, mai interesant, uneori se intersectează. Putem crede în știință și să fim spirituali în același timp? Putem crede în forțe care ne depășesc pe noi, chiar dacă trăim într-o lume din ce în ce mai fascinată de a explica cum funcționează totul?
Acest film spiritual abordează cu îndrăzneală dilemele pe care le are cercetătorul Ian Gray (Michael Pitt), care este obsedat de ochiul uman, unul dintre elementele biologiei ce ne conferă unicitate și pe care religiile din întreaga lume l-au folosit ca dovadă a Creatorului Divin.
Cu toții avem o biometrie oculară care ne este specifică, iar diferite culturi au privit ochiul ca pe o fereastră către suflet. Gray vrea să descifreze evoluția ochiului și întreaga lui viață pare să se îndrepte spre acest scop, mai ales atunci când o întâlnește pe Sofi ai cărei ochi îl fascinează.
I Origins este un film despre modul în care destinul și dragostea ne pot conduce la revelații de neprevăzut, iar fără ele n-am fi ajuns la adevăruri definitorii pentru noi.
2. The Tree of Life (2011)
Despre The Tree of Life am mai vorbit, e un film spiritual care înfățișează momentele formatoare pentru om ca un micro-cosmos, dar și viziunea de ansamblu care ne face să privim lucrurile prin prisma întregului univers.
Filmul portretizează viața de zi cu zi a unei familii, însă perspectiva este delimitată de două imensități, una a spațiului și a timpului, iar cealaltă a spiritualității. The three of life are imagini uimitoare care sugerează nașterea și expansiunea universului, apariția vieții la nivel microscopic și evoluția speciilor. Acest proces duce la momentul prezent și la noi toți.
Și ce vine după? În cuvintele aproape șoptite de la început, se aud „natura” și „grația divină”. Vedem cum natura oferă și ia înapoi; unul dintre băieții familiei moare. De asemenea, vedem cum se desfășoară și timpul pe măsură ce un alt băiat devine un bărbat la mijlocul vieții (Sean Penn). Spre sfârșit ni se oferă o viziune asupra vieții de apoi și totul este înțeles din prisma deplinătății timpului.
3. Spring, Summer, Fall, Winter… and Spring (2003)
Cum îți poți descoperi un sens în viață? Aici avem un exemplu de căutare prin renunțarea la viața lumii și cercetarea celor mai adânci profunzimi, adică a propriului suflet. Chemările lumii nu încetează chiar dacă ai luat o asemenea decizie radicală și ești hotărât s-o urmezi, sub-textul fiind acela că pacea și detașarea sunt o stare interioară, spre care să tinzi indiferent ce cerințele exterioare care nu pot fi amuțite de tot.
Ciclul vieții se repetă la nesfârșit, iar omul se transformă neîncetat, însă paradoxul e că totuși ceva rămâne exact așa cum a fost, este și va fi pentru totdeauna. Frumusețea transcendentală a imaginilor setează cadrul pentru o meditație asupra acestor lucruri, asupra propriei existențe.
4. The Island (2006)
The Island e mai mult despre experiența individuală a divinității, decât despre religie în sine. Povestea unui călugăr neobișnuit, căruia i se atribuie puteri vindecătoare sau de exorcizare, de prezicere a viitorului – după caz, e o expunere dură a felului în care e purtată vina.
Regizorul filmului, Pavel Lungin, vorbind despre conștiința de sine a personajului central, a spus că nu îl consideră inteligent sau spiritual, ci binecuvântat „în sensul că este ca un nerv expus, ce se conectează la durerile acestei lumi. Puterea sa absolută este o reacție la durerea acelor oameni care vin la el”.
Piotr Mamonov, care interpretează personajul principal, a fost unul dintre puținii muzicieni rock din URSS. El s-a convertit la ortodoxia orientală în anii 1990 și locuiește acum într-un sat izolat.
5. Bab’Aziz (2005)
Pentru cei care au citit Profetul, scrierea lui Kahlil Gibran, acest film spiritual le va aminti de carte (pe care o recomand oricui, nu se leagă de un anumit sistem religos). Povestea filmului îi urmează pe bătrânul Bab’Aziz și nepoata lui în timp ce călătoresc prin deșert spre o întâlnire a dervișilor (călugări) care are loc la fiecare treizeci de ani. Pentru a-i distrage atenția de la greutăți – inclusiv o furtună de nisip puternică și străini perfizi – Bab’Aziz își distrează nepoata cu o povestire asemănătoare cu cea a lui Narcis: un tânăr prinț care devine obsedat de reflecția sa într-un bazin de apă (nu un selfie) și nu mai face altceva.
Ei întâlnesc pe drum alte personaje cu propriile povești, inclusiv un tânăr care speră să răzbune un frate ucis de derviși și un poet îndrăgostit. Toate narațiunile subliniază valoarea adevăratei introspecții, spre deosebire de absorbția de sine, și transmit un sentiment de continuitate culturală – a valorilor familiale și sociale transmise de-a lungul generațiilor.
Cu amestecul său bogat de poezie mistică, literatura sa diversă, etica spirituală și numeroasele capodopere muzicale, sufismul (mistica islamului) este o cale a inimii care vorbește celor care tânjesc după o conexiune mai strânsă cu Dumnezeu, o viață interioară mai bogată și un repertoriu al practicilor spirituale care îi conferă profunzime și sens. Bab’Aziz încântă prin reprezentările sale profunde ale iubirii care ne leagă de divinitate, lume și de semenii noștri.
6. What Dreams May Come (1998)
Acesta este un film care chiar și în forma sa imperfectă arată cum filmele pot imagina necunoscutul, ne pot conduce imaginația în locuri minunate. Și îi aduce pe Robin Williams – ca să ni-l mai aducem aminte – și pe Annabella Sciorra în prim-plan, înfățișând doi oameni care se căsătoresc. Au doi copii. Sunt fericiti. Apoi, ambii copii sunt uciși într-un accident. Ea e puternic afectată de cele întâmplate, iar el îi oferă cât mai multă grijă, căutând un mod în care să își petreacă viața împreună. Dar nimic nu te apără în fața morții; Chris moare, lăsând-o pe Annie singură.
Filmul îl urmărește în lumea de dincolo, pe care o creează cu imagini care par împrumutate din propriile amintiri și propria imaginație. Povestea, inspirată de un roman al lui Richard Matheson, se bazează pe presupunerea că raiul există într-o stare de flux, că locuitorii săi își asumă identități pe care și le doresc; nefiind legați de o identitate ca în timpul vieții, suntem eliberați. Raiul, într-un sens, înseamnă a deveni cine vrei să fii.
7. Baraka (1992)
Este un film documentar fără narațiune sau voce, însă merită recomandat pentru o viziune mai largă a lucrurilor, care ne duce spre o perspectivă spirituală. Explorează teme printr-o compilație de evenimente naturale, activități umane și fenomene tehnologice surprinse în 24 de țări, de pe șase continente, pe o perioadă de 14 luni.
Locațiile prezentate includ Biserica Sfântului Mormânt din Ierusalim, templul Ryōan din Kyoto, Lacul Natron din Tanzania, arderea câmpurilor petroliere din Kuweit, prăpastia mocnită a unui vulcan activ, un terminal de metrou ocupat, sărbătorile tribale ale Maasai din Kenya și călugării cântând în mănăstirea Dip Tse Chok Ling.
Filmul vorbește în imagini magnifice, sunete naturale și muzică compusă și descoperită. El privește simplu planeta noastră și viața de pe ea, fără a se implica. Se află în afara timpului istoric. Pe unde ne poartă putem contempla locuri în care nu vom ajunge niciodată, zonele pe care le distrugem, locurile în care am putea găsi reînnoire. E și asta un fel de rugăciune.
8. Samsara (2011)
O altă povestire vizuală, realizată de același regizor, Ron Fricke, vine în continuarea mențiunii anterioare. Folosind cuvântul tibetan pentru „roata mereu rotitoare a vieții” ca titlu, Samsara înfățișează ciclurile de naștere, viață, moarte, distrugere și renaștere care apar pe planeta noastră în moduri mai mari și mai mici.
În timp ce călătorim pe glob de la călugării tibetani, la tribul african, la muncitorii din fabricile chineze, la rețeaua încurcată de autostrăzi din Los Angeles, la distrugerea cauzată de uraganul Katrina și multe altele, Samsara menține temele vieții și morții, permanenței și impermanenței, fluxul și ritmul energiei lumii noastre. Scenele de închinători de la Mecca sau luna care călătorește pe cerul deșertului sau lucrătorii dintr-o fabrică de pui nu seamănă cu nimic din ce avem ocazia să vedem în mod obișnuit. Sunt estetice, viscerale și orbitoare din punct de vedere vizual, dar asta nu înseamnă că nu putem simți forța emoțională impregnată în fiecare cadru.
9. Kumare (2011)
Crescând în New Jersey, Vikram Gandhi era un copil tipic american, care se supără de felul în care familia încearcă să-i inoculeze credințele și practicile hinduse. I se pare ironic faptul că americanii au început să popularizeze acei guru și yoga chiar în momentul în care el însuși se îndepărta de astfel de lucruri. Într-o călătorie în India, spune el, a descoperit că guru „adevărați” nu erau mai reali decât înșelătorii americani care i-au copiat.
Asta l-a condus la un experiment pe care l-a filmat în Kumare. Și-a lăsat barbă lungă și un păr lung, și-a schimbat pantofii cu sandale, și-a schimbat pantalonii și costumele cu haine portocalii curgătoare și a început să poarte un baston ornamentat. Fața îl ajuta, nimic de schimbat acolo. Apoi s-a mutat în Arizona, a angajat un specialist care să-l învețe yoga și un expert în relații publice pentru a-l promova ca guru și a început să atragă adepți în întâlnirile din centrele comerciale, centrele comunitare și în jurul piscinelor care aveau clienți bogați. Experimentul a mers mai bine decât s-a așteptat (și și-ar fi dorit chiar el).
Kumare transmite faptul că un guru, un profet poate fi o înșelătorie completă și, totuși, poate aduce un bine, contând mai degrabă sinceritatea adepților săi.
10. Conversations With God (2006)
Bazat pe cele mai bine vândute cărți ale lui Neale Donald Walsch, Conversations With God prezintă povestea adevărată a unui om care se luptă cu vicisitudinile vieții.
După ce și-a fracturat gâtul într-un accident de mașină, Walsch își pierde slujba, casa, și este nevoit să cerșească pentru a supraviețui. Luptându-se să se ridice pe propriile picioare, el își găsește de lucru și un loc unde să trăiască, dar viața, pentru el, este încă insuportabil de grea. În primele ore ale dimineții, cuprins de furie și amărăciune, Walsch îi scrie lui Dumnezeu o scrisoare furioasă, cerând răspunsuri la întrebările sale. Spre uimirea lui eternă, primește un răspuns.
11. Winter Light
Acest film spiritual face parte din trilogia „Tăcerea lui Dumnezeu” a lui Bergman. Liniștea asurzitoare o vedem peste tot. Este vorba despre tăcerea pastorului care vorbește suficient în film, dar nu este în stare să spună nimic de folos pentru el sau pentru nimeni altcineva. E vorba de asemenea despre o altă persoană obsedată de răul din lume, care se revoltă prin sinuciderea sa. Despre Marta, o profesoară care are grijă de pastor, îl iubește, dar i se răspunde cu răceală și ostilitate. Și este vorba despre două monologuri în care pastorul și profesoara își descriu sentimentele lor reale și se rănesc profund reciproc.
Dar este vorba și despre credință. Un bărbat, al cărui corp a fost schilodit de un accident feroviar, este cel care sună clopotele, aprinde lumânările, ajută la îmbrăcarea veșmintelor. De asemenea, el are un monolog despre dragostea și suferința lui Hristos și el este singurul personaj din film care pare să fi permis credinței să pătrundă în gândurile sale zilnice.
Dincolo de îndoielile individuale pe care le au personajele, acest film spiritual poate fi privit și dintr-o perspectivă mai largă ca fiind o imagine a stării contemporane în care se află religia (creștinismul mai ales), prin prisma tocmai a celor care și-au ales menirea de a răspândi acele valori spirituale.
Vezi și
23 filme rusești de văzut cel puțin o dată în viață
