Care-i treaba cu rușii în artă? Fie că e vorba de literatură (Dostoievski), muzică (Ceaikovski), filme rusești etc, oamenii aceștia parcă duc totul la un alt nivel. Reușesc într-un mod singular să atingă ce e mai uman și divin în noi, surprind esența, iar universalitatea răzbate din gândurile, sentimentele și imaginile operelor lor. Iar altădată rămân enigmatici, posibilitățile de interpretare părând nelimitate.
Dar să nu mă crezi sau, măcar, fii suspicios, verifică ceea ce susțin! Eu aduc ca argumente fiecare dintre următoarele filme rusești care să te convingă că reprezintă experiențe în sine care îți provoacă rațiunea și simțirea. Iată recomandările care merită văzute măcar o dată în viață din cinematografia rusă:
-
Loveless (2017)
Niciun copil nu ar trebui să afle vreodată că este nedorit sau că nu este iubit. Dar nici nu putem să presupunem că toți copiii sunt produsele unor uniuni din iubire. Familiile pot eșua destul de ușor. Alioșa știe că nu este dorit. O știe clar și fără dubii. El și-a auzit părinții spunând răspicat asta. Căsătoria părinților s-a prăbușit deja. Când soțul și soția se ceartă despre viitorul copilului, este clar că niciunul dintre ei nu îl dorește.
Pe măsură ce drama domestică se transformă într-o investigație plină de îngrijorări a dispariției lui Alioșa, tot așa se amplifică sentimentul de anxietate, de spaimă existențială. De multe ori cel care vizionează se simte pierdut la rândul său, epuizat și furios. O furie care te face să-ți dorești aprins ca acest băiat să fie neapărat găsit, în ciuda unor șanse atât de teribile.
Dar poate că acest copil este pierdut. Poate condițiile erau prea ostile. Sau poate nu vrea să fie găsit.
Această producție dintre multele filme rusești dramatice a fost nominalizată la premiul Oscar pentru cea mai bună imagine în 2018.
2. A student (2017)
Cum ți-ai imagina un tânăr „nebun întru Hristos” în societatea zilelor noastre? Un adolescent dintr-o familie disfuncțională caută mântuirea în Biblie. Învață versurile pe de rost și le recită colegilor săi de clasă. El ajunge să se gândească la sine ca la autoritatea morală supremă și condamnă viciile ori de câte ori le vede, pentru că nu vrea să se mântuiască doar pe sine, ci vrea să le arate și celorlalți calea cea dreaptă. Pe unii îi amuză acest lucru, pentru alții predicatorul adolescent devine o provocare greu de gestionat.
Unul dintre cele mai puternice aspecte ale filmului este acela că, deși perspectiva asupra credințelor tânărului este categoric sceptică, acesta nu-l ridiculizează și nici nu sugerează că alții sunt imuni la habotnicia lui.
Filmul a fost filmat de Kirill Serebrennikov, un celebru regizor rus care a regizat producții atât pe scenă, cât și pe marele ecran, operele sale participând la numeroase festivaluri. A Student a primit Premiul François-Chalais la Festivalul de Film de la Cannes.
3. Arrhythmia (2017)
Ce ar fi mai potrivit în perioada aceasta decât să urmărești viața unui doctor copleșit de toate atribuțiile sale și un stil de viață fulminant? Iată povestea unui paramedic talentat și pasionat de meseria lui, care acordă toată atenția pacienților săi, dându-și deoparte soția, familia și conducerea. Deși încearcă să-și îndeplinească toate obligațiile, nu-i iese prea bine: soția lui solicită divorțul și mai apar și probleme la locul de muncă. Viața lui se destramă, iar pacienții lui nici măcar nu-i vor mulțumi pentru munca sa.
Această dramă despre un om simplu care își face munca în ciuda nenumăratelor obstacole reflectă modul în care funcționează societatea rusă, dar nu numai. După cum nota un critic de film: „Crezi cu tărie în povestea acestui film. Vrei să-ți ordonezi viața și să nu trebuiască să fugi din țara în care <nimic bun nu se poate întâmpla vreodată>” – cam ca altă țară care ne e cel mai bine cunoscută, nu-i așa? 😉
Regizorul, Khlebnikov, a pornitt inițial cu ideea de a realiza o comedie, dar tonul a devenit repede mai întunecat și mai apăsător pe măsură ce a început să cerceteze viața unor profesioniști reali din domeniul sănătății. Rezultatul final este un film care are aspectul strălucitor și ritmul viu al unei comedii, dar impactul emoțional e al unei drame.
4. Dovlatov (2018)
Filmul descrie viața de zi cu zi a lui Serghei Dovlatov, unul dintre cei mai populari scriitori ruși de la sfârșitul secolului al XX-lea, în Leningradul anilor 1970, chiar înainte ca prietenul său, Joseph Brodski, să fie expulzat din Uniunea Sovietică. Serghei este hotărât să rămână și să ducă o viață normală alături de soția și fiica sa. Manuscrisele lui Dovlatov sunt respinse în mod repetat, deoarece punctul său de vedere este considerat nepotrivit. Avem în față o lume a artiștilor și a gânditorilor de toate categoriile, cărora li se spune continuu ce nu pot face, spune, scrie.
Acest film rusesc, uneori amuzant și alteori dramatic, arată cât de greu poate fi pentru o persoană să-și descopere talentul și să-și găsească locul în viață.
În 2018, Festivalul Internațional de Film de la Berlin a primit un Urs de Argint.
5. The Postman’s White Nights (2014)
Un sat izolat din nordul îndepărtat al Rusiei este cadrul pentru “The Postman’s White Nights”, un film cu o distribuție compusă în mare parte din actori neprofesioniști, localnici care își interpretează viața de zi cu zi. Povestea are un punct central, poștașul carismatic, el fiind singura legătură a localnicilor cu lumea exterioară. Seria de teme abordate, de la natura sublimă la nostalgia post-comunistă, include și vodca, bineînțeles că nu putea fi ignorată vodca.
Regizorul spune că „Acest film este o descriere a vieții mele în mijlocul poporului rus foarte simplu” și poate fi bănuit de un strop de condescendență sau ironie. “The Postman…” nu ridiculizează localnicii, dar îi arată ca oameni simpli cu nevoi de bază și fără alte pretenții.
Frumusețea filmului rămâne un punct forte important, dovadă fiind faptul că un maestru precum Konchalovski poate porni de la un peisaj destul de obișnuit și îl poate face uimitor, hipnotic. Interioarele sunt adesea privite din unghiuri neobișnuite, înclinate, subliniind natura particulară a localnicilor. Minunata lumină nordică difuză, specifică regiunii, se adaugă la măreția peisajelor exterioare.
6. Leviathan (2014)
Filmul vine cu o poveste rusă contemporană despre puterile exagerate ale statului și ale bisericii exercitate asupra unui om după ce acesta îndrăznește să conteste încercarea primarului local de a-i lua casa.
Deși are loc într-un oraș mic și implică doar o mână de personaje, drama rusă “Leviathan” transmite și insinuează că evenimentele nu sunt specifice unui context restrâns, ci pot fi ușor generalizate la un spațiu mai larg. Dintru început vedem peisaje îndepărtate și monumentale ale țărmului nordic al Rusiei, unde formațiuni uriașe de stâncă se înclină într-o mare agitată, de culoarea ardeziei. Apoi apar rămășițele unor nave abandonate, unde, mai târziu în film, vom vedea enormul schelet al unei balene – evocând povestea lui Iona.
Întrucât întâmplările subliniază o stare de corupție politică omniprezentă, filmul a fost interpretat ca o critică îndrăzneață și dură a condițiilor din Rusia lui Vladimir Putin. Rămâne unul dintre cele mai curajoase filme rusești.
Invocarea biblicului împreună cu ideile istorice, filozofice și politice ar trebui să indice faptul că o mare parte din „dramă” se află în lupta semnificațiilor sale pe mai multe niveluri de analiză.
7. Siberia, Monamur (2011)
Hai, că nu vă zic în ce loc anume ne duce acest film! Ne sunt prezentați diverși oameni simpli care luptă pentru a supraviețui zi de zi în taigaua siberiană. Izolat de lumea exterioară, rămas în condiții care par neschimbate, locul este teren liber pentru atacurile câinilor, ale hoților care caută hrană.
Scenariul bine construit are mai multe personaje care se intersectează în diferite puncte, centrându-se mai ales asupra unui băiat de 7 ani, Lioșka, și asupra bunicului său cu frică de Dumnezeu, care locuiesc singuri într-o cabană de lemn dărăpănată. După ce a încetat să le ofere ajutorul atât de necesar cu alimente, unchiul lui Lioșka, suferă o soartă oribilă, lăsându-și astfel tatăl și nepotul complet izolați, timp în care se instalează iarna, zăpada atotcuprinzătoare începe să cadă.
Per total, acest film rusesc are o poveste complexă, dar manevrată cu abilitate ne oferă un spectacol înfricoșător situat într-un ținut dur, dar frumos, în care greutățile și tragediile vieții sunt depășite cu un strop de umor (rusesc) și multă forță interioară.
8. The Island (2006)
Deși nu este la fel de poetic sau complex din punct de vedere narativ ca “Spring, Summer, Fall, Winter … and Spring” la care mă duce cu gândul și de care v-am mai povestit cu altă ocazie, filmul “The Island”, parabolă despre credință și mântuire se adresează aceluiași tip de public atras de teme spirituale. Deși toate personajele principale sunt călugări, esența filmului nu se oprește asupra religiei ortodoxe, ci mai degrabă asupra unei experiențe individuale a eternității, la care se ajunge după multă durere și scrâșnit din dinți.
Ostrov, cum i se mai spune, se referă la insula pe care se află o mănăstire, în ceea ce pare a fi o parte izolată, înghețată a Rusiei. În 1976, un grup de călugări reprezintă singurii rezidenți de acolo, deși sunt vizitați frecvent de oameni de pe continent. Unul dintre călugări, un om neobișnuit, a cărui purtare bizară îi nemulțumește pe colegii săi, e considerat de alții care vizitează insula că ar fi vindecător, ar putea exorciza demonii și prezice viitorul.
Puternic și provocator, “The Island” este genul de film care trebuie analizat – fiecare parte a acestuia servește unui scop anume, iar în acest sens se poate simți influența lui Tarkovski asupra regizorului Lungin.
9. The Return (2003)
Cum ai reacționa dacă tatăl dispărut ar apărea brusc în viața ta? Filmul spune povestea a doi băieți al căror tată se întoarce acasă după o absență de 12 ani al cărei motiv nu-l cunosc. Acesta îi duce pe băieți într-o vacanță, pe o insulă îndepărtată, călătorie care se transformă într-un test al bărbăției de proporții aproape mitice. Aproape te duce cu gândul la o poveste kafkiană, în care lucrurile de rău augur se succed cu o anumită logică internă, dar nu au deloc sens.
Filmul nu este atât de mult despre scopul tatălui, ci mai degrabă despre confuzia și îngrijorările băieților. În cele din urmă se ajunge la punctul în care băieții trebuie să decidă dacă să acționeze sau nu.
Ca privitori avem o senzație aproape viscerală: nu ne place această insulă, nu avem încredere în acest tată și nici aspectul bărcii nu prezintă mare siguranță. Ceea ce se întâmplă în cele din urmă nu este ceva ce am fi putut anticipa și nu ne rămâne decât să observăm că așa ceva părea să atârne de un fir de ață, în aerul umed și rece, ca să cadă în uimirea noastră.
Filme rusești bazate pe cărți celebre
Spoiler alert, nu vreau să-ți stric plăcerea descoperirii dacă plănuiești să le citești!
10. Anna Karenina (2017)
Ce ar trebui să primeze – pasiunea sau datoria? Cum alegem? Și cine poate să judece alegerea făcută? Acestea sunt întrebări eterne, puse neîncetat de viață.
Anna Karenina și-a făcut alegerea, lăsându-l pe fiul ei (Serghei) să crească fără ea, luptându-se să înțeleagă de ce mama sa a luat o cale atât de tragică și cumplită. Contele Vronski, bântuit de amintirea femeii de a cărei moarte se învinovățește chiar și 30 de ani mai târziu, nu poate șterge cele întâmplate. În 1904, în urma uneia dintre bătăliile războiului ruso-japonez, Serghei Karenin și Alexei Vronski se găsesc aruncați împreună într-un îndepărtat sat manciurian, unde soarta le oferă șansa de a reveni la evenimentele din trecut și, în cele din urmă, de a găsi răspunsurile căutate de amândoi.
O adaptare în opt părți a romanului „Anna Karenina” de Lev Tolstoi, povestea este abordată din perspectiva lui Vronski.
11. Război și Pace (1966)
Ecranizarea celebrului roman realizată între 1961 şi 1967, cu sprijinul autorităţilor sovietice, este considerată şi astăzi cea mai spectaculoasă. La vremea aceea, era unul din cele mai scumpe filme rusești realizate până atunci (100 milioane de dolari), depăşind cu mult bugetul epopeii hollywoodiene „Pe aripile vântului”. Producția regizorului Serghei Bondarciuk a intrat în Cartea Recordurilor ca filmul cu cei mai mulți figuranți – 120.000 de oameni la scenele de luptă, îmbrăcaţi în uniforme autentice. Mai mult, Armata Roşie a fost mobilizată pentru a se recrea atmosfera autentică, în cele mai mici detalii.
O lucrare cinematografică monumentală, filmul, cu o durată totală de 6 ore 43 minute, este construit în patru părți în care vor fi abordate diferite teme (analize psihologice, etice, estetice, metafizice, geopolitice, istorice).
12. Crimă și Pedeapsă (1969)
Aceasta este cu adevărat cea mai bună adaptare cinematografică a romanului, nu lăsa ca vechimea filmului să te facă să ai rețineri în a-l vedea!
Raskolnikov, un fost student la drept, sărăcit, ucide o bătrână care se ocupa cu cămătărie. Poate o face pentru bani, poate o face doar pentru a dovedi că este mai presus de lege. Oricum ar fi, el devine în curând primul suspect. Dialogurile și interacțiunile cu polițistul care îl investighează reprezintă poate pasajele cele mai condensate în idei. La scurt timp după aceea, Raskolnikov se îndrăgostește de o tânără prostituată care îl îndeamnă să mărturisească, promițându-i că-l va urma în Siberia. Ce ar fi de făcut?
13. Oblomov (1980)
Dacă ești prea leneș să citești acest roman clasic (deși te implor să o faci!) al literaturii rusești despre lene, acest film este pentru tine. Oblomov își petrece majoritatea timpului pe canapea, („Pentru Ilia Ilici, a sta culcat nu era o necesitate, ca pentru un bolnav sau pentru un om care vrea să doarmă, nici ceva întâmplător, ca pentru unul obosit, dar nici o plăcere, ca pentru un leneş; era o poziţie normală.”) până când o femeie îi transformă viața.
În Sankt Petersburg, la jumătatea secolului 19, Oblomov locuiește într-un apartament întunecat împreună doar cu servitorul său, Zahar. Doarme aproape toata ziua și se gândește neîncetat la vremea copilăriei sale, la casa părintească și la planuri mărețe, dar vagi de viitor – mie îmi sună ciudat de cunoscut. 😀 Atunci când prietenul său din copilărie, Stoltz, acum un om de afaceri energic și de succes, încearcă să-l scoată în lume nu prea reușește.
Doar cu o excepție. Îi face cunoștință cu o prietenă de-a lui, Olga, femeie cultă și educată care îi va schimba definitiv viața lui Oblomov al nostru. Când Stoltz trebuie să plece pentru o vreme, Olga rămâne cu sarcina de a-l civiliza și cultiva pe Oblomov. Cei doi se îndrăgostesc în cele din urmă, dar la întoarcerea lui Stoltz, Oblomov se mută înapoi în oraș, întrerupând legăturile cu Olga.
Plină de umor, povestea lui Oblomov ți-l face drag chiar dacă nu ești întotdeauna de acord cu el și lenea lui.
Filme rusești mai vechi
14. The Barber of Siberia (1998)
Iată o altă poveste de dragoste, un alt triunghi din afara geometriei.
Douglas e un om întreprinzător care se aventurează în Rusia, în 1885, cu scopul de a vinde o nouă mașină experimentală de recoltat, în sălbăticia din Siberia. O aduce aici pe Jane, asistenta lui care iese în evidență prin frumusețea ei.
În această călătorie, ea întâlnește doi bărbați care i-ar schimba viața pentru totdeauna: un tânăr cadet frumos, Andrei Tolstoi, cu care împarte dragostea pentru operă și puternicul general Radlov, care este fascinat de frumusețea ei și vrea să se căsătorească cu ea. În lupta pentru mâna ei cineva are mai mult de pierdut și te pune pe gânduri cu privire la prețul dragostei.
15. Brother (1997)
“Brother” este răspunsul Rusiei la genul gangsterului american. Filmul expune realitatea crudă a națiunii după căderea Uniunii Sovietice și ilegalitățile mișcărilor infracționale subterane care acaparează vasta țară. Pentru o perspectivă asupra realității insinuante și sângeroase a lumii interlope din Sankt Petersburg, merită să cunoști acest film.
În esență, premisa filmului Brat este simplă – un tânăr, care se întoarce dintr-un război, se străduiește să găsească ce a mai rămas din familia sa, din viața și scopul său. Intră în necazuri cu mafia locală și trebuie să lupte pentru supraviețuirea lui.
După cum spune un critic, „există mai multă prospețime și energie electrică în cinci minute de “Brother” decât în toate filmele Lethal Weapon puse împreună”. 🙂
Poate fi asemănat cu Trainspotting.
16. Burnt by the Sun (1994)
Filmul, amplasat în ultimele zile de pace dinaintea celui de-al Doilea Război Mondial, are loc la idilica casă de la țară în care Kotov locuiește cu soția sa tânără și drăguță, Maroussia, și fiica lor, Nadia. Totul este soare și bucurie, deși există anumite semne de rău augur. În acest cadru de poveste apare un fost iubit al lui Maroussia care a fost în exil și a cărui ocupație actuală este necunoscută. Apariția sa modifică irevocabil relația iubitoare dintre Kotov și soția sa, deoarece secretele, atât noi, cât și vechi, apar la lumină, la fel ca și gelozia adormită.
Regizorul este clar cu privire la semnificația finală a filmului său, dedicându-l „tuturor celor care au fost arși de soarele Revoluției”. Reprezintă în mare măsură un atac asupra politicilor și paranoiei lui Stalin. Acesta este primul dintre filmele rusești anti-Stalin care a fost realizat în Rusia post-comunistă și în această idee ar merita văzut.
17. Kin-dza-dza (1986)
Iubitorii de Mad Max și ai trilogiei Star Wars vor fi intrigați de acest film sovietic steampunk: doi cunoscuți se găsesc într-o altă galaxie, unde întâlnesc extratereștri care se întâmplă să aibă o navă spațială. În încercarea lor de a se întoarce pe Pământ, perechea trăiește tot felul de aventuri. Singurul lucru în favoarea lor este că au chibrituri, care în această galaxie își merită greutatea lor în aur! 🙂
O odisee spațială sovietică într-un peisaj extraterestru este plină de nuanțe comice și farmec absurdist, totuși este rar ecranizată și vizualizată în afara Rusiei. Ce îl înalță pe “Kin-dza-dza” dincolo de un alt SF oarecare este atenția deosebită acordată nenumăratelor detalii din lumea extraterestră. Chiar și muzica, cu tonuri comice, sună ca și cum ar fi provenită dintr-o altă lume – o direcție diformă, melancolică, care evocă confuzia fără speranță a absurdismului.
18. Come and See (1985)
Se spune că nu poți face un film cu adevărat împotriva războiului, deoarece războiul prin natura sa este incitant, iar sfârșitul filmului aparține supraviețuitorilor. Nimeni nu ar face vreodată greșeala de a spune asta despre “Come and See”. Acest film din 1985 este unul dintre cele mai devastatoare filme rusești sau nu realizate vreodată; în el, supraviețuitorii îi invidiază pe morți.
Intriga filmului se concentrează asupra ocupației naziste a Belarusului și a evenimentelor la care a asistat un copil care – împotriva dorințelor mamei sale – se alătură mișcării de rezistență din Belarus și, ulterior, descrie atrocitățile naziste și suferința umană cauzată. Bazat pe o carte, la scenariu a contribuit și autorul ei care în timpul războiului avea cam vârsta copilului din film, iar familia lui a luptat împotriva ocupației naziste. Din păcate filmul este fidel realităților istorice.
19. Stalker (1979)
Orice aș spune despre Andrei Tarkovski nu va fi suficient. Influența sa asupra lumii cinematografiei este atât de mare încât toate filmele sale merită să facă parte din lista noastră cu filme rusesti. Totuși, dacă există unul care iese în evidență, ar fi “Stalker”. Bazat pe romanul fraților Strugatski „Picnic la marginea drumului”, filmul examinează o varietate de teme, inclusiv locul artei, științei și credinței în viață, a viselor și realității, și care poate fi scopul vieții.
Trei oameni merg într-un loc restricționat numită „Zona”, în care realitatea nu respectă principiile cunoscute ale fizicii. Ceea ce caută este un loc numit „Camera”, despre care se știe că împlinește cele mai profunde dorințe. În drum prin „Zona” care se află în continuă schimbare, ei își interpretează personalitățile și vorbesc despre viziunile lor despre lume.
Tarkovski a trebuit să filmeze “Stalker” de două ori, deoarece după prima filmare au apărut probleme cu filmul și materialul a fost inutilizabil. Filmul color se găsea rar pe vremea aceea, așa că nu și-au permis să-l facă din nou în culori. Tarkovski a decis să folosească acest inconvenient în favoarea sa și să distingă diferitele zone realizând fiecare cadru din afara „Zonei” în alb-negru, iar acțiunea din interior în culori. Această a doua filmare i-a costat sănătatea lui Tarkovski și a altor membri ai echipajului, deoarece locația pe care regizorul a ales-o s-a dovedit a fi extrem de toxică și câțiva dintre ei au dezvoltat cancer în următorii ani.
20. The Ascent (1977)
Ultimul film al Larisei Shepitko a câștigat Ursul de Aur la Festivalul de Film de la Berlin din 1977 și a fost considerat una dintre cele mai bune opere ale cinematografiei sovietice târzii.
În cele mai întunecate zile ale celui de-Al Doilea Război Mondial, doi partizani au pornit după provizii, înfruntând peisajul bătut de viscol din Belarusul ocupat de naziști. Când cad în mâinile forțelor germane și vin față în față cu moartea, fiecare trebuie să aleagă între martiriu și trădare, într-un calvar spiritual care ridică drama pământească a filmului în planul alegoriei religioase.
Cu o cinematografie cruntă, viscerală, care pune zăpada albă orbitoare împotriva disperării negre, “The Ascent” găsește poezie și transcendență în încercările teribile ale războiului.
21. The Irony of Fate (1975)
Nu toate filmele rusești sunt greu de văzut sau înțeles. De fapt, cele două părți ale “The Irony of Fate” sunt exemple importante în arta contemporană rusă.
Un grup de prieteni vechi au tradiția de a merge la o baie publică în ajunul Anului Nou. Ocazional, prea multă vodcă și bere îi fac pe câțiva dintre ei inconștienți. Problema este că unul dintre ei (Sasha) trebuie să meargă la Leningrad, dar altul (Zhenya) pleacă. Zhenya se trezește pe aeroportul din Leningrad. Crezând că este încă la Moscova, ia un taxi și pleacă acasă. Numele străzii, clădirea și chiar numărul apartamentului, modul în care un complex de apartamente arată la fel și cheia coincid complet – doar e vorba despre arhitectura tipică „economică” de tip sovietic! Imaginați-vă surpriza Nadiei când intră în apartamentul ei și găsește un bărbat fără pantaloni în pat. Mai mult – logodnicul Nadiei îl găsește și el acolo…
22. White Sun of the Desert (1970)
Dacă vorbim despre filme rusești de cult, atunci “White Sun of the Desert” este în mod clar unul dintre ele. Povestea îl urmărește pe soldatul Armatei Roșii, Fiodor Sukhov, în drum spre casă, după ce a luptat ani de zile în războiul civil din Turkmenistan. Scena de deschidere este o frumoasă imagine rurală de pajiști verzi și o femeie bună și iubitoare – soția sa, Katerina Matveievna, căreia îi scrie scrisorile care povestesc filmul. Se dovedește a fi doar un vis și Sukhov se trezește în deșertul fierbinte și ostil pe care trebuie să-l traverseze în drum spre casă.
Efortul de a sublinia ceea ce înseamnă să fii rus în circumstanțe ostile în timp ce afișezi o atitudine curajoasă trebuie să fie calitatea care a făcut din “White Sun of the Desert” un clasic. Evocă dorul de casă resimțit când te afli departe într-un mod atât de puternic, încât cosmonauții ruși au această tradiție de a-l o urmări de fiecare dată când urmează să plece în spațiu.
Filmul este decorat ca un western cu o mulțime de elemente comice și multe dintre citatele sale populare au intrat în limba rusă, cum ar fi „Orientul este o problemă delicată” sau „Există întrebări? Nu, nu există!”.
23. Zboară cocorii / Cranes are Flying (1957)
Deși mai vechi, “Cranes are Flying” este unul dintre cele mai cunoscute filme rusești. Tragic, dar nu sentimental; epic, fără a fi însă pompos, filmul a câștigat Palme d’Or și rămâne singurul film rusesc care a obținut acest premiu.
La momentul apariției a fost o revelație atât pentru publicul din Uniunea Sovietică, cât și pentru cei din afara acesteia. Pe plan intern, acest film rusesc era eliberator prin descrierea sa cinstită și neeroică a celui de-Al Doilea Război Mondial – primul cu asemenea abordare. La nivel internațional, i-a surprins pe cinefili cu „desovietizarea” aparentă atât a conținutului cât și a formei sale. Protagoniștii filmului nu sunt eroi ai muncii sau modelele virtuții civice socialiste, ci mai degrabă oameni obișnuiți prinși în vâltoarea războiului.
Esența filmului constă în legătura de dragoste dintre Boris și Veronica. Nu există nimic excepțional în privința lor – nimic, adică în afară de sensibilitatea, spontaneitatea și sinceritatea lor. Aceste calități sunt cele care ni-i fac dragi din primele scene vesele ale filmului. Dar apoi tocmai acest lucru e destabilizator; irupția războiului vine ca o încălcare nu numai a ordinii pașnice mondiale, ci și a idilei lor personale.
Acestea sunt câteva dintre filmele rusești preferate. Cinematografia rusă are însă mult mai multe comori de descoperit. Deși mult mai greu de găsit față de producțiile altor țări, merită să le dați de urmă. Ție ce filme rusești ți-au plăcut de-a lungul timpului?
Vezi și
Top filme – 14 dintre cele mai frumoase filme făcute vreodată
