Din primele 5 minute filmul ne prezinta o atmosfera grea, murdara si aproape claustrofoba. Potrivit pentru un thriller, as spune, desi imi doresc sa se dea cameramanul 5 metri inapoi din cand in cand, pentru ca inteleg foarte greu cine pe cine bate sau impusca, desi ecranul de cinema este imens.
Dupa introducerea fara inflorituri, constructia personajelor continua la un pas verosimil, fara sa para fortata, inghesuita sau cu dorinte lacrimogene.
Alterneaza apoi cu scene de actiune surprinzatoare si intense, suficient de bine incat sa ma tina captivat pana la final, cu riscul de a nu mai ajunge la baie in timp util.
Pe masura ce motivatia fiecarui personaj e fie exploatata, fie intuita, ajung sa cred ca materialul sursa al filmului merita citit. O bila alba asadar pentru Child 44, care, desi facut de americani in Cehia, reuseste un portret cinic si realist dupa Moscova si peisajul rusesc in general in anii de dupa al Doilea Razboi Mondial. Alte bile albe: Gary Oldman, chiar daca are putine scene si Vincent Cassel, pentru amabilitatea de a se desparti de Monica Bellucci si a ne da o mica speranta tuturor.
Sa revenim. Pelicula nu este lipsita de neajunsuri. Pe alocuri pare grabita la montaj iar personajele sunt parca prea aproape de arhetipul literar al eroului sau antieroului romantic. Ceea ce nu pot insa ierta regizorului este nehotararea cu care abordeaza vocea unor rusi cu actori anglofoni. Daca Tom Hardy, in rolul principal, face un efort pana la urma convingator sa dea viata unui erou de actiune cu accent slav, altor personaje li se permite fie un accent britanic curat, fie unul de factura germanica, inducand publicului un sentiment de confuzie si nesiguranta in tratarea naratiunii.
Noi intelegem ca e o proiectie si ca actorii au alta existenta decat personajele. Nu spun ca era mai bun filmul cu actori rusi, dar putea sa fie mai cursiv si poate mai convingator daca erau lasati sa se exprime ceva mai aproape de casa. Pana la urma, si extraterestrii vorbesc bine engleza in filme.
