Ai chef să vezi un film celebru? Un film de referință? O producție care te va marca mai mult decât un film obișnuit? Atunci ai mai jos o listă 100 top filme de văzut într-o viață.
1. Tampopo (1985) – foodie movie clasic
E o comedie japoneză, incredibil de haioasă, despre mâncare. Realizat în 1985, dar descoperit de occidentali mai ales după apariția curentului foodie movies. Realizatorii l-au numit un ramen western, combinând ideea de spaghetti western și pe cea de supă japoneză cu tăiței, ramen. Dacă-ți plac mâncarea, umorul bun, cultura mâncării în general, nu doar cea japoneză, atunci e musai să cauți Tampopo. Este efectiv o experiență cinematografică de neuitat. Și dacă ți-a plăcut Tampopo, încearcă și Babette’s Feast. 🙂 Tot un foodie movie de referință.
2. The Spirit of The Beehive (El espíritu de la colmena) (1973)
Considerat de mulți ca fiind cel mai bun film al deceniului șapte din cinematografia spaniolă, iar de alții ca fiind cel mai bun film spaniol făcut vreodată, The Spirit of The Beehive este în primul rând o creație de atmosferă, cu imagini foarte frumoase, artsy, care poate fi interpretat ca fiind chiar pretențios pe alocuri. Dar, pentru cei cu gustul dezvoltat pentru Tarkovski, Bela Tarr, Sergei Parajanov, Konchalovski, sunt șanse mari ca The Spirit of The Beehive să fie o experiență relevantă.
În una dintre cele mai semnificative scene din film, unul dintre cele două personaje principale, fetița Isabel, se joacă cu o pisică neagră. Pisica o rănește la deget și Isabel, într-un prim gest de senzualitate pentru o fată de vârsta ei, își întinde pe buze sângele, ca pe un ruj. Vezi aici o scenă din Spirit of the Beehive.
3. La collectionneuse
Colecționara e o tipă foarte tânără care vine în fiecare seară cu o nouă cucerire la vila unde își petrece vacanța de vară. Ceilalți doi ocupanți ai vilei se hotărărsc să nu îi mai permită să-și continue obiceiul… Unul dintre ei, Adrien, o place foarte mult, dar ceva îl oprește să meargă mai departe, poate frica de a fi schimbat cu altcineva? Așa ca tânăra colecționară îl va seduce pe Daniel, celălalt bărbat din vilă. Într-un final, apare din nou șansa de a fi împreună cu ea…
Realizat de același regizor ca și Ma nuit chez Maud (vezi mai jos), Eric Rohmer, La collectionneuse e un film de vară, cu multă mare, piele bronzată și sunetul obsedant al lăcustelor, tipic pentru zona mediteraneană. La fel ca și Ma nuit chez Maud, La collectionneuse tratează de fapt tema alegerile ratate, iubirilor netrăite, poveștilor nespuse sau atracțiilor în contratimp. Filmul seamănă foarte mult cu viața reală, neavănd povestea liniară tipică din filmele de masă, care se termină cu happy end.
4. The Big Lebowski (1998) – pe SkyShowtime și Prime Video
Sursa umorului din comedia The Big Lebowski este o încurcătură de identități. Astfel, personajul principal, The Dude, e cel mai relaxat om din lume. De aceea nu are niciun obiectiv în viață în afară de conservarea stării de relaxare. Însă, fără voie, the Dude e antrenat într-un carusel de răpiri, atacuri și răzbunări.
The Big Lebowski e unul dintre cele mai bune filme de comedie din anii ’90. Iar dacă vreți să continuați cu alte filme de comedie în același stil, încercați și alte producții ale Fraților Coen. De la Fargo, la O Brother, Where Are Thou, la Burn After Reading și Hail, Caesar!
Dacă ți-ai căutat vreodată argumente pentru a alege în viață calea unui pierdevară, atunci trebuie să fi văzut și comedia fraților Coen, cu Jeff Bridges în rol principal. Jeff Bridges este The Big Lebowski, The Dude, il duderino sau his dudeness, cel mai cool tip din oraș prin faptul că nu se agită pentru nimic în lume, nici măcar când este introdus într-o intrigă în care se vor pierde vieți, ba chiar și câteva frumoase degete de la picioare. His dudeness va rămâne calm și-și va savura băutura preferată, îmbrăcat în halat și visând scene suprarealiste cu tipa de care îi place, Julianne Moore. Dacă ți-ai pierdut vreodată coolness-ul, The Big Lebowski este cea mai simplă și la îndemână soluție pentru a-l recăpăta în cel mult două ore.
Probabil l-ai văzut deja, pentru că Pulp Fiction e deja un fenomen cinematografic 🙂 Dar e bine de știut că îl poți revedea oricând pe SkyShowtime. Poveștile întrepătrunse ale mai multor gangsteri sau oameni simpli din Los Angeles au făcut deja deliciul mai multor generații. Iar John Travolta, Uma Thurman, Bruce Willis și Samuel L. Jackson fac unele dintre cele mai bune roluri ale carierei lor. Dar dincolo de subiectul filmului și de actori, ceea ce face deliciul spectatorilor sunt micile frânturi de dialog, dezbaterile pe diverse teme secundare ale gangsterilor, în timp ce scot pistolul, amenință sau apasă pe trăgaci.
E o dramă și o comedie în același timp. Dacă iei filmul ca atare, doar luând în considerare ce se întâmplă în el, cu siguranță e o dramă (împușcături, sechestrări, urmăriri, oameni aflați în pericol). Dar dacă luăm în considerare modul cum se conectează personajele și fac referire la însăși acțiunile lor, vom râde cu poftă. Pentru că știm că e doar un film și știm că îl privim ca să ne distrăm. Această auto-referențialitate din filmele lui Quentin Tarantino le face atât de distractive și unice. De aceea, Pulp Fiction este considerat capodopera absolută a lui Quentin Tarantino.
6. Monty Python and The Holy Grail (1975) – a fost pe Netflix
Dacă aveți chef de glume în care totul e permis, atunci vă recomandăm Monty Python and The Holy Grail.
Ați ghicit, e vorba despre o parodie a legendei Regelui Arthur și căutarea Sfântului Graal. Pregătiți-vă pentru glume sărite de pe fix, la care grupul de comedie britanic Monty Python se pricepe de minune. Dacă vă place, continuați cu celelalte filme Monty Python, Life of Brian și The Meaning of Life.
Doi adolescenți fug împreună pentru a găsi Paradisul: o mică plajă necunoscută de nimeni. În acest timp, adulții nu prea știu cum să se organizeze în căutarea lor. Iar adulții sunt nimeni alții decât Bruce Willis, Edward Norton, Bill Murray, Tilda Swinton, Frances McDormand etc.
Dacă ți-a plăcut, încearcă și alte filme de comedie semnate de Wes Anderson: The Grand Budapest Hotel, Rushmore, The Royal Tenenbaums.
8. Les vacances de Monsieur Hulot
Mr. Hulot’s Holiday, despre care am mai vorbit pe Postmodern și într-o recenzie, este una dintre comediile de care nu te saturi niciodată. Întotdeauna vei descoperi un detaliu haios, care la prima vizionare ți-a scăpat. E normal să fie așa, pentru că regizorul Jacques Tati a lucrat la el ca un bijutier în filigran. Fiecare scenă este construită cu minuție și nimic nu este lăsat la voia întâmplării. Personajul principal, de extracție à la Charlie Chaplin și Buster Keaton, este un tip deșirat, mereu cu pipa în gură, care acționează întotdeauna cu cele mai bune intenții dar care este de o neîndemânare crasă. Cu satiră subtilă și cu imagini fără sunete decât pe alocuri, Mr. Hulot’s Holiday va intra în topul comediilor tale.
Regizorul Jacques Tati e un clasic al genului și cel care l-a inspirat pe Rowan Atkinson în crearea personajului Mr. Bean. Dincolo de comicul de situatie construit si condus genial de Jacques Tati, una din trasaturile distinctive ale Les vacances de Monsieur Hulot este dialogul redus la minimum impreuna cu estomparea sunetului.
Les vacances de Monsieur Hulot (Vacanta Domnului Hulot) e o ironie inocenta la adresa valurilor migratoare de burghezi care pleaca cu arme si bagaje in vacanta. Pentru sarmul irecuperabil al anilor ’50 si pentru originalitatea umorului care curge spumos si viu ca sampania de abia destupata, Les Vancances de Monsieur Hulot este un film care merita (re)vazut. Vei avea o surpriza placuta.
9. Holy Motors / Motoare sfinte (2012)
Dacă vrei să vezi pur și simplu o comedie diferită, ceva care să te scoată din ritmul obișnuit și care să lase asupra ta o impresie puternică, atunci Holy Motors e o alegere bună. E considerat de mulți unul dintre cele mai bune filme ale anului 2012.
Și acesta a fost un film extraordinar de apreciat la momentul apariției, în 2012. E o comedie atât de diferită față de tot ce ai văzut, încât ai senzația că te dai într-un carusel pe tot parcursul filmului. Surprizele se țin lanț. E o comedie suprarealistă în care totul se leagă de abia la final, într-un punct culminant și el la fel de surprinzător. Holy Motors e un film experimental, care are în centru un personaj care trece de la o scenă la alta, fiecare complet diferită de cea anterioară, fără nicio legătură narativă. Nu vă așteptați așadar la un film liniar, ci la o Matrioșka pe care o deschideți ca să găsiți o altă Matrioșka și tot așa.
10. The Woman in The Dunes
Deși film japonez de avangardă din anii ’60, The Woman in The Dunes a fost inclusiv printre nominalizații la Oscar, pentru că spune o poveste universală dar într-un mod extrem de original. Este povestea lui Sisif, un bărbat care se luptă în fiecare zi cu nisipul care acoperă totul. Bărbatul este de fapt captivul locuitorilor unui sat care se luptă cu dunele, pentru că, după ce este coborât în locuința unei văduve, nu mai este lăsat să plece. Între cei doi se stabilește o relație ciudată, bazată cu siguranță pe dorință dar și pe respingere, femeia fiind de altfel complicea celor vinovați de capturarea bărbatului. Scenele erotice dintre cei doi sunt extrem de poetice, iar relația dintre ei bazată pe vină, complicități și trădări este ilustratoare pentru relațiile multor cupluri, care nu sunt ținute captive într-o dună de nisip. 🙂 It’s human nature…
11. Le mepris / Disprețul
E o creație a unui clasic al cinematografiei franceze, Jean-Luc Godard. Așa că e un film de autor, nu te aștepta la un film simpluț de dragoste. Filmul spune povestea dintre Camille, jucată de Brigitte Bardot pe când era fenomenal de atrăgătoare, și Paul (Michel Piccoli). El e scenarist și acceptă o colaborare cu un producător american, în Italia. Camille simte că dragostea lor slăbește pentru compromisuri legate de atracția producătorului american pentru ea. Practic e aruncată de Paul, mai mult sau mai puțin subtil, în brațele acestuia… Tensiunea care se creează din această situație e în același timp una morală, erotică și foarte cinematografică.
12. Annie Hall (1977) – pe Prime Video, inclus în abonament
Când spui Woody Allen, spui comedie. Iar Annie Hall e comedia pentru care Woody Allen este cel mai cunoscut. Miezul acestei comedii e povestea de dragoste între doi intelectuali new-yorkezi. Woody Allen e personajul principal, care analizează încontinuu, singur sau cu prietenii, orice i se întâmplă în relație.
Dacă ai văzut deja Annie Hall, poți încerca alte comedii semnate de Woody Allen, de exemplu Love and Death, Whatever Works, Zelig sau Sweet and Lowdown.
E de asemenea un film de autor, la fel ca și Le mepris. Un film cu greutate, conceptual, despre memorie, uitare, iubire. Practic un eseu cinematografic semnat de Alain Resnais. Dificil de urmărit, dar e unul dintre cele mai influente și frumoase filme create vreodată. Așa că dacă aveți răbdare și disponibilitate, încercați să-l vedeți. Alain Resnais e cunoscut și pentru un alt film foarte influent în cinematografie mondială, Last Year at Marienbad.
O actriță franceză și un arhitect japonez ajung să se despartă după o relație scurtă. Cei doi discută și dezbat aspecte ale relației, înainte de despărțire. La momentul apariției, în 1959, a fost foarte lăudat pentru originalitatea sa. Și încă mai influențează autori și regizori, chiar și la mulți ani de la lansare.
Pierrot Le Fou e un film de dragoste trist, ca toate filmele de dragoste bune 🙂 El își părăsește viața așezată și burgheză și fuge din Paris cu o fostă iubită. Se reîndrăgostește nebunește de ea, ajung să fie fugăriți de mafie prin toată Franța, până pe Coasta de Azur. Dar relația lor e plină de neînțelegeri și tăceri…
Pierrot Le Fou e un film semnat de regizorul francez Jean-Luc Godard, în care rolurile principale sunt interpretate de Jean-Paul Belmondo și Anna Karina. Jean-Luc Godard a realizat multe filme extraordinare de-a lungul carierei, dar nu am putut include prea multe în acest top. Dacă vă plac cele recomandate, căutați și filme ca Alphaville sau Masculin, feminin.
Dacă vrei să vezi un film de dragoste diferit, dar în același timp destul de ușor de urmărit, față de alte filme franțuzești clasice, atunci alege A bout de souffle. Tot un film clasic al cinematografiei franceze, tot cu Jean Paul Belmondo și scris și regizat de Jean-Luc Godard. Belmondo fuge de lege, iar ea e o studentă americană la Paris 🙂 Ce combinație romantică, trebuie să recunoașteți. În una dintre revistele de gen cele mai recunoscute din lume, Sight and Sound, A bout de souffle e considerat unul dintre cele mai bune filme realizate vreodată. Citește recenzia A bout de souffle și vezi trailerul A bout de souffle.
E unul dintre cele mai frumoase filme, în care cele trei personaje principale trăiesc un triunghi amoros, dar lipsit de micile meschinării cu care ne-au obișnuit de obicei filmele care au în centru lupta pentru o femeie. După ce îl vei vedea, te va bântui frumusețea lui pentru un timp. 🙂 Jules și Jim, doi intelectuali, se îndrăgostesc de aceeași femeie. La momente diferite în timp cei doi vor avea o relație cu acest spirit liber, atât de ieșit din tiparele tipice.
Cei trei petrec mult timp împreună și practic sunt cei mai buni prieteni, dar viața îi desparte și tot ea îi aduce din nou împreună. Doar pentru a aduce la suprafață neînțelegeri, tensiunile vieții de zi cu zi de cuplu, care vor răbufni din ce în ce mai dramatic. Poezia prieteniei lor și a atracției pentru Catherine (jucată de celebra Jeanne Moreau) va dispărea încet și trist. Jules et Jim este realizat și regizat de o altă legendă a cinematografiei franceze, Francois Truffaut. E unul dintre cele mai clasice filme franțuzești.
17. Caché / Hidden
E realizat de unul dintre cei mai apreciați regizori europeni ai momentului, Michael Haneke. Austriac, Haneke a realizat filme pe tot continentul, iar Cache e unul dintre filmele lui franțuzești. Un thriller psihologic despre vină și vini colective, Cache are în rolurile principale doi dintre cei mai cunoscuți actori francezi: Daniel Auteuil și Juliette Binoche. Cei doi interpretează un cuplu de succes din Paris, care începe să primească casete în care e filmată casa lor timp de ore întregi…
Cine îi urmărește, cine îi amenință? De ce ar face asta? Filmările și notele pe care le primesc par să îl ducă pe Daniel cu gândul la un algerian pe care părinții lui au vrut să îl înfieze pe când Daniel era mic. Nu te aștepta, bineînțeles, la thrillerul clasic, lucrurile sunt mult mai complicate și nuanțate, iar miza nu e doar aflarea adevărului, ci o dezbatere cinematografică despre sentimentul de vină.
18. Cele 400 de lovituri / Les quatre cents coups – MUBI
Filmul Cele 400 de lovituri este debutul lui Francois Truffaut, unul dintre cei mai mari regizori francezi. Și e unul dintre filmele preferate ale unora dintre cei mai mari regizori ai lumii precum Woody Allen, Luis Bunuel sau Akira Kurosawa. Antoine e un adolescent neînțeles, atât de părinți, cât și de profesori. Așa că trece printr-o serie de încercări, în dorința de a fugi de acasă, doar că ajunge într-un centru pentru minori. Singurătatea și nefericirea lui se accentuează..
19. Belle de jour – pe Prime Video de închiriat
Frumoasa zilei e un film franțuzesc realizat de un regizor spaniol 🙂 Extraordinarul Luis Bunuel, cunoscut pentru filmele lui suprarealiste, adaptează aici o carte despre o burgheză cu o viață așezată, dar căreia îi lipsește ceva… Severine e jucată de o altă actrită-instituție a francezilor 🙂 – Catherine Deneuve. Din dorința de a găsi acel ceva lipsă, ajunge printr-o serie de întâmplări prostituată de zi într-un bordel de lux… Filmul nu e un film de acțiune, nu e despre exploatarea femeilor, nu, nu are nimic din toate astea. Este filmul tipic franțuzesc care te ia pe nepregătite, pentru că deși totul e atât de simplu în povestea lui, nimic nu poate fi mai complicat.
Belle de jour este de fapt despre cât de complicați suntem ca oameni, despre fantezii sexuale, așteptări, abuzuri nerostite, despre faptul că nu totul poate fi explicat. Pentru că pur și simplu în căutările noastre ajungem să facem alegeri care par iraționale din exterior. Cam toate filmele franțuzești sunt așa, nu au nimic din calapodul simplist și ușor de citit printre rânduri al filmelor obișnuite, de exemplu. Dacă ești obișnuit doar cu producțiile hollywoodiene, filmele francezilor o să ți se pară foaarte stranii. 🙂
Dacă vrei să te distrezi, dar și să bifezi un film de referință, Dr. Strangelove poate fi o alegere foarte bună. Această comedie neagră (regizată de Stanley Kubrick) satirizează criza nucleară dintre Statele Unite și URSS din anii ’60. Așa că nu scapă de ironie politicieni, generali, amantele generalilor, ambasadori și mulți alții.
O comedie neagră semnată de Stanley Kubrick nu poate fi decât o capodoperă. Dacă personajele principale, de la un om de știință de origine germană care a luat-o puțin mai mult pe ulei, la un ofițer englez și până la președintele Statelor Unite, sunt toate jucate de Peter Sellers, pur și simplu orice recomandare este de prisos. Pentru că imaginația lui Kubrick își află perfect contraponderea în jocul genial al lui Peter Sellers.
21. Arsenic and old lace (1944)
Dacă vreți o comedie clasică, atunci Arsenic and old lace este pentru voi. Se pare că cele mai dulci și pașnice mătușici sunt de fapt criminale în serie. Spre uimirea totală a nepotului lor, personajul jucat de legenda Cary Grant.
Că tot am vorbit de Luis Bunuel, trebuie văzut și Câinele andaluz, unul dintre primele filme suprarealiste realizate vreodată. A fost realizat de Luis Bunuel și pictorul Salvador Dali. E mut, alb-negru, e din 1929, dificil de urmărit din cauza scenelor dure și a lipsei firului narativ clasic, dar măcar e scurt (sub 30 minute). 🙂 Lăsând gluma la o parte, Câinele andaluz e unul dintre cele mai influente filme făcute vreodată, așa că merită văzut măcar ca să vă lăudați prietenilor 🙂 La un an distanță, Luis Bunuel recidivează cu un alt scurtmetraj suprarealist la fel de nebun și fain ca și Câinele andaluz, L’age d’or, tot în colaborare cu Salvador Dali. Dacă ți-a plăcut Câinele andaluz, neapărat încearcă și L’age d’or.
23. Ma nuit chez Maud / My night at Maud
El s-a mutat de curând în zona respectivă a Franței. Se întâlnește cu un fost prieten, care îi face cunoștință cu o tipă foarte deșteaptă și intensă, Maud. Ea îl invită să rămână peste noapte și ajung să doarmă în același pat, dar fără să se atingă…
Ma nuit chez Maud e unul dintre filmele mele preferate din cinematografia franceză. 🙂 E un film de dialog, în care acțiunea nu prea contează. Discuția personajelor ajunge inevitabil să se învârtă în jurul ideii de șansă, de alegere, consecințele alegerilor noastre, inclusiv în relațiile de dragoste…Ce ar fi fost dacă alegeam altfel oare? Dacă ai fi ales relația cu un alt partener, de exemplu? E un film de-a dreptul filosofic. Unul dintre puținele filme făcute vreodate atât de insolente încât să aștepte de la spectator să fie fermecat de o simplă discuție între personaje, mai ales una atât de filosofică. Dar reușește să farmece din plin! 🙂 Misterul filmului va rămâne cu tine mult timp după vizionare.
24. Au hasard Balthazar – pe MUBI
Un alt clasic al unui mare regizor francez, Robert Bresson, Au hasard Balthazar e poate unul dintre cele mai emoționante filme făcute vreodată. Poate pentru că e vorba despre inocența unui animal de multe ori abuzat… Poate pentru că e un film nejucat de actori profesioniși. Câștigă astfel un realism care pur și simplu te dă peste cap și te obligă să trăiești emoții intense.
Balthazar e un măgar, care trece prin mâinile multor oameni de-a lungul vieții, unii mai blânzi și buni, alții răi sau disperați. În felul ăsta experimentează umanitatea în ceea ce are ea mai bun dar și mai rău. Așa cum spunea regizorul Jean Luc Godard, veți fi complet uimiți de acest film, pentru că surprinde esența lumii în doar o oră și jumătate. Au hasard Balthazar e recunoscut ca unul dintre cele mai bune filme făcute vreodată.
25. Bringing up Baby (1938)
O comedie clasică, considerată printre cele mai haioase comedii ale cinematografului american din toate timpurile de American Film Institute, are chiar în titlu referința la felina-personaj al filmului. Da, nu e vorba de o pisică, ci de un leopard îmblânzit care e mai pisicită și pisicoasă decât cea mai domestică dintre pisici: se freacă de pantalonii lui Cary Grant și de rochia lui Katharine Hepburn, toarce cu un bas impresionant și stă cu burta în sus ca să fie mângâiat. Baby e trimis de fratele lui Susan (Katharine Hepburn) din Brazilia, iar ea îl folosește ca pretext pentru a petrece cât mai mult timp cu David (Cary Grant), bărbatul de care s-a îndrăgostit. Cei doi actori, împreună cu leopardul, fac o echipă foarte haioasă care te prinde din primul moment.
Cary Grant își găsește încă o dată locul în listă, pentru că Bringing up Baby, comedia în care acesta joacă rolul unui om de știință victimă a unei tinere bogate care trăiește din capriciu în capriciu (jucată de Katharine Hepburn), este și ea la fel de reușită ca Arsenic and Old Lace. La fel ca și Arsenic, Bringing up Baby se regăsește în toate topurile care se referă la cele mai bune comedii clasice. Cary Grant și dificila Katharine Hepburn se înțeleg perfect pe ecran, sincronizarea stărilor și replicilor fiind demnă de un cuplu de comedieni cu tradiție de scenă. Scenariul și dialogul filmului nu sunt nici ele mai prejos, în timp ce totul se leagă în jurul unei feline cu lipici.
26. Citizen Kane
Nu cred că un singur cuvânt ar putea explica viața vreunui om, oricare ar fi acela”, concluzionează un ziarist la finalul anchetei sale din film. Totuși, există anumite personalități pentru care merită să încerci măcar să găsești semnificația ultimului cuvânt rostit înainte de moarte. Un asemenea personaj este Charles Foster Kane.
„Rosebud” (în traducere, „boboc de trandafir”), cuvântul pe care magnatul de presă Kane (Orson Welles) l-a rostit exact înainte să moară, putea să însemne orice: putea fi un nume de partener de afaceri, de amantă, un cod, un obiect. Un reporter se hotărăște să facă o anchetă cu acest subiect și încearcă să reconstituie, prin intermediul mai multor interviuri luate apropiaților mogulului, viața lui Kane.
Curiozitatea publicului este satisfăcută pe săturate prin cea a reporterului: Charles Kane transmite extravaganță prin tot ceea ce face. Se naște într-o familie săracă, însă mama sa moștenește o mină de aur. După majorat, Kane hotărăște că „ar fi amuzant” dacă ar conduce un ziar, așa că își dedică toată atenția neprofitabilului cotidian The Inquirer, chiar cu riscul de a pierde câte un milion de dolari pe an. Dar care este oare secretul lui Kane, de care se leagă ultimul cuvânt rostit înainte de moarte?
Multe dintre filmele regizorului german Rainer Werner Fassbinder sunt despre o dragoste imposibilă. Și toate sunt bune. Am ales unul dintre ele aproape la întâmplare, mai mult pentru că ilustra dragostea dintre iubiți din generații și etnii diferite. La Fassbinder dragostea dintre o femeie de peste 60 de ani care face curat pe scările blocurilor și Ali, un arab cu aproximativ 20 de ani mai tânăr decât ea, venit să muncească în Germania și văzut de mulți ca un paria, nu se poate termina bine. Filmul nu este siropos, ci un amestec de singurătate și claritate, filmat foarte simplu și total nepretențios.
28. In The Mood for Love – a fost pe MUBI
In The Mood for Love e un clasic al filmelor de dragoste, la fel ca mai toate filmele lui Wong kar-Wai, doar că acesta este cel mai cunoscut. El și ea se întâlnesc pentru a descoperi dacă soții lor trăiesc împreună o relație extraconjugală. După ce relația se confirmă, cei doi continuă să se întâlnească pentru a se consola reciproc. Intimitatea dintre cei doi crește cu fiecare întâlnire, la fel ca și atracția, dar nimic nu se întâmplă pentru că cei doi nu vor să se comporte la fel ca soții lor. Sau poate este doar o explicație de fațadă? Niciunul dintre ei nu are curajul să facă primul pas, rămânând într-o suspensie dureroasă dar extrem de poetică. Ajutat de muzică și de imaginea perfectă, filmată de multe ori în ralanti, In the mood for love este filmul de văzut atunci când simți nevoia unei imersii în the mood for love.
Cei doi sunt jucați de doi actori celebri pentru cinematografia chineză. Tony Leung este misterios ca un sfinx, iar Maggie Cheung are o feminitate de porțelan.
În aceeași notă filosofică precum Hiroshima mon amour (vezi tot în topul nostru), dar mult mai eliptic și lipsit de explicații este filmul lui Antonioni, Eclipsa. O dragoste imposibilă, dar nu din cauza distanței și nu din cauza trecutului celor două personaje principale, ci din cauza lipsei de comunicare și a diferențelor de înțelegere și așteptare dintre cei doi. Monica Vitti tocmai a pus punct unei relații de care era nemulțumită și încearcă o relație autistă cu personajul lui Alain Delon, un tânăr lipsit de adâncime, broker pe bursa de la Roma. Joaca iubăreață dintre cei doi lasă tot timpul să se vadă niște sincope, mai ales din partea Monicăi. Într-un final, după o seară romantică reușită, cei doi își dau întâlnire a doua zi, dar niciunul nu vine la întâlnire. Golul pe care îl lasă această întâlnire nereușită este copleșitoare.
Eclipsa face parte din trilogia italiană a lui Antonioni despre contradicțiile vieții moderne. Tocmai din cauza noului ritm, oamenii se alienează de ei înșiși și de ceilalți.
Dacă vorbim de suprarealism, cine s-ar potrivi cel mai bine să ne ofere o comedie suprearealistă decât Luis Bunuel, bunul prieten al lui Salvador Dali? Filmul lui, Cet obscur objet du desir, este practic tapetat cu scene intrate în imaginarul cinefililor cu gust pentru umor absurd și suprarealism. Nu vă spun decât atât: la un moment dat, personajul principal, Mathieu, se chinuie să desfacă o centură de castitate. Încă ceva? Personajul feminin, de care este îndrăgostit Mathieu, va fi jucat de două actrițe, parcă în dorința ca inclusiv spectatorului să i se joace o farsă, nu doar lui Mathieu.
El este un diplomat francez, ea o tânără spaniolă încurcată cu un tânăr revoluționar/terorist. Cel mai interesant element al poveștii este modul în care Conchita, dansatoarea de flamenco, se joacă cu așteptările emoționale și sexuale ale lui Mathieu. Povestea este de fapt versiunea suprarealistă a unei povești imposibile de dragoste, spusă de maestrul Luis Bunuel. Conchita este când femeia serioasă, nedispusă la compromisuri și pudică, jucată de Carole Bouquet, când o femeie aproape ușoară, care dansează flamenco goală în fața turiștilor asiatici, jucată de Angela Molina. Cele două actrițe interpretează un singur personaj, dar cu temperamente diferite. Este modul pervers în care Bunuel îl frustrează nu numai pe Mathieu, care nu mai înțelege nimic din jocurile Conchitei, dar și pe spectator.
Nu este singurul film senzual din top, dar este probabil cel mai deschis în această privință. Nici nu putea fi altfel, având în vedere că personajul principal este actor de filme porno. În timpul zilei joacă scene porno, iar în restul timpului încearcă să reîncălzească o supă amoroasă cu o fostă iubită. Filmul regizorului taiwanez Ming-liang Tsai este un amestec hilar, melancolic și aprioric imposibil între un musical în care elementul scenografic principal este un penis imens din plastic, un film erotic și re-tatonările romantice între doi foști iubiți în mijlocul unei veri în care orașul rămâne fără apă și toată lumea consumă pepeni “pe pâine”. The Wayward Cloud intră în top tocmai pentru că reușește să jongleze cu toate aceste elemente imposibil de scos onorabil la capăt. Însă Ming-liang Tsai reușește, parcă folosind aceeași rețetă de amestec de umor și melancolie ca Sofia Coppola în Lost in translation.
Unul dintre cele mai bune mystery films făcute vreodată, Chinatown te ține strâns de haine (mai precis de pijama, dacă-l vezi acasă) și nu te lasă din strânsoare până la final. Lansat în 1974, e un exemplu bun de film neo-noir. Jack Nicholson face un rol extraordinar de bun, iar povestea parcă îți oferă un vertij continuu. Nu știi pe cine să mai crezi, nu știi cine e cine spune că e, cine minte de îngheață apele, cine e ucigașul adevărat. Datorită acestor două elemente cu adevărat remarcabile, jocul lui Jack Nicholson și scenariul excelent, e unul din acele filme polițiste care și-au păstrat prospețimea și intensitatea peste ani. Așa că îți recomandăm să-l vezi, e minunat.
În acest film detectivistic, Jack Nicholson e un detectiv particular și încearcă să dezlege ițele misterului din jurul morții inginerului șef de la Departamentul de Ape al orașului Los Angeles. Suspectează un tun imobiliar dat de unul dintre cei mai bogați și malefici oameni de afaceri din zonă. Partenerul lui în aceste căutări sau suspectul numărul unul pentru crimă este o tip super sexy și misterioasă, jucată de Faye Dunaway. Vezi trailerul.
Vreți o comedie neagră polițistă? Nu credem că există una care să depășească reușita Fraților Coen, Fargo. Mai mult, v-ați cam plictisit de imaginea dură și cinică a polițiștilor bărbați? Și vrei o femeie polițist în rolul principal al detectivului? 🙂 S-a făcut. Unde mai pui că polițista jucată de Frances McDormand e și însărcinată… Frances McDormand joacă așa bine, încât a luat și Oscarul pentru cel mai bun rol feminin în anul lansării filmului. Un succes de public și de critică de film, în același timp Fargo te ține strâns în suspans, reușește să creeze cu mare atenție personajele filmului și să te și distreze. Toate în același timp și toate în doar o oră și jumătate. Nu trebuie să te uiți la o miniserie de 6-8 ore sau un serial polițist cu peste 12-13 episoade.
Povestea super comediei polițiste Fargo
Polițista Marge investighează trei crime. Trei bărbați găsiți pe marginea drumului într-un câmp înzăpezit. Bocancii lui Marge calcă apăsat pe zăpada înghețata nu atât de parcă de la propria greutate, ci a sarcinii. Cei trei au legătură se pare cu niște criminali de doi lei și cu un soț care-și folosește soția ca momeală pentru o răscumpărare grasă. Filmul nu e neapărat de mister, știm ce și cum s-a întâmplat. Dar e un thriller reușit, plus o comedie neagră. Va reuși polișista Marge să dea de cap crimelor fără ca ea sau copilul care stă să nască să pățească ceva? Marg oricum nu pare să ia în calcul că s-ar putea întâmpla altfel decât să iasă amândoi teferi și nevătămați. Și găsește chiar și energie psihologică să își susțină ea emoțional soțul. Nu, invers, având în vedere dublele circumstanțe: crimele, plus sarcina. 🙂
Dacă vrei totuși să vezi și un serial, încearcă și versiunea cu același nume și produsă tot de aceeiași Frați Coen pentru FX, în 2014. Serialul e la fel de bun.
E filmul detectivistic prin excelență. E practic calapodul urmat apoi de zeci de alte filme cu detectivi. Știi, biroul detectivului cu ușă de sticlă pe care scrie numele lui, hainele lungi cu revere, pălăria cu boruri așezată într-o parte. Bărbatul misterios și de neclintit în rolul polițistului.
Rolul detectivului Sam Spade e jucat de Humphrey Bogart, care l-a ajutat astfel pe regizorul John Huston să-și facă debutul cu Șoimul maltez. Între timp cei doi au devenit buni prieteni, iar filmul un film clasic de neratat.
Sam Spade, un detectiv din San Francisco, și partenerul lui se întâlnesc cu un potențial client. A doua zi, Sam Spade află că atât partenerul său, cât și unul dintre personajele cu care e conectat clientul lor sunt morți…
35. La dolce vita – gratuit pe Plex.tv
La dolce vita nu putea lipsi din această listă. Prea multe scene intrate deja în memoria cinefililor și a culturii pop fac parte din La dolce vita. Probabil cea mai cunoscută dintre acestea e scena din fântâna di Trevi, în care voluptoasa Anita Eckberg dansează și se îmbăiază în toată splendoarea, în timp ce Marcello Mastroianni este total fermecat de mișcările și formele ei și se întreabă retoric cine e această frumoasă actriță, dincolo de suprafața încântătoare. La dolce vita este o petrecere continuă, jurnalistul Marcollo trăind din aventură în aventură și din petrecere în petrecere. Dar, în același timp, nu reușește să depășească un gol de sens. Semn că la dolce vita nu e chiar dulce, iar viața de animal urban e la fel de meschină ca oriunde altundeva, chiar și în frumoasa și decadenta Roma.
36. Ladri di biciclette – a fost pe MUBI
Bicycle Thieves este un film despre Roma, dar nu cea strălucitoare și decadentă, ci cea a muncitorilor care cu greu își câștigă traiul de la o zi la alta în Roma după cel De-Al Doilea Război Mondial, în 1948. Este o Romă săracă, în care oamenii își amanetează cearceafurile pentru o bicicletă și în care aceeași bicicletă poate face diferența între a avea ce pune pe masă seara sau nu. Filmul lui Vittorio de Sica este o capodoperă a neorealismului italian, a fost filmat cu o echipă de actori amatori și fără un strop de melodramatism.
Filmul lui De Sicca din 1948 prezintă o lume departe de luxul şi angoasa sterilă din La Dolce Vita, unde suferinta şi dragostea sunt cât se poate de autentice. Fiecare cadru este ales cu grijă astfel că disperarea lui Antonio Ricci, tatăl care nu-şi mai poate hrăni familia după ce îi este furată bicicleta, este transformată într-un poem vizual a cărui temă nu este nedreptatea, ci frumuseţea. Privirea lui Antonio şi cea a micuţului Bruno, fiul său cel mare, sunt pline de lacrimi la final, în timp ce lumea trece pe lângă ei indiferentă. Hoţul de biciclete este de fapt un hoţ de suflete, de vieţi, care scapă nepedepsit iar ultimele cadre din filmul lui De Sicca par să ne spună că nimic nu contează decât frumuseţea, lumina care-i loveşte pe cei doi protagonişti care aşteaptă dezamăgiţi pe marginea trotuarului.
37. 8 şi ½
In filmul lui Fellini 8 și jumătate, Guido Anselmi (Marcello Mastroianni) este un visător de profesie, adică un regizor talentat care-şi trăieşte viaţa prins între amintiri, vise şi producători plicticoşi. Guido trăieşte într-un dolce far niente care-i permite să se cufunde într-o lume a fantasmelor în care toate femeile vieţii sale destul de complicate sunt aliate, unite de un unic scop, acela de al face pe Guido fericit. Visele nu sunt însă fiinţe docile, ele se revoltă şi din când în când îşi pun la punct creatorul. D’al capo al fine, filmul lui Fellini este plin de imagini care-ţi rămân pe retină, de la dansul hipnotic al Saraghinei la scena haremului, Guido trăind paralel mai multe vieţi, incapabil să trăiască într-un singur loc sau un singur timp.
38. La Notte
Nimic nu este clar în La Notte, fiecare personaj are propriile întrebări şi propriile răspunsuri de găsit. Scriitorul Giovanni Pontano (Marcello Mastroianni) trebuie să aleagă între vocaţia sa şi avere, între soţia sa Lidia (Jeanne Moreau) şi mai tânăra Valentina Gherardini (Monica Vitti). Invitaţi la o petrecere la vila tatălui Valentinei cei doi soţi care abia se mai recunosc unul pe celălalt intră într-o lume a superficialităţii şi a flirturilor, iar pe măsură ce noapte devine mai întunecată par tot mai îndepărtaţi. Totuşi, dimineaţa îi aduce faţă în faţă din nou cu figurile mai obosite, ridurile mai accentuate şi dorinţa de a o lua de la capăt.
39. M (1931) – thriller în regia lui Fritz Lang – gratuit pe Plex.tv
Dintre toate filmele vechi, de la începutul cinematografului, acesta e poate cel mai usor de urmarit pentru cineva care a vazut doar filme “moderne”. Cel puțin pentru noi așa a fost. În plus, are sunet, ceea ce ajuta destul de mult experienta vizionarii. Suspansul este extraodinar construit și deși au trecut aproape 100 de ani peste el, e încă foarte fresh. Lang, unul din cei mai mari regizori-reprezentanti ai expresionismului german, considera M cel mai bun film al sau.
40. Battleship Potemkin (1925) – drama istorică, în regia lui Sergei Eisenstein
Este unul din cele mai bune filme din istoria cinema-ului, foarte citat mai ales pentru tehnica montajului. Film de propaganda anti-tarist, Battleship Potemkin povesteste revolta care a avut loc in 1905 pe un crucisator atunci cand marinarilor le este servita carne intrata in descompunere.
41. Aguirre, The Wrath of God / Aguirre, Mânia lui Dumnezeu
Un film de aventură în căutarea miticului El Dorado și a îmbogățirii rapide? Oh, da! Aguirre, The Wrath of God promite și oferă o aventură foarte autentică. Poate o expediție chiar prea autentică. Unul dintre conchistadorii trimişi de Coroana spaniolă în Peru, Aguirre visează la faimosul El Dorado. E un regat de legendă în mijlocul junglei, ce aprindea imaginaţia europenilor, unde aurul e din belșug.
După ce vei urmări filmul, unul dintre cele mai bune din cinematografia germană, sigur vei zice : A fost extraordinar!. Cu atât mai mult cu cât personajul este unul real, dacă e să ne luăm după însemnările părintelui Carvajal, trimis alături de Aguirre să găsească El Dorado. Te va impresiona de asemenea personajul central, interpretat de unul dintre copiii teribili ai filmului german, Klaus Kinski.
Meritul regizorului Werner Herzog este acela de a nu urma traseul clasic al unei aventuri inițiatice. În care personajul principal se descoperă pe sine la finalul călătoriei. Pentru că nimeni nu evoluează în lumea lui Aguirre și nebunia personajului principal merge până la capăt.
42. North by Northwest – super film de actiune și comedie intrat în istoria cinematografiei (1959)
Filmul ăsta e probabil cel mai bun film de spionaj făcut vreodată, deși personajul principal nu e spion. 🙂 Doar e confundat cu unul și ajunge să fie urmărit prin toată America (de unde și numele La Nord prin Nord-vest) pentru a fi prins de spionii adevărați. North by Northwest e semnat de Alfred Hitchcock care se pare că pe orice punea mâna de regizor transforma în etalon de neegalat.
Așa s-a întâmplat și cu genul – filme spionaj. Niciun alt film făcut de atunci până azi nu reușește să se apropie de șarmul, misterul, sex-appeal-ul, umorul din North By Northwest. Ca în multe alte filme de spionaj făcute de-a lungul timpului miza e o rolă de microfilm care conține secrete guvernamentale și care ajunge în mâinile unor spioni străini. Vezi trailerul North by Northwest, în stilul în care se realizau atunci. 🙂
Pe lângă seria genială cu mafioți The Godfather/Nașul, a avut timp Francis Ford Coppola și de un film cu spioni? Da, și unul încă foarte bun, realizat chiar între două filme din Nașul. E un film de spionaj cu ceva ani în spate dar care a rămas la fel de proaspăt. Povestea o să te prindă în mreje pentru că reușește să creeze un personaj foarte autentic. Gene Hackman e un specialist în ascultare ambientală.
Doar că reușește în mod extraordinar să surprindă pe magnetofon niște sunete care îl pun pe gânduri. Zgomotele respective ajung să-l bântuie și să se întrebe dacă nu cumva și el e ascultat…Gene Hackman e un om singuratic, apăsat de propria singurătate. Și asta se simte aproape palpabil în film, făcându-l foarte autentic și transformând producția în mai mult decât un film de spionaj.
Ca multe alte filme de spionaj, The Spy Who Came In from the Cold are în centru Războiul Rece dintre Vest și URSS, spionii KGB și spionii occidentali. Deși e unul dintre cele mai bune și mai autentice filme cu spioni realizate vreodată, The Spy who came in from the cold a intrat pe nemeritate într-un mare cond de umbră. Avem mai multe ipoteze de ce s-a întâmplat asta dar nu vrem să facem spoilere.
Filmul are la bază un roman al cunoscutului John Le Carre, autorul prin definiție al celor mai bune povești cu spioni. Agentul britanic Leamas, jucat de Richard Burton, se infiltrează în spionajul est-german pentru a devoala o cârtiță. Adică spionul care joacă dublu și oferă informații prețioase ambelor părți, și Estului, și Vestului. Povestea e clasică în genul filmelor spionaj, dar realizarea e excepțională. Scenariul complex nu lasă să fie deloc previzibil finalul. Încrengăturile de interese sunt atât de complicate, încât te vor ține în suspans până la final. Dar nu numai atât, pentru că The spy who came in from the cold e un film foarte uman. Care creează personaje și dileme umane reale. Aici meritul este și al actorilor, cu o mențiune specială pentru incredibilul Richard Burton.
45. The color of promeganates
E un film-cult, despre care mulţi spun că este o bijuterie vizuală care îmbină istoria, metafora, poezia şi experimentul cinematografic. Este vorba despre filmul The Color of Pomegranates(1969), capodopera lui Sergei Parajanov. Lăudat datorită calităţilor vizuale, filmul prezintă într-o manieră neconvenţională şi plină de simboluri enigmatice viaţa poetului şi muzicianului armean Sayat Nova, care a trăit în secolul al XVIII-lea. Obiectele vestimentare dintr-o altă epocă, poezia melancolică, reflecţia despre viaţă şi moarte, coregrafia avangardistă ce integrează gesturi şi elemente ritualice te vor purta într-o lume plină de mister, acel mister vizual în care te scufunzi şi pe care nu încerci să îl explici. The Color of Pomegranates este inclus în topurile dedicate celor mai frumoase filme realizate vreodată. Citește aici recenzia The Color of Pomegranates.
Blade Runner e de o frumusețe vizuală incredibilă, care arată și azi, la mulți ani de la lansare, impresionant. Atât planeta noastră, un talmeș-balmeș întunecat și plin de neon, cât și planetele colonizate de oameni, neprietenoase, înnecate în praf, dar cu peisaje deșertice copleșitoare. În acest context vizual, povestea este una de film SF noir, cu o femeie fatală despre care nu știm dacă este sau nu un androgin. Și un polițist, jucat de Harrison Ford, blazat, dar atins de drama pe care o trăiesc ființele umanoide create de om. Deși ale omului, nu au voie pe Pământ. Dacă riscă totuși evadarea pe planeta noastră, sunt vânate cu sânge rece.
E un clasic al filmelor science-fiction, care, deși prost primit la momentul lansării, a ajuns să influențeze zeci de alte filme SF ulterior. Iar faptul că Blade Runner a adaptat un roman semnat de Philip K. Dick, l-a adus pe scriitor în prim-planul Hollywoodului. De aceea, avem alte producții SF foarte cunoscute și reușite bazate pe cărțile scriitorului, precum Minority Report și Total Recall.
Este regizat de Ridley Scott, care a produs încă un clasic pentru filme SF, Alien. Îl găsiți mai jos.
E filmul SF din ultimii ani care pur și simplu ne-a entuziasmat. Am râs, ne-am emoționat, am fost puși pe gânduri, ne-am lăsat uimiți, înspăimântați și minunați de această realizare cinematografică atât de proaspătă și inovativă. E greu la peste o sută de ani de la apariția cinematografului să creeze ceva nou care să uimească așa cum primii privitori erau șocați de un tren filmat din fața, având impresia că va ieși din ecran și va trece peste ei. Am fost expuși la multe experiențe cinematografice între timp și de multe ori terminăm de văzut un film fără să fi avut nicio surpriză sau plăcere reală în a-l urmări.
Nu e cazul și cu Under the skin. E atât de mișto, încât e mai degrabă o experiență ezoterică. Under the Skin este un thriller science-fiction care urmărește povestea unui extraterestru trimis pe Pământ pentru a prăda autostopiști. 🙂 Regizat de Jonathan Glazer, filmul o are în rolul principal pe Scarlett Johansson.
Actrița o interpretează pe Laura, extraterestru deghizat în om, care stă la pândă pe marginea șoselelor puțin circulate. Folosindu-și senzualitatea și farmecul feminim, îi atacă – mortal – pe cei care trec. Treptat, însă, Laura începe să se schimbe datorită vieții pământene și intră în conflict cu cei din propria rasă din această cauză. Prin perspectiva extraterestră a Laurei, ni se oferă o altă viziune asupra lumii noastre.
In Inception problema centrală este definirea realităţii, ca și în Matrix, un alt clasic al filmelor SF. Dar de această dată problema e o temă veche de când lumea: viața ca un vis. In filmul lui Christopher Nolan (The Prestige) oamenii pot intra unii în visele celorlalţi. Astfel, se coboară spre zonele mai profunde ale minţii visătorului, sărind din vis în vis. În universul din Inception, ca şi în Matrix, nu există limite. Oraşele sunt construite într-o clipă, iar legile fizicii pot fi sfidate fără niciun pericol.
Această lume este însă mai periculoasă decât cea reală. Pentru personajul principal, Cobb (Leonardo Di Caprio), visul devine o a doua realitate din care nu mai poate sau nu mai vrea să se trezească.
Solaris este o probă de anduranţă pentru orice cinefil care nu este deja familiarizat cu stilul super regizorului Tarkovsky, cu atmosfera poetică creată cu ajutorul cadrelor lungi şi a planurilor care se întrepătrund. Romanul scris de Stanislaw Lem îi oferă regizorului rus şansa de a crea o lume în care fantasmele par din carne şi oase, iar oamenii umbre care bântuie pe o staţie spaţială unde nebunia pare să se fi instalat definitiv.
Solaris, planeta care reuşea printr-un mecanism misterios să aducă înapoi la viaţă oameni care mai trăiau doar în amintirea astronauţilor, este de fapt o metaforă pentru omul care explorează universul pentru a se regăsi pe sine. Iar atunci când reuşeşte e copleşit de frică şi fuge mai departe. We don’t want to conquer the cosmos – we want to extend the boundaries of Earth to the cosmos, we are only seeking Man; we don’t want Other Worlds. But we want mirrors – spune Gibarian, unul dintre personaje.
50. 2001: A Space Odyssey
Filmul regizorului StanleyKubrick face parte din categoria filme SF. Dar, ca mai în toate filmele SF bune, miza sa este filosofică, urmărind evoluţia umanităţii pornind de la epoca preistorică în care totul părea straniu, de neînţeles, și până la plecarea omului în spaţiu în căutarea celor care lăsaseră pe lună un monolit misterios. Filmul, plin de secvenţe în care imaginea şi muzica se îmbină perfect, are un final ambiguu care poate fi interpretat în fel şi chip. Prezenţa monolitului negru semnalează însă de fiecare dată un nou stadiu al evoluţiei umanităţii.
2001: A Space Odyssey, ca orice SF de calitate, lasă privitorului libertatea de a căuta sensul sau sensurile ascunse dincolo de imaginile memorabile.
Cu siguranță e unul dintre cele mai mari realizări cinematografice din ultimii 20 de ani. Și probabil cel mai bun thriller al aceleiași perioade. Nu există țară pentru bătrâni (2007) nu poate fi ratat nici de cinefili, nici de cei care se uită la filme ocazional. Pentru că nu avem vreme de pierdut cu filme proaste. Thrillerul ăsta o să vă țină lipiți de canapea garantat. Pentru că e o urmărire cum numai în filme vedem. Anton (Javier Bardem) îl urmărește pe agentul de poliție Moss (Josh Brolin), care a fugit cu o valiză de bani. La rândul lor, cei doi sunt urmăriți de un șerif.
Povestea pare prea simplă ca să fie bună, dar talentul de a spune o poveste dezvoltat în atâtea și atâtea producții de film de Frații Coen este inegalabil. Până la urmă nici thrillerele clasice ale lui Alfred Hithcock nu se bazau pe povești complicate, dar what a ride sunt filmele lui. În plus, Javier Bardem e atât de diabolic de rău și periculos încât o să-ți fie greu să-l mai urmărești după în alt film fără să te treacă un fior de frică pe șira spinării. Nu-ți spunem mai mult, doar că Anton are un mod de a ucide oameni care o să-ți trezească niște reacții viscerale și un val de emoții cum nu ai mai trăit de ceva timp la un film. 🙂
Thrillerul No country for old men a luat 4 premii Oscar: cel mai bun film, cea mai bună regie, cel mai bun scenariu și cel mai bun actor pentru jocul lui Javier Bardem. Vezi o scenă din acest thriller aici.
E primul film sud-coreean pe care l-am văzut noi Și n-ama regretat nicio secundă. Regizat de Park Chan-wook, Oldboy e unul dintre cele mai puternice thrillere emoţionale create vreodată.
Oldboy este povestea unei persoane obișnuite, care ar putea fi oricare dintre noi. Este răpit şi ţinut prizonier într-o cameră de hotel timp de 20 de ani. Dupa ce e eliberat fără să i se spună de ce, porneşte într-o misiune de răzbunare căutând persoana responsabilă pentru anii săi de suferinţă. Doar pentru a descoperi însă că este în continuare prins într-un univers de conspiraţii şi tortură.
Thrillerul face parte din Trilogia Răzbunării. Așa că dacă ați văzut deja Oldboy și v-a plăcut, încercați și celelalte thrillere din trilogie: Sympathy for Mr Vengeance și Lady Vengeance.
53. Drive (2011)
Drive incepe in forta cu fuga de la locul unui jaf. Scena este eleganta si foarte bine construita, tensionata exact atat cat trebuie parca de un acordor nu de piane, ci de adrenalina.
Personajul principal, interpretat de Ryan Gosling, este fara mila, dar nu de piatra. Nu este un psihopat imperturbabil ca Javier Bardem in No Country fo Old Men. Tocmai asta sperie si incanta, combinatia de raceala si sensibilitate. Vocea lui de fată, foarte mătăsoasă si delicată, contrastează cu forța lui brută care stă să se declanșeze în orice scenă. Ceea ce se si intampla dupa ce povestea depaseste o linie fină, fara cale de intoarcere.
Tot filmul exulta de coolness, are un stil si o eleganta cinematografica foarte bine lucrate. Drive este un film frumos. Pe alocuri exagereaza, mai ales in filmarea adulatorie a soldurilor lui Ryan Gosling leganate in mers. Dar e un thriller care merita vazut, s-ar putea sa mai avem mult de asteptat pana la urmatorul film cu suspans de talia lui Drive. Vezi o scenă din thrillerul Drive.
Recunoscut ca unele dintre cele mai bune thrillere realizate vreodată, Mulholland Drive e o experiență cinematografică ezoterică. Indicii legate de cheia filmului sunt presărate în primele două ore de film, însă nu le recunoaștem ca atare decât la sfârșit. Ultimele 20 de minute sunt viscerale și grotești. Finalul te va bântui, cu siguranță.
Betty (Naomi Watts), o blondă aspirantă la titlul de star de cinema, cu un cardigan încheiat corect și ochi căscați mereu în semn de uimire, încearcă să o ajute pe Rita (Laura Harring), noua ei prietenă amnezică, să-și redescopere viața. Cum altfel decât dând telefoane anonime, strecurându-se pe fereastră în casele oamenilor și punându-i o perucă blondă, copie aproape perfectă a propriei coafuri? Adăugăm în combinația filmului un regizor (Justin Theroux) care pierde controlul asupra propriului film pe care-l realizează și se trezește înșelat de nevastă, plus detectivi și membrii ai mafiei cinematografice. Vezi trailerul Mulholland Drive
În Rear Window, James Stewart este un jurnalist-fotograf nevoit să rămână acasă pentru o perioadă destul de lungă din cauza unei fracturi la picior. În tot acest timp privește prin obiectivul aparatului de fotografiat ce fac vecinii lui din apartamentele de vis-a-vis.
Bineînțeles că urmează și o crimă, pe care James Stewart trebuie să o demonstreze din scaunul cu rotile. Între timp, noi suntem prizonierii deducțiilor și punctului lui de vedere (la propriu, pentru că nu vedem decât ceea ce poate vedea și el, dar și la figurat). Și urmărim, fără jenă, ba chiar cu plăcere și cu un simț al privilegiului, ceea ce James Stewart ne arată în casele vecinilor.
În ciuda faptului că această ipoteză a voyeurului care își spionează vecinii a fost utilizată apoi la nesfărșit în filme, Rear Window rămâne încă standardul thrillerului de acest gen. Prin modul de interpretare foarte sobru, dar în același timp seducător, al lui James Stewart și al lui Grace Kelly, care nu duc acest hobby de a-i urmări pe alții în derizoriu. Combinat cu capacitatea inegalabilă a lui Hitchcock de a construi suspansul. Vezi o scenă din Rear Window
E cel mai bun film de război din ultimii muuulți ani. O dramă super bine dozată, care îți ridică adrenalina la cote aproape insuportabile. Aproape simți că ești și tu pe front, alături de ceilalți soldați…
După ce a devenit faimos datorită unor filme precum Interstellar, Inception şi The Dark Knight, regizorul Christopher Nolan s-a inspirat de data aceasta dintr-un moment istoric – evacuarea soldaţilor aliaţi din calea naziştilor. Deşi a avut loc în primele luni ale celui de-al Doilea Război Mondial, acţiunea spectaculoasă a decis rezultatul marelui război.
Inspirându-se din ceea ce a fost numit miracolul de la Dunkirk, Christopher Nolan a condus povestea dramatică a trupelor aliate înconjurate de inamici spre zona thrillerelor. Aşadar, în locul unui reprezentant tipic din categoria filme de război, vei urmări mai degrabă o poveste cu suspans, în care personajele trebuie să îndeplinească misiuni grele într-un timp foarte scurt, între 26 mai şi 4 iunie 1940.
În rolurile principale îi vei putea vedea pe actorii Tom Hardy, Cillian Murphy, Kenneth Branagh și Mark Rylance…
Războiul din Vietnam a traumatizat o generaţie întreagă de soldaţi americani care au fost abrutizaţi până au ajuns să iubeacă mirosul de napalm dis-de –dimineaţă ca Bill Killgore (Robert Duvall).
Filmul lui Coppola din 1979 deschide rănile atunci încă proaspete ale armatei americane şi scoate la lumină toată nebunia unei lupte inegale cu elicoptere, bombe si napalm împotriva gherilelor înarmate cu puşti şi a junglei. Războiul este în Vietnam lipsit de onoare, la fel ca misiunea căpitanului Benjamin Willard (Martin Sheen) trimis să-l asasineze pe Colonelul Kurtz (Marlon Brando), unul dintre cei mai decoraţi ofiţeri americani care aparent nebun fugise în Cambodgia cu trupele sale. Apocalypse now este inspirat de romanul lui Jaseph Conrad Heart of Darkness şi reuşeşte să te poarte până în inima întunecată a războiului. Vezi trailerul Apocalypse Now.
In Full Metal Jacket scenele de luptă sunt poate mai puţin importante decât cele de antrenament. Antrenament în care Sargent Hartman supune tinerii recruţi unei veritabile torturi psihologice. Regizorul StanleyKubrick este mai degrabă interesat de traumele pe care soldaţii le îndură înainte. În timp ce se pregătesc să devină capabili să ucidă. Și mai puţin de ceea ce fac odată ce sunt aruncaţi în luptă.
Războiul modern nu are nevoie de soldaţi inteligenţi, ci de maşini de ucis obediente. Care nu mai au nevoie de nume, doar de porecle. Kubrick nu încearcă să vorbească despre Războiul din Vietnam. Ci demistifică ideea de război adesea glorificată în filme pentru a hrăni orgoliul învingătorilor.
59. Casablanca (1942) – dragostea în vremea războiului
Casablanca este unul dintre acele filme care pot fi revăzute mereu cu aceeaşi plăcere. Iar meritul le revine în parte lui Ingrid Bergman şi Humphrey Bogart. Care spun povestea a doi îndrăgostiţi despărţiţi de război. Dar care se reîntâlnesc la capătul lumii şi sunt obligaţi să se separe din nou.
60. Dogville (2003)
Dogville combină în mod fascinant trei mediumuri artistice: film, teatru și literatură. Cu un decor ce reconstituie intimitatea teatrului și un discurs literar ce ne acompaniază pe tot parcursul filmului – ca într-o poveste pentru copii – von Trier recreează o societate în care ospitalitatea se transformă în abuz, iar victima răspunde cu infinită iertare. Grace (Nicole Kidman) întruchipează, după cum sugerează și numele, necondiționatul și infinitul. Harul său nemărginit este cel care conduce, însă, la distrugerea orașului Dogville.
Decorul se constituie dintr-o singură scenă, casele și străzile fiind marcate prin linii trasate cu cretă. Nu există uși, pereți, doar piese de mobilier. Lars von Trier nu ne închide; dimpotrivă, nu există nicio distincție între public și privat, interior și exterior. Camera lui von Trier penetrează orice spațiu.
Vocea lui John Hurt (The Elephant Man, Lord of the Rings), naratorul filmului, ne conduce în basmul Dogville, un basm cu o morală aparte. Vezi trailerul Dogville.
61. Dancer in the dark (2000)
Selma (Björk) trăiește în întuneric – la propriu și la figurat. Este aproape oarbă, însă continuă să muncească pentru a putea plăti operația de ochi a fiului său. E o ființă blândă și sensibilă, incapabilă de a face rău, însă von Trier o plasează în situația absurdă de a fi condamnată la moarte pentru crimă.
Pe tot parcursul poveștii, Selma se refugiază de realitatea ilogic de necruțătoare prin cântec. Muzica lui Björk este transpusă în coregrafii care amintesc de genul musical. Ultima parte a trilogiei „Golden Heart”, Dancer in the Dark este exemplul cel mai relevant al obsesiei lui von Trier pentru ceea ce unii numesc torturarea emoțională a publicului. La aceasta contribuie și folosirea preponderentă a planului-detaliu care redă în amănunt emoțiile și întunericul în care se află Selma. Ca public, solidarizăm într-un mod autentic cu protagonista, însă orice speranță de salvare ne este spulberată. Ultimul cadru al filmului este, cu siguranță, printre cele mai tulburătoare din întreaga cinematografie.
62. Breaking the Waves (1996)
Breaking the Waves deschide trilogia Golden Heart care are în centru femei capabile de sacrificiu de sine, chiar de dobândirea calității de sfânt. De asemenea, Lars von Trier exploatează în mod explicit, pentru prima oară, tema religiei.
Bess este o fată tânără, simplă și naivă, care are două constante în viață: Dumnezeu și soțul său Jan. Când acesta suferă un accident care îl lasă paralizat, o roagă pe Bess să întrețină relații sexuale cu alți bărbați și să îi povestească ulterior. Din dragoste – necondiționată – pentru Jan, ea acceptă să se sacrifice, lucru care va duce la moartea ei în mod brutal.
Breaking the Waves este un film care violează sensibilitatea publicului pe toate planurile. Dar, fiind vorba de von Trier, s-ar presupune că ne-am obișnuit deja. Dacă ți-au plăcut filmele recomandate din top filme de văzut într-o viață semnate de Lars Von Trier, descoperă și alte titluri ale acestuia aici.
63. The Holy Mountain – o experienta totala – pe Cultpix și gratuit pe Plex
Un film suprarealist, impanzit de numeroase simboluri, inclusiv religioase si mistico-magice, The Holy Mountain(1973) este un film cult, bifat de cei mai multi cinefili. Bugetul de 1 milion de dolari a fost strans cu ajutorul lui John Lennon, impresionat de primul film al regizorului Jodorowsky, westernul atipic El Topo.
Alesi si indrumati de catre Alchimist (Alejandro Jodorowsky) 9 discipoli incearca escaladarea Muntelui Sfant, cautand astfel nemuririea. Fiecare dintre personaje reprezinta cate o tipologie umana diferita usor sesisabila, inspirata din societatea si modul de viata occidentale: avarul, snobul, superficialul, supusul si escrocul. Cele 9 personaje care formeaza o echipa ciudata, ce aduna talentul specific fiecaruia – creator de moda, arhitect, politist, etc – reprezinta intr-un fel cautarile societatii occidentale de a atinge o forma elevata de a fi, constienta fiind de propria superficialitate.
Înainte de toate filmul intretine spectatorul prin neobisnuitul sau. Cu un mesaj usor de sesizat, nesolicitand un vast bagaj cultural, filmul are si un continut ridicat de nuditate, violenta si chiar unele scene absurde, implantate tocmai pentru a alimenta si expanda atmosfera de haos cu care regizorul a vrut sa eticheteze cultura vestica.
64. The Hunt (2012) – un thriller european bun 🙂
Regizorul Thomas Vinterberg și-a câștigat renumele în 1998 cu The Celebration, un thriller brutal de veridic, cu o premisă originală și personaje bine clădite. Thomas Vinterberg compensează relativa lipsă a efectelor speciale și a body count-ului prin creșterea intensității emoționale a scenelor violente, aducând astfel privitorul mai aproape de acțiunea de pe ecran.
Thriller-ul din 2012 urmărește povestea unui profesor singuratic și deprimat , a cărui viață este dată peste cap într-un mod tragic de o minciună măruntă tocmai când situația lui părea să se îmbunătățească.Actorul Mads Mikkelsen a primit un premiu la Cannes pentru prestația sa din rolul principal, printre celelalte șase premii și cinci nominalizări din palmaresul filmului.
The Hunt se numără printre acele thrillere interesante care de multe ori sunt condamnate la un nemeritat anonimat de către legile pieței. Vezi trailerul
65. Paris, Texas
Paris, Texas, filmul care i-a adus lui Wim Wenders (Der Himmel uber Berlin, Buena Vista Social Club, Pinna) singurul său Palme d’Or este o poveste complicată în care multe lucruri rămân nespuse. Travis Henderson (Harry Dean Stanton) este un amnezic care nu este dispus să dea prea multe explicaţii despre cei 4 ani pierduţi rătăcind prin deşert. Singura sa preocupare este refacerea familiei, astfel că porneşte într-o călătorie spre Houston în căutarea soţiei sale Nastassia Kinski. Stanton este însoţit de fiul său Hunter iar călătoria este una dintre puţinele momente de optimism într-un film marcat de melancolia lui Stanton, un personaj pentru care rătăcirea este adevărata vocaţie.
The Graduate este comedia perfectă până la jumătatea filmului. Asta nu înseamnă că începând de acolo filmul se strică, ci că fix de la jumătate, The Graduate ia o turnură clară spre dramă. Până în acel moment personajul lui Dustin Hoffman, un tânăr absolvent de facultate care se întoarce acasă pentru a se gândi la viitor, este confuz. Toată lumea face ce vrea cu el, inclusiv personajul lui Anne Bancroft, o doamnă pe la 50 de ani, prietenă de familie și soția partenerului de afaceri al tatălui lui. Cei doi încep o relație plină de necunoscute, în care confuzia lui Dustin Hoffman este hilaritate 100%.
Este primul film in care Audrey Hepburn joaca rolul principal (pentru el a primit si Oscar). Audrey interpreteaza o printesa europeana fara viata personala care descopera placerile simple si comunicarea directa, fara staif, in timpul unei vizite la Roma. Gregory Peck, care interpreteaza rolul unui jurnalist american, este cel care ar trebui sa o initieze pe Audrey in placerile simple ale traiului la Roma. Fara experienta si de abia iesita din cocon, delicata printesa, inocenta si cu umor, in combinatie cu imaginile din bella Roma, reprezinta un coup de foudre si pentru noi si pentru Peck. Gregory Peck, impecabil, ironic si suspicios, nu poate decat sa fie spectator la combinatia fatala dintre Audrey si Roma si sa se lase dezarmat.
Una dintre cele mai frumoase și romantice drame din ultimii ani, Strigă-mă pe numele tău te va face să-ți amintești de prima dragoste și să visezi la o vacanță de vară în însorita Italie. Într-o vară de neuitat, tânărul Elio, jucat de noul star masculin de la Hollywood, Timothee Chalamet, se îndrăgostește de cercetătorul asistent al tatălui său… Ca orice primă iubire e unică, intensă, specială.
Un singur lucru trebuie să ai în vedere pentru a te lăsa vrăjit de sensibilitatea ispititoare a poveştii din acest film şi de calităţile vizuale: toleranţa faţă de iubirea dintre două personaje de sex masculin. Vei descoperi un film de dragoste senzual și empatic, care va rămâne în topurile celor mai bune filme drama de gen.
69. Y tu mama tambien (2001) – o iubire de-o vară…
Nouă ne-a fost greu să nu plângem urmărind această dramă. În care dragostea se întâlnește la o răscruce. Una în care doi tineri au toată viața înainte și de abia descoperă iubirea. Iar ea e la finalul drumului. În care bucuria se întâlnește cu tristețea, în care visele se întâlnesc cu disperarea.
Y tu mama tambien / Și mama ta la fel! este un road movie combinat cu film de dragoste și despre maturizare. Doi adolescenți aflați în sex craze-ul tipic vârstei încearcă să seducă o femeie matură, cu care pleacă într-o călătorie spre mare. Între cei trei există de la bun început o tensiune sexuală ce trebuie descărcată într-un fel sau altul. În final, unul dintre băieți reușește să o seducă pe Luisa, în timp ce prietenul lui urmărește scena.
E un film despre mare și vacanță, plin de pulsațiile erotice ale verii. Dar Și mama ta la fel devine din ce în ce mai profund pe măsură ce înțelegem cu adevărat miza călătoriei Luisei la plajă și ocean. Și se transformă într-o dramă veritabilă.
70. It Happened One Night (1934)
Comedia romantică are o lungă istorie în spate şi, cu toate acestea, majoritatea dintre noi ne amintim doar de exemplele cele mai recente. Însă It Happened One Night cu Clark Gable este una dintre bijuteriile genului ce merită văzută, şi revăzută.
Regizat de maestrul Frank Capra, filmul ne-o prezintă pe Ellie (Claudette Colbert), fiica unui magnat din New York, care face o alegere matrimonială ce nu primeşte acordul tatălui său, acesta intenţionând să anuleze căsătoria. Ellie fuge, încercând să se ascundă atât de detectivii tatălui cât şi de paparazzi care o urmăresc la fiecare pas. Este ajutată în această aventură de un ziarist oportunist, Peter Warne (interpretat de Clark Gable), care vede în Ellie cea mai importantă ştire din cariera sa. Însă Peter este atrăgător, îndrăzneţ şi aduce cu el posibilităţi nebănuite, determinând-o pe Ellie să se întrebe dacă nu cumva s-a căsătorit cu bărbatul nepotrivit.
71. Das Boot
Războiul este o lume sufocantă din care nu poţi ieşi, iar submarinul este metafora perfectă. Pe submarinul german nu se află criminali de război înrăiţi. Ci marinari extrem de tineri care sunt trimişi fără prea multă pregătire să îndure presiunea luptei. Iar teama de distrugătoarele inamicilor este mai puternică decât cea de apă. Cea de miile de metri cubi de apă gata în orice moment să-i strivească.
Până la urmră Das Boot poate rivaliza cu un horror. Pentru că sunetele submarinului obligat să se scufunde dincolo de limita pentru care fusese conceput să reziste sunt mult mai înspăimântatoare decât cele ale unui castel bântuit.
Când eşti chemat pentru un interviu la etajul 7 şi jumătate, este clar că vei intra într-o altfel de lume, însă păpuşarul amator Criag Schwartz (John Cusack)sigur nu se aştepta să găsească un topogan care să-l propulseze în mintea lui John Malkovich. Filmul, nu oferă prea multe explicaţii, iar personajele nu-şi pun prea multe întrebări fiind prea ocupate să vândă 15 minute în capul lui John Malkovitch pentru suma de 200$, iar tunelul rămâne neexplicat la fel ca şi abilitatea lui Lester, noul şef al lui Schwartz, de a trece dintr-un corp în altul, prelungindu-şi viaţa la nesfârşit. In being John Malkovitch magia sfidează orice logică, la fel ca scenariul la fel de întortocheat ca o călătorie printre amintirile lui Malkovich.
Primul lung-metraj al Sofiei Coppola (Lost in Translation, Marie Antoinette), The Virgin Suicides este din primul moment o experiență voyeuristică: filmul este narat de grupul de băieți fascinați de misterul surorilor Lisbon. Fiecare dintre ei are câte o experiență mai mult sau mai puțin directă cu cele 5 adolescente neînțelese. Unul dintre ei le scotocește prin nimicurile din baie, dar cel mai des băieții se întâlnesc pentru a discuta jurnalul Ceciliei, prima dintre fete care se sinucide. Prin intermediul jurnalului înțeleg lumea visătoare a acestora, claritatea cu care ele îi percep pe băieți, dar și sentimentul de îngrădire și nesiguranță al adolescentelor. De fapt, grupul de adolescenți se afundă și mai mult în fascinația misterului fetelor, a ceea ce simt, gândesc, speră ele, prin acest portal în lumea lor – jurnalul. Filmul este, ca orice film al Sofiei, unul despre adolescență și maturizare, iar atmosfera lui și decența voyeurismului adolescenților care studiază copleșiți de realitate cazul fetelor nu au cum să nu te vrăjească.
Tema voyeurismului are un potențial interesant chiar și pentru regizorii “metafizici” ai filmului. O demonstrează nu doar comedia-dramă Being John Malkovich, ci și implicarea lui Michelangelo Antonioni în acest subiect. Filmul lui, Blow Up, urmărește un fotograf de modă ce găsește spontan un subiect pentru fotografiile lui în persoana unei femei foarte grațioase dar un pic nesigure pe ea, jucată de Vanessa Redgrave. Deși aceasta nu vrea să fie fotografiată și încearcă să obțină filmul aparatului de fotografiat pentru a-l distruge, Thomas developează fotografiile și, într-un colț al acestora, reușește să distingă ceva ce seamănă cu cadavrul unui om. Thomas merge noaptea să își verifice ipoteza și găsește, într-adevăr, corpul unui om întins printre arbuști. A doua zi cadavrul a fost mutat, iar Thomas pierde orice dovadă a faptului că a fotografiat corpul. Voyeurismul fotografului îl face să devină fără să intenționeze martor la o crimă.
75. Ichi The Killer
Ichi The Killer este un film în genul celor cu supereroi, numai că supereroul regizorului japonez Takashi Miike iese din absolut toate tiparele. Cu un profil psihologic foarte întunecat, deși se dovedește fabricat și manipulat, Ichi este un voyeur par excellence. În prima scenă a filmului chiar, acesta, îmbrăcat într-un costum de latex negru, urmărește o scenă de un sadomasochism extrem. Un bărbat își snopește în bătaie prietena și apoi întreține raporturi sexuale cu ea. La finalul scenei, Ichi, aflat dincolo de fereastra apartamentului, se satisface sexual urmărind acțiunea, dar intervine pentru a o salva pe femeie. Ciudat și nebunesc, în final și bărbatul și femeia sunt omorâți.
Totul se leagă în mintea lui Ichi de amintirea din adolescență în care fata care îi lua apărarea în fața celor care îl batjocoreau este violată. În loc să o salveze, Ichi urmărește scena cu dorința de a lua și el parte la viol. Scenariul primei crime se repetă de mai multe ori. Fața nevinovată a lui Ichi ascunde de fapt un criminal care despică oameni fără menajamente, taie fețele personajelor ca și cum ar decoji o banană, secționează picioare și jugulare etc. Pentru cineva care vede de obicei filme de acțiune/thrillere/filme horror americane, s-ar putea ca modul extrem și creativ în care Takashi Miike își saturează cu scene de violență neașteptată filmul îl poate face imposibil de urmărit. Dar Ichi The Killer este mai mult decât gore/violență grafică și merită experimentat.
76. 3-iron / Bin-jip (2004)
E unul dintre cele mai poetice și romantice nu doar filme coreene, ci pur și simplu filme. Punct. 🙂 Protagonistul 3-Iron, Tae-suk, deși nu are casă, nu e om al străzii, și nu e nici hoț de locuințe, deși pătrunde prin efracție în casele altor oameni. O persoană curioasă și blândă, tânărul privește adăpostirea într-o casă străină ca pe o mică vacanță, în care încearcă să îi cunoască pe locatarii absenți din lucrurile cu care și-au populat casa. În semn de mulțumire pentru găzduirea temporară, întotdeauna face mici gesturi: repară obiecte găsite stricate sau spală hainele celor plecați.
Lucrurile deviază de la “firesc” când Tae-suk se trezește privit în tăcere de o femeie, în a cărei locuință intrase crezând că nu e nimeni acasă. Femeia, Sun-Hwa, are fața umflată și lovită, contrastând cu fotografiile frumoase de pe pereți în care pozase ca model.
Doborâtă de abuzul fizic și emoțional al unui soț instabil, Sun-hwa îl privește pe intrus cu o rugăminte nerostită. Iar el, după ce asistă la întoarcerea nefericită a soțului, nu poate rămâne indiferent.
3-Iron e semnat de Kim Ki-duk. Numele regizorului și scenaristului sud-coreean Kim Ki-duka stârnit prin modul foarte personal, uneori șocant, de a trata subiectele alese un cult printre cinefilii occidentali, chiar începând cu anul 2000, când și-a lansat cel de-al treilea lungmetraj (Seom/ The Isle) și a început lanțul de producții care i-a definitivat stilul.
77. Setea / Thirst (2009)
O creație a regizorului Park Chan-wook, horror-ul Setea e o poveste originală de dragoste. Nu suntem fani ai filmelor cu vampiri, dar Thirst e cu totul și cu totul altceva față de ce v-ați obișnuit să gândiți atunci când zicem “filme cu vampiri”.
Un preot catolic e îndrăgostit de soția prietenului său. În paralel, participă la un experiment medical pentru tratarea unei boli de sânge. Prin transfuziile la care e supus, preotul se transformă în vampir… Viața lui e complet schimbată, dar atracția pentru femeia iubită e la fel de puternică.
Setea e o realizare cinematografică foarte sățioasă. Pur și simplu te declari mulțumit la sfârșitul vizionării. Ai avut parte de actori excelenți, o poveste nebună și originală care ți-a pus la încercare imaginația în cel mai bun mod, ai avut parte de emoție, empatie, dragoste, toate aflate într-un sandviș cinematografic minunat de gustos.
78. Breakfast at Tiffany’s – iubirea unei extroverte – pe Prime Video aici
Sunt șanse mari să-l fi văzut deja. Dar, dacă cumva, ți-a scăpat din diverse motive, îți spunem că e divin. Audrey Hepburn e diafană și feminină, înconjurată de nenumărați bărbați, mereu cu zâmbetul pe buze dar ascunzând un secret. Ea ajunge să se îndrăgostească de noul vecin. Mereu alergând undeva, văzându-se cu cineva, viața ei e un carusel. Dar are timp să îl observe pe Paul, un scriitor fără mare succes în ultimul timp.
Audrey Hepburn face un rol cu adevărat memorabil. Cu acest film a inspirat generații întregi de femei, prin eleganță și spiritul ei jucăuș. O să râdeți și o să vă relaxați, dar, atenție, s-ar putea să vărsați și câteva lacrimi la final 🙂
Cea de-a doua colaborare dintre regizorul John Cassavates și actorul Ben Gazzara, TheKilling of a Chinese Bookie (Uciderea unui agent de pariuri chinez) este un exemplu tipic al genului Noir din anii 70’, urmarind povestea dramatica a unui patron de bar deocheat, Cosmo Vittellis – jucat de Ben Gazzara.
In expozitie îl vedem pe Cosmo plătind ultima tranșă dintr-o datorie față de mafie. “I’ve got the world by the balls!” – își declară într-o nota deloc subtilă entuziastmul pentru nou găsita lui libertate. Insă dupa numai o zi, dependența de jocuri de noroc îl aduce din nou în poziția de dator, dar de această dată este obligat să achite pe loc datoria. Neavând bani, i se oferă alternativa de a asasina un gangster chinez.
In ciuda aparentei unui simplu film cu gangsteri, Cassavates pune in centrul actiunii, cateodata intr-un mod demonstrativ, criza existențială prin care trece Cosmo. Lumea decadenta a San Francisco-ului ne este prezentată în paralel cu trăirile lui. Iar atmosfera sumbră, si spectacolul kitschos de la club fac împreună un întreg personaj, menit să ofere un contrapunct lui Gazzara. Scenele în care se revine asupra expresiei protagonistului abundă, creînd contraste între ce se petrece în jurul personajului și ce se petrece în interiorul lui. „Stilul” și „eleganța”, pe care Cosmo le epatează cu insistența, apar în opozitie cu mediul dezolant în care sunt plasate. Vezi trailerul Killing of a Chinese Bookie.
80. Requiem for A Dream (2000) – thriller despre dependență – a fost pe HBO Max
Cum îți schimbă percepția realității drogurile și cum îți schimbă viața dependența? Cum ajungi chiar la autodistrugere? Vei vedea asta într-un film psihologic nebun, regizat de Darren Aronofsky, cunoscut pentru pasiunea de a sonda psihicul uman în filmele lui.
Pe Coney Island, 4 personaje îşi construiesc propria lor insulă paradisiacă din halucinaţii. Odată deveniţi dependenţi de droguri, Sarah, Harry, Marion şi Tyrone devin captivii unor lumi în care visul se poate transforma imediat în coşmar.
Adaptarea lui Darren Aronofsky a romanului cu același nume al lui Hubert Selby Jr este, fără îndoială, un film sincer, dur, realist și bine realizat. Regizorul reușește să găsească echilibrul în tratarea unui subiect extrem de dificil de abordat: dependența. Requiem For A Dream este mai mult decât un film despre dependența de droguri și despre drumul spre distrugere care își găsește sfârșitul în infernul drogurilor. Pelicula vorbește despre dependență în mai multe forme: de la serialele de televiziune la cocaină și heroină.
Pe toată întreaga lui durată filmul este chiar brutal, iar finalul nu are cum să fie altfel: dependența (te) câștigă. Cu toate astea, Requiem For A Dream este mai mult un manifest împotriva dependețelor, iar Aronofsky reușește să creioneze niște personaje ale căror drame te vor captiva prin sacrificiul pe care sunt dispuse să îl facă pentru a-și satisface o nevoie.
81. Memento – super thriller psihologic despre memorie
Este unul dintre cele mai inovative thrillere psihologice făcute vreodată, recunoscut ca atare de la critici, până la Asociația scenariștilor din America. Povestea e spusă printr-o structură foarte originală, dar nu vă spunem mai mult ca să nu vă stricăm plăcerea vizionării. Personajul principal și-a pierdut capacitatea de a forma noi amintiri, dar este hotărât să îl găsească pe ucigașul soției. Așa că se folosește de tot felul de trucuri, având în probleme imposibilitatea de a-și aminti ce i se întâmplă. Inclusiv își tatuează informații importante.
Memento (2000) își păstrează relevanța și rămâne unul dintre cele mai bune filme ale lui Christopher Nolan. Ale cărui filme cu siguranță le știi: Interstellar, Inception, The Prestige, Dunkirk, The Dark Knight.
Nu e doar un thriller super bun, Memento e și un film despre memorie. Și sunt oameni de știință specializați în acest subiect și în amnezia anterogradă care spun că e unul dintre filmele cele mai precise în modul în care prezintă pe marele ecran cum funcționează memoria și acest timp de amnezie. Vezi trailerul Memento. Se pare că Nolan ne pregătește un remake al primului Memento, la doar 15 ani de la lansare. Ceea ce e destul de rar pentru filme produse așa de recent.
82. Taxi Driver – HBO MAX
In Taxi Driver, privim Times Square sau The Village prin ochii unui taximetrist psihotic jucat de Robert de Niro. Proxeneţi, prostituate, perverşi de tot felul, poliţişti corupţi şi alte creaturi nocturne ies la iveală în lumina farurilor lui Travis Bickle.
Travis (De Niro) este un veteran care întors din Vietnam care devine taximetrist. Pentru a folosi cumva nopţile în care nu poate dormi din cauza insomniei. Filmul urmăreşte transformarea lui Travis din taximetrist în justiţiar. Pe măsură ce tânărul pierde contactul cu realitatea, devenind convins că misiunea sa este de a curăţa New York-ul.
Travis începe să respecte un program strict de exerciţii. Și cumpără pistoale cu aceeaşi uşurinţă cu care ar cumpăra un hot dog. Îşi exersează replicile destinate viitoarelor victime dând naştere celei mai cunoscute scene cu tânărul De Niro: Are you talkin’ to me?
Filmul nu este doar o critică la adresa unui guvern care nu a ştiut să-şi respecte vechii soldaţi. Ci aruncă săgeţi ironice şi înspre o societate care se grăbeşte să glorifice un justiţiar care ar fi putut deveni viitorul Lee Oswald…
De Niro şi Scorsese au fost The Dream Team vreme de câteva decenii. Însă Taxi Driver este poate cel mai bun film care a rezultat din colaborarea celor doi.
83. Borgman
Cu siguranță dacă citești articolul acesta vrei o experiență cinematografică diferită și deșteaptă. Care să se joace cu așteptările tale și care să te surprindă. În cazul ăsta e musai să vezi Borgman.
Nu știi dacă e comedie sau dramă, nu înțelegi motivațiile personajelor și pretenția unei legături de cauzalitate logică este absurdă. Tocmai pentru că este atât de neașteptat și de misterios, Borgman este în același timp o revelație dar și o frustrare. Pentru că te scoate din pasul de dans știut cu filmele și te lasă fără repere. Te vei trezi pufnind în râs atunci când vei vedea că orice încercare de anticipare de scenariu va fi fentată.
Dacă vrei însă să te aventurezi în această experiență, nu mai citi nimic despre film. Pentru că vei avea parte inevitabil de spoilere. Și caută-l pur și simplu.
84. Lost in translation (2003) – o relație platonică, dar profundă – SkyShowtime, Netflix, Prime Video
Ce au în comun o tânără absolventă de filosofie şi un actor trecut de prima şi a doua tinereţe, venit în Tokyo pentru o reclamă la whiskey ? Pentru început amândoi se simt la fel de pierduţi în Tokyo, dar şi în propria viaţă. Legătura dintre Charlotte şi Bob Harris este neaşteptată, atipică şi extrem de nuanţată. In relaţia celor doi există atracţie, prietenie şi sfaturi paterne, iar actorii Bill Murray şi Scarlett Joahansson reuşesc să se ridice la înălţimea scenariului, creând un cuplu surprinzător de credibil.
Cine nu s-a lăsat prins în vraja lui? E posibil să fie câțiva nemulțumiți care să spună că în Lost in translation nu se întâmplă nimic și că, totuși, vocația filmelor este să spună o poveste. Dar ceilalți vor zâmbi fără să vrea la amintirea lui. Dramă și comedie, film de atmosferă și metafizic, în același timp, Lost in translation este un film despre singurătate.
Singurătatea unei tinere de 20 și ceva de ani, Charlotte, care nu știe exact ce vrea de la viață, în ciuda unei gândiri nuanțate. Și singurătatea lui Bob Harris, un actor plictisit și blazat în căsnicia lui de 25 de ani. Chimia dintre cei doi se dedublează într-o prietenie legată în jurul dilemelor celor doi. Înțelegerea pe care fiecare o oferă celuilalt nu trece dincolo de prietenie, până la sărutul final. Mulți încă ne întrebăm ce i-a șoptit Bill Murray lui Scarlett Johansson la ureche înainte să își ia la revedere probabil pentru totdeauna.
Dacă nu-ți spune ceva regizorul Steve McQueen, poate îți spune Michael Fassbender. Iar dacă-ți place, e musai să-l vezi în Hunger.
Rolul prin care s-a facut remarcat super talentatul actor Michael Fassbender a fost cel din filmul lui Steve McQueen, Hunger, din 2008, in care Fassbender este un detinut irlandez in greva foamei.
86. Fish Tank
Imediat dupa Hunger, Fassbender este distribuit in Fish Tank, un film despre viata in ghetourile britanice. Fassbender joaca rolul unui muncitor ce o dezvirgineaza pe fiica adolescenta a amantei. Vezi trailerul Fish Tank.
87. Le Havre – Jim Jarmusch varianta finlandeză – pe MUBI
Filmul Le Havre, aflat in selectia de la Cannes în 2011, este regizat de finlandezul Aki Kaurismaki, inrudit ca stil cu americanul Jim Jarmusch si continuator al traditiei lui Charlie Chaplin, Buster Keaton, Jacques Tati si Robert Bresson. Le Havre este un amestec pe care l-ai crede altfel imposibil: umor sec, basm, luciditate, nostalgie, sensibilitate si realism. Prin comparatie cu Intouchables, care s-a vrut tot o demonstratie de umanism fara sentimentalisme si care a extaziat mare parte din public, performanta lui Kaurismaki din Le Havre a trecut neobservata, tocmai probabil din cauza delicatetei demonstratiei, ramanand placerea doar a catorva.
Povestea este simpla: Marcel din orasul Le Havre, traind din putinul obtinut din lustruitul pantofilor trecatorilor, incearca sa reuneasca un copil imigrant din Africa cu mama lui. In acest timp, sotia lui Marcel este foarte bolnava si se lupta pentru supravietuire. Dincolo de poveste, important este cum e spusa, cu umor si finete.
Lumea lui Le Havre este trista si modesta, dar traieste fara resentimente (de clasa sau de alt fel). Traieste dupa reguli societale mai vechi, unde se vorbeste putin despre emotii si sentimente, pentru ca oamenii isi cunosc locul si isi ghideaza alegerile dupa principiul datoriei si al sacrificiului. Nu e loc de psihanaliza si sofisticari burgheze.
88. Booksmart – comedia anului 2019 – pe Prime Video
Nu e dramă-comedie, nu e comedie cu accente de dramă. Nu are dramă nicăieri în ADN-ul ei. E o comedie pur sânge, care inspiră și expiră umor de la un capăt la altul.
Filmul Booksmart/Examen de (i)maturitate nu e foarte cunoscut la noi. Am dat de el căutând (și noi) în listele publicațiilor de specialitate din afară inspirație de filme bune de văzut. Și sunt multe astfel de liste unde apare ca unul dintre cele mai reușite ale anului 2019. (Wikipedia a numărat chiar 68 de liste de top 10 filme 2019 în care a fost inclus această producție). Cu siguranță, nu am regratat nicio secundă că i-am dat o șansă. Ba, mai mult, am râs cu poftă la multe scene și replici.
E o comedie deșteaptă de trecere de la adolescență la vârsta adultă, care are în centru două tocilare. 🙂 Tot liceul au fost ocupate cu învățatul, ca să-și asigure un loc într-o facultate de prestigiu. Dar află că toți colegii care păreau cam idioți și puși doar pe distracții adolescentine au intrat la super universități. Așa că se hotărăsc să recupereze timpul petrecut pe învățat mergând la petrecerea petrecerilor. Ce urmează este o comedie despre care Wall Street Journal spune că e cea mai haioasă, deșteaptă, dinamică de pe marile ecrane de mult timp încoace. Și suntem total de acord cu această caracterizare.
Așa că recomandarea noastră e s-o căutați online și să îi dați play. 🙂
89. Höstsonaten/Autumn Sonata (1978) – diferenta dintre speranta si iluzie
Is the daughter’s misfortune the mother’s triumph?.. Is my grief your secret pleasure?Cu o sinceritate greu de digerat, dar imposibil de ignorat, regizorul IngmarBergman surprinde portretul personajelor centrale din Autumn Sonata,o mamă și fiica ei aflate la prima întâlnire în șapte ani. Eva (Liv Ullmann) și Charlotte (Ingrid Bergman) gravitează în lumi complet separate, iar prăpastia dintre ele se resimte mai ales când se află una lângă cealaltă.
Le cunoaștem separat și apoi împreună, într-un efort dureros de comunicare și înțelegere. Charlotte, o pianistă celebră și actriță desăvârșită în viața personală, și-a petrecut viața fugind de copiii ei, două fiice dintre care una cu o dizabilitate de vorbire. De cealaltă parte stă Eva, o femeie în aparență împăcată, care ascunde însă un nucleu amar, viu și profund alterat încă din copilărie.
Nu pot reda într-o descriere scurtă toate nuanțele relației nocive pe care o împărtășesc cele două femei, dar pot spune că Bergman atinge dedesubturi psihologice și emoționale care întrec cu mult termenii de neglijență, ură sau abandon. Replica de la început îi e adresată mamei, dar vedem în film și reflexia inversă, relația ajungând în punctul în care numai o suferință împărtășită o poate hrăni.
90. Fanny si Alexander
Fanny och Alexander trebuia sa fie ultimul film al lui Ingmar Bergman (dar au urmat si alte filme). Spre deosebire de Eyes Wide Shut, mostenirea altui mare regizor, Kubrick , controversat despre cat de reusit sau nu este, Fanny si Alexander este o capodopera.
Interesant de vazut de Craciun, datorita scenelor dedicate pregatirii acestuia si zilei de Craciun, filmul dezvolta dincolo de orice cliseu si in modul cel mai natural un mesaj umanist. Este povestea de inceput de secol al XX-lea a unei familii suedeze care in preajma Anului Nou traieste despartirea de tatal lor, urmata de recasatorirea mamei cu o persoana extrem bigota si stricta. Intr-un fel, Fanny och Alexander este si povestea lui Bergman si a surorii acestuia, crescuti de un tata foarte sever – preot luteran.
Pentru ca s-a vrut in prima instanta o mini-serie TV, filmul circula in doua versiuni: una mai lunga, de 312 minute, si una de 188 minute.
91. Favorita (2018) – Disney+
E unul dintre favoritele noastre. N-aveam cum să ratăm să îl includem în lista cu filme bune din 2018. Favorita face parte din categoria de filme de epocă și critică socială, dar poate intra ușor și în categoria comediilor negre. Filmul este unul dintre cele mai bune lansate în ultimii cinci ani, atât ca scenariu, dar și regie, cinematografie și originalitatea subiectului.
Încă vedem puține femei care conduc povestea principală a filmelor în care joacă. În Favorita avem 3 doamne, într-un triunghi amoros inspirat din fapte reale. Regina Ana a Angliei, în secolul al XVIII-lea, pradă unei sănătăți precare, este manipulată de două femei. Cele două își doresc să conducă statul, controlând-o pe regină. Dialogul spumos și jocul proaspăt al celor trei actrițe Emma Stone, Rachel Weisz și Olivia Colman îl recomandă pentru o vizionare atentă, pentru a vă bucura total de experiență. Poți să-l vezi pe HBO.
92. Biutiful
Inainte de a se aventura pe tărâmul comediei cu Birdman, Alejandro Gonzales Inarritu s-a lăsat tentat de povestea lui Uxbal (Javier Bardem), un bărbat care ştie că va muri în curând. Diagnosticat cu cancer, Uxbal încearcă să-şi pună în viaţa în ordine şi să construiască un cămin pentru cei doi copii. Viaţa îi pune piedici la tot pasul, Marambra fosta sa soţie, narcomană, îl dezamăgeşte la finalul unei zi aproape perfecte, micile sale afaceri cu mafia chinezească eşuează lamentabil, iar moartea îl găseşte singur. Totuşi, filmul se numeşte Biutiful şi asta pentru că deşi înfrânt de boală, Uxbal câştigă totuşi micile momente de fericire şi speranţă.
93. Mujeres al borde de un ataque de nervios
Un lucru trebuie să ştim înainte să ne cufundăm în lumea cu iz retro, uşor suprarealist din Mujeres al Borde de un Ataque de Nervios, o să avem de-a face cu o intreagă faună feminină . Nesigure, geloase, iraţionale, criminale, femeile în pragul unei crize de nervi vă vor aduce în pragul unei crize de râs. Filmul este un tur de forţă prin imaginarul cam fugit de-acasă al lui Pedro Almodovar, iar de aici nu putea să lipsească actriţa sa preferată : androgina Rossy de Palma.
94. Atame!
Tradus ca Tie me up, Tie me down, Atame! aduce în centrul atentiei o altă muză a lui Almodovar: Antonio Banderas. Dacă sunteţi obişnuiţi cu acel Banderas din Zorro sau Desperado, veţi fi surprinşi să descoperiţi un actor care poate fi canvingător în rolul unui nebun îndrăgostit care dă buzna peste femeia pe care crede o iubeşte şi o sechestrează. Metafora filmului este extrem de sugestivă, în fond, dragostea poate fi înţeleasă şi ca o renunţare la libertate, o captivitate acceptată benevol.
95. Amores Perros – a fost pe HBO Max
Amores Perros, Iubiri şi Câini, spune povestea a trei iubitori de animale pe care îi leagă un accident de maşină, scena cu care filmul lui Inarritu începe. Octavio (Gael Garcia Bernal ) este cel care provoacă accidentul încercând să fugă de nişte interlopi locali care îi împuşcaseră câinele. Tânărul este departe de a fi un inocent, el folosindu-şi rottweilerul în încercarea de a strânge suficienti bani pentru a pleca alături de femeia de care este îndrăgostit, întâmplător soţia fratelui său. Universul în care el intră, în care animalele luptă până la moarte fără să câstige nimic este prezentat fără menajamente de Inarritu, ilustrând de fapt mecanismul întregii societăţi. Celelalte două personaje al căror destin se intersectează pentru câteva minute cu cel al lui Octavio sunt prinse la rândul lor într-o luptă în care n-au mari şanse de izbândă. Asasinul plătit, interlopul de ocazie şi manechinul încearcă, fiecare in felul său, să găsească iubirea, într-o lume care nu-i îndreptăţeşte să spere.
Un câine împuşcat pe bancheta din spate a unei maşini urmărite de mafia locală, aşa se termină cariera de interlop de ocazie a lui Octavio (Bernal). Ca de obicei, personajul lui Gael-Garcia Bernal este ambivalent, Octavio, atras treptat în lumea luptelor de câini, sfârşind prin a-şi sacrifica cel mai loial prieten, câinele, pentru a o cuceri pe Susana, soţia fratelui său.
Filmul regizat de Alejandro Gonzales Inarritu (Biutiful) împleteşte povestea lui Octavio cu cea a unui adevărat iubitor de animale care-şi câştigă existenţa ucigând oameni, şi viaţa unui model , Valeria, victimă şi ea a accidentului în care este implicat şi Octovio. Cele trei fire se intersectează întâmplător în momentul accidentului, personajele fiind legate aparent doar de iubirea pentru patrupede. De fapt, legătura este alta, interlopul amator, asasinul profesionist şi modelul încearcă fiecare în felul său să găsească iubirea într-o lume care-i uită prea repede sau îi ignoră.
96. Aquarius (2016) – povestea unei femei puternice
Vă recomandăm Aquarius fără rezerve, are un optimism tonic, cu care veți rezona, la fel ca și cu ritmul de samba al vieții braziliene. Aquarius a făcut turul celor mai importante festivaluri de film din 2016. Și a ajuns în topul celor mai bune 10 filme din 2016 al celei mai prestigioase reviste de cinema din lume, Cahiers du cinema.
Aquarius e o dramă cât de poate de umană, în care personajul principal, Clara, trecută de prima și a doua tinerețe, se bucură de viață în Brazilia. În ciuda a tot ce se întâmplă în jurul ei: agenți imobiliari care au pus gând rău clădirii în care trăiește, a bolii, a faptului că toți copiii au plecat pe la casele lor și ea e văduvă.
Aquarius face parte din acele filme drama care te seduc, indiferent de vârsta pe care o ai. Actriţa din rolul principal, Sonia Braga, emană atâta poftă de viaţă în rolul Clarei, încât devine molipsitoare, în lupta ei cu momentele de disperare sau împotriva unui sistem abuziv. Povestea Clarei e în același timp o incursiune în universul afectiv feminin, expus prin amintiri şi flashback-uri inundate de melancolie. Citește recenzia noastră la Aquarius .
97. The Florida Project (2017)
E un film incredibil de frumos și pozitiv despre copilărie. Dar nu oricum, ci într-un mediu la limita supraviețuirii și a sărăciei lucii. Filmul a cucerit spectatorii mai ales datorită interpretării pline de umor spontan şi autenticitate a unor actori copii.
The Florida Project este o dramă minunată, despre puterea salvatoare a primelor prietenii. Poate fi considerat demn de a sta lângă marile pelicule dedicate acestor legături. Vei descoperi nişte personaje-copii adorabile şi expresive, a căror inventivitate face din fiecare scenă o demonstraţie de umor candid.
Regizorul Sean Baker prezintă o realitate deloc roz fără a-şi împinge personajele inocente în disperare. Pentru că redă cu tandrețe o lume ameninţată de sărăcie şi degradare. Prin această tandrețe, reușește să transforme un film realist care pare de-a dreptul un documentar. Și astfel povestea să devină una luminoasă. În centrul acestei poveşti se află două fetiţe – Moonee (Brooklynn Prince) şi Jancey (Valeria Cotto). Ele trăiesc în camerele unui motel ieftin din Orlando, aflat în apropierea celebrului paradis al copiilor – Disneyland.
Povestea din The Florida Project
Moonee împarte camera cu mama ei, care pare abia ieşită din adolescenţă. Fără un job stabil, mama se află într-o continuă vânătoare de bani pentru plata săptămânală a camerei de hotel. Neavând vreo ezitare în a recurge la metode aflate la limita legalităţii pentru a face rost de suma necesară.
Dar Moonee și Jancey se bucură de fiecare moment al copilăriei. Nu pot avea parte de bucuria copiilor care se duc la Disneyland? Nu-i nimic! Îşi fac propriul parc de distracţii din hotelul ieftin vopsit în nuanţe pastel. Nu pleacă în vacanţă? Inventează tot felul de jocuri folosindu-se de camerele strâmte ale hotelului. Nu au bani de îngheţată? Fac rost uşor de ei. Și născocesc tot felul de idei simpatice pentru a nu părea nişte cerşetoare agasante care le cer bani turiştilor. Se plictisesc în lungile zile de vară? Deloc! Nişte case părăsite devin noile decoruri ale filmului imaginar din mintea fiecăreia. Iar nişte văcuţe ieşite la păscut o fac pe una dintre fetițe să-i spuna celeilalte că a adus-o într-un safari.
Oricât de tristă ar fi situaţia lor, nu vei simți prea mult timp apăsarea și neputința în faţa unei lumi nedrepte. Ci vei râde împreună cu personajele aflate la vârsta copilăriei. Și te vei gândi nostalgic la anii în care se înfiripau primele lui relaţii de prietenie. Citește aici întreaga recenzie.
98. Birdman (2014) – Netflix si HBO Max
Extraordinarul regizor mexican Alejandro González Iñárritu a schimbat foaia în 2014. După dramele 21 Grams, Babel și Biutiful, a produs la Hollywood drama-satiră, Birdman.
Riggan Thompson este un actor căzut într-un con de umbră, cunoscut mai ales pentru rolul unui supererou. Hotărât să-și recâștige faima, Riggan merge pe Broadway unde pune în scenă o adaptare a piesei What We Talk About When We Talk About Love. În rolul principal apare Michael Keaton, un actor cunoscut mai ales în ipostaza de Batman al lui Tim Burton. În film joacă și Emma Stone (The Help, Easy A), Naomi Watts (Mulholland Drive, 21 Grams), Edward Norton (Fightclub) și Andrea Riseborough (Shadow Dancer). Vezi trailerul Birdman.
99. Sex, Lies, and Videotape – pe MAX
In ciuda titlului, filmul este o poveste de dragoste intre doi oameni inhibati si frustrati sexual, dar care isi castiga reciproc increderea si curiozitatea. Sex, Lies, and Videotape spune ca de fapt conversatia este cel mai seducator instrument al iubirii si un la fel de seducator instrument cinematografic.
100. Moartea Domnului Lăzărescu
Lungmetrajul lui Cristi Puiu din 2005, Moartea Domnului Lazarescu, e unul dintre cele mai bune filme românești făcute vreodată. E o dramă prin excelență, adică te face și să plângi și să râzi. A primit multe premii, printre care Premiul Un Certain Regard la Festivalul de Film de la Cannes. Este inspirat din cazul real al unui pacient din Dolj căruia i s-a refuzat de mai multe ori internarea și care a murit în lipsa îngrijirilor medicale…Probabil l-ai văzut deja.
Acestea sunt câteva dintre cele mai bune filme făcute vreodată. Ele sunt mult mai multe, trebuie doar să aveți timp și dispoziție să le descoperiți unul câte unul.
Cele mai bune thrillere Netflix sau filme de suspans Netflix pentru că vrem câteodată să evadăm un pic din propriul context. Vrem să simțim adrenalină, să urmărim un ucigaș sau să rezolvăm un mister contra-cronometru într-un thriller reușit. Pentru astfel de momente, lista de mai jos poate fi o inspirație potrivită.
1. Apex (2026) – a avut premiera pe 24 aprilie 2026
Apex este un nou thriller de supraviețuire, regizat de Baltasar Kormákur și avându-i în distribuție pe Charlize Theron, Taron Egerton și Eric Bana. Povestea o urmărește pe Sasha (Theron), o femeie care pleacă singură în sălbăticia australiană și intră într-un joc brutal de-a șoarecele și pisica, cu un criminal interpretat de Egerton. Este povestea unei femei aflate într-o aventură solitară care devine prada unui ucigaș viclean.
Principalul atu al filmului este dimensiunea lui foarte fizică. Producția a fost foarte solicitantă: Theron a fost antrenată de o alpinistă, iar Egerton a declarat că filmările l-au împins la limită. O mare parte din film a fost realizată în decoruri naturale dure din Australia. Așa că Apex nu este neapărat un thriller plin de răsturnări de situație, cât un film de supraviețuire intens, plasat în natură și o premisă redusă la esențial. Charlize Theron este marele punct de atracție al filmului, iar decorul sălbatic îi dă o senzație reală de pericol.
2. A House of Dynamite / O casă din dinamită (2025)
Kathryn Bigelow revine în forță după Zero Dark Thirty (super thriller-ul despre eliminarea lui Osama bin Laden), cu un thriller procedural care pornește de la o rachetă lansată către SUA. Din acel moment, întreaga lume se prăbușește într-o cursă de decizii și instincte politice. Ritmul e alert, imaginea e rece, iar personajele emană fragilitate sub presiune.
Filmul are acel aer de realism intens pe care Bigelow l-a perfecționat în Zero Dark Thirty. Este și o reflecție despre cât de ușor poate fi deturnat echilibrul global de erori umane. Se poate urmări pe Netflix — perfect pentru o seară în care vrei adrenalină și reflecție în același timp.
Vei recunoaște în contribuție pe Rebecca Ferguson, Idris Elba, Gabriel Basso, Greta Lee, Jason Clarke, printre alții.
3. The Woman in Cabin 10 / Femeia din cabina 10 (2025) – original NETFLIX
Inspirat de romanul de succes al lui Ruth Ware, thrillerul o aduce pe Keira Knightley în rolul unei jurnaliste care devine martoră a unei posibile crime pe o croazieră luxoasă. Tensiunea crește pendulând între paranoia, claustrofobie și mister de rezolvat.
Filmul e o alegere ideală pentru o seară cu lumina stinsă și popcorn la îndemână, la sfârșitul unei zile pline, în care vrei un film entertaining, fără angst existențial. 🙂 Disponibil acum pe Netflix.
Filmele din Trilogia Baztan (Gardianul invizibil, Moștenirea oaselor și Ofrandă furtunii) sunt bazate pe saga semnată de autoarea bască Dolores Redondo și reușesc să te transpună rațional și emoțional, până la visceral, pe alocuri, în poveștile negre ale nordului Spaniei, cu ucigași de copii din trecut și mistere detectivistice bazate pe miturile locale.
Pe lângă criminali, vei descoperi o felie de viață spaniolă interesantă, de pe vremea când Spania nu era mai bogată decât România. Filmele sunt foarte bine interpretate, inclusiv personajele secundare.
7-9. Trilogia Red Riding
Filmele Red Riding sunt o trilogie britanică de crime din 2009 – întunecată, densă și foarte departe de poveștile polițiste „cosy”. Sunt bazate pe romanele din seria „Red Riding Quartet” de David Peace și au fost produse de Channel 4 ca trei filme TV de lungmetraj:Red Riding: 1974 – regia Julian Jarrold, Red Riding: 1980 – regia James Marsh, Red Riding: 1983 – regia Anand Tucker.
Toate trei sunt plasate în West Yorkshire între 1974 și 1983, pe fundalul real al crimelor comise de Yorkshire Ripper. Firul principal nu este atât „serial killer-ul”, cât întregul ecosistem de corupție polițienească, crimă organizată, rețele de pedofilie și complicități politice din Leeds, Bradford și orașele din jur. Fiecare film are propriul personaj principal și propriul stil, dar poveștile se leagă și se reflectă una în cealaltă.
Red Riding: 1974
Acesta este punctul de intrare: un neo-noir despre Eddie Dunford (Andrew Garfield), un tânăr, arogant reporter de investigații la The Yorkshire Post, care începe să cerceteze dispariția unei fete de 10 ani și o leagă de alte cazuri de copii dispăruți. Pe măsură ce sapă mai adânc, dă peste o rețea de polițiști corupți și un dezvoltator imobiliar foarte influent (Sean Bean), ale cărui terenuri reapar mereu în caz. Vizual, filmul e granulat, filmat pe Super 16, cu un aer foarte „anii ’70”, plin de paranoia – mult fum de țigară, ploaie și bărbați în costume capabili de lucruri îngrozitoare.
Red Riding: 1980
Al doilea film schimbă perspectiva către un outsider: Peter Hunter (Paddy Considine), un polițist „curat” din Manchester trimis să revizuiască dezastruoasa anchetă a poliției din West Yorkshire în cazul Yorkshire Ripper. Își aduce o mică echipă (inclusiv o fostă iubită, jucată de Maxine Peake) și își dă repede seama că dosarul Ripper e încâlcit cu crime mai vechi și cu aceeași rețea de corupție întâlnită în 1974. Filmul funcționează ca un thriller procedural: jocuri interne de putere, polițiști locali care pun bețe în roate și un sentiment tot mai puternic că investigația oficială ar fi putut fi sabotată din interior.
Red Riding: 1983
Ultimul film închide cercul. Îl urmărește pe Maurice Jobson (David Morrissey), un detectiv de rang înalt care a făcut parte din „putregai” ani la rând, și pe John Piggott (Mark Addy), un avocat ratat, atras într-o reanalizare a unei vechi condamnări într-un caz de crimă. Când o altă fetiță dispare, adevărul despre cazul din 1974, mușamalizările încep să iasă la suprafață. Filmul se concentrează mai puțin pe „cine a făcut-o” și mai mult pe vinovăție, complicitate și posibilitatea (sau imposibilitatea) de a îndrepta răul făcut.
10. Reptile (2023) – film NETFLIX
Un thriller NETFLIX care ne-a plăcut, mai ales ultimele 40 de minute, când a crescut nivelul suspansului, cu Benicio del Toro, Alicia Silverstone, Justin Timberlake și Michael Pitt – pe ultimul nu l-am mai văzut de multișor în vreun rol. Fără să spargă clișeele genului, Reptile este totuși peste nivelul cu care ne-a obișnuit Netflix.
Descris de regizorul Reptile ca un thriller neo-noir, filmul îl urmărește pe un detectiv, jucat de Benicio del Toro, care investighează moartea unui agent de real estate. Toată lumea este suspectă, în mod special personajul lui Justin Timberlake. Dar, în paralel cu investigația, detectivul descoperă și minciunile din propria viață și din propriile alegeri. Vezi trailerul Reptile.
11. Leave the World Behind (2023) – film Netflix
Un thriller cu Julia Roberts, Ethan Hawke și Kevin Bacon, despre două familii a căror vacanță în Long Island se transformă în ceva total neprăvăzut. Dacă ar fi fost să urmeze cartea, ar fi ieșit un thriller psihologic excepțional.
Netflix chiar face tot posibilul de câțiva ani încoace să ne bage mințile în cap cu filme apocaliptice (Don’t Look Up, White Noise), speram ca măcar de data asta să le iasă. Din păcate, le-a ieșit dar pe jumătate, deși cartea pe care se bazează e beton. A rămas carcasa din carte, la care s-au adăugat soluții hollywoodiene (tot ce e fresh, e din carte 🙂 ). Chiar și așa, este peste media filmelor de pe platforma Netflix.
Nu e neapărat un thriller, așa cum e catalogat, dar are cu siguranță suspans. De aceea l-am inclus în listă. Bineînțeles, ne-ar fi plăcut să includem numai thrillere Netflix pur sânge, dar lucrăm cu materialul clientului. 😀
The Killer oferă entertainment ca o piesă de cameră, nu simfonică, lucrată în filigran, care joacă totul pe cartea intimității cu privitorul. De aceea îți oferă plăceri cinematografice mai subtile.
The Killer este un thriller Netflix, cu Michael Fassbender și Tilda Swinton în rolurile principale. După ce a rămas într-o stare incertă timp de 10 ani, scenariul a fost cumpărat de Netflix de la Paramount, cu David Fincher (Gone Girl, Mank, The Social Network, Zodiac, Se7en).
Fassbender joacă rolul unui criminal în serie, care începe să își pună probleme legate de moralitate… deși clienții săi continuă să aibă nevoie de serviciile lui. Pe Fassbender nu l-am mai văzut de multișor într-un film, dar cu siguranță vi-l amintiți din 12 Years a Slave, Steve Jobs, Macbeth, Inglorious Basterds, Jane Eyre, A Dangerous Method și multe alte titluri. Vezi aici de ce ne place Michael Fassbender.
13. AKA (2023) – thriller NETFLIX de acțiune
Un film franțuzesc, thriller de acțiune, care reușește să te țină în suspans. Principiile morale ale unui agent special sunt puse la încercare când trebuie să se infiltreze într-un grup mafiot și se apropie în mod neașteptat de fiul șefului.
14. Adulți iubitori / Loving Adults (2022) – pe Netflix
Netflix ni-l tot împingea la recomandări dar nu ne-a atras din prima. Nu faceți aceeași greșeală ca noi 😛 Primul film original Netflix danez e un thriller cum numai nordicii se pricep să facă, unul care-ți îngheață sângele în vene.
Jucat impecabil, Adulți iubitori e un thriller Netflix despre cum dragostea se poate transforma în ură și chiar moarte. Tensiunea din interiorul unei căsnicii a fost dramatizată în nenumărate filme, dar Loving Adults reușește să-ți dea niște fiori de toată frumusețea 🙂
15. Am trecut pe acolo / I came by (2022)
Un thriller Netflix produs de data asta de britanici, mult peste calitatea cu care ne-a obișnuit Netflix la thrillerele semnate de gigantul american. Un thriller cu idei, care combină suspansul cu comentariul despre diferențele semnificative între păturile sociale din Marea Britanie.
Un tânăr intră în casa unui fost judecător pentru a i-o vandaliza – cu scopul de a-l face să se simtă vulnerabil, dar descoperă ceva înspăimântător. Cel pe care trebuia să îl facă să se simtă vulnerabil este un “prădător” periculos.
De aici se pun în mișcare rotițele thrillerului care prinde din ce în ce mai multe personaje și le malaxează într-un scenariu din care nu știi cine va ieși la suprafață: adevărul acoperit până acum din cauza privilegiului și banilor sau va câștiga, și de această dată, minciuna.
16. Gone – thriller suedez pe Netflix
Revenim la thrillerele nordice de pe Netflix. Am căutat să descoperim mai multe, dar l-am găsit doar pe Gone la fel de bun ca Loving Adults. Am trece pe o dietă de thrillere nordice, sunt prea bune să le reziști 🙂
Un thriller simplu, cu o femeie la volan pusă în pericol de un bărbat care o urmărește. Te duce cu gândul la un thriller clasic precum Duel, al lui Steven Spielberg, în care un șofer de tir îl șicanează pe alt conducător auto. Simplu dar eficient, cum numai un maestru al suspansului poate pune în scenă, Gone este, la fel ca primele două recomandări de thrillere Netflix, peste calitatea cu care ne-a obișnuit gigantul american de streaming.
17. The Gray Man (2022) – film Netflix
Un thriller de acțiune Netflix cu super distribuție, care livrează câteva scene care te țin cu sufletul la gură.
The Gray Man este agentul CIA Court Gentry (Ryan Gosling), alias Sierra Six. Scos dintr-un penitenciar federal și recrutat de mentorul său, Donald Fitzroy (Billy Bob Thornton), Gentry a fost cândva un mercenar iscusit, dar sancționat de Agenție. Acum însă situația s-a schimbat, iar ținta este chiar Six, vânat pe tot globul de Lloyd Hansen (Chris Evans), parte dint-un fost grup CIA, căruia nu-i va sta nimic în cale pentru a-l elimina. Însă agentul Dani Miranda (Ana de Armas) îi vine în ajutor. Și va avea nevoie. Vezi aici trailerul The Gray Man
18. Kate (2021)
E un film de acțiune combinat cu thriller în genul Atomic Bomb, dar ceva mai slab. Actrița principală, însă, Mary Elizabeth Winstead face o treabă excelentă. Așa că rezultă un film de acțiune care merită văzut seara după serviciu 🙂 Kate e asasin plătit, al cărei șef, interpretat de Woody Harrelson, îi încredințează misiunea uciderii unui șef al yakuza, mafia japoneză. Inutil de adăugat, acțiunea acestui thriller Netflix se desfășoară în Japonia 😉
Alte thrillere Netflix de urmărit – dacă nu le-ai văzut încă
19. The Guilty / Vinovatul (2021)
Un thriller psihologic-polițist Netflix realizat parcă pentru a-l pune în valoare pe Jake Gyllenhaal. Bineînțeles, Gyllenhaal se ridică la înălțimea misiunii și oferă un rol care te prinde rapid… E un remake după un thriller danez, după un scenariu de Nic Pizzolatto – poate nu-l știi după nume, dar știi sigur serialul True Detective, al cărui creator și scenarist este.
Gyllenhaal este un detectiv cu probleme, detașat pentru a răspunde apelurilor de urgență. O femeie răpită de propriul soț sună disperată. De aici lucrurile se precipită rapid, în timp ce personajul lui Gyllenhaal se luptă cu proprii demoni.
Ar mai fi de spus ca argument în plus pentru a-i da o șansă acestui thriller că se bazează pe un apel real la numărul de urgență 911.
20. În umbra lunii / In Shadow of The Moon (2019)
Un thriller polițist SF pe care-l găsești pe Netflix, cu un început excelent și care te prinde foarte repede. Povestea se desfășoară pe parcursul mai multor zeci de ani, într-un puzzle interesant. Un polițist aflat la începutul carierei încearcă să dezlege moartea subită și sângeroasă a mai multor locuitori ai Philadelphiei. După încă 9 ani, povestea se repetă. Există tot felul de coincidențe și ucigașul pare că îl cunoaște îndeaproape… Pentru modul original în care e structurată povestea, În umbra lunii e un thriller polițist numai bun de văzut în serile gri.
21. Aici e acasă (2020)
E povestea degradării psihologice și umane a unui fost director. Un thriller spaniol Netflix cu Javier Gutierrez (Sub Zero, Autorul) în rolul principal. Celălalt actor în rol principal, Mario Casas, pentru cunoscătorii de filme spaniole Netflix și nu numai, joacă de asemenea în Aici e acasă, într-un rol secundar.
Javier este un fost executiv care își pierde statutul social. Zilele succesului par să se îndepărteze din ce în ce mai mult, așa că renunță la apartament și ajunge să accepte joburi mult sub experiența lui. Dar încet-încet se înfiripă în mintea lui un plan diabolic de a recupera tot ce a pierdut printr-o încrengătură de minciuni bolnave, prin familia care tocmai ce s-a mutat în fostul lui apartament…
22. The Woman in The Window / Femeia de la fereastră
Femeia de la fereastră pleacă de la premisa clasicului hitchcockian Rear Window, cu Grace Kelly și James Stewart în rolurile principale.
O psiholoagă care suferă de agorafobie (jucată de Amy Adams) se împrietenește cu vecina din clădirea de vizavi (interpretată de Julianne Moore), doar ca să fie martora morții ei suspecte. În această producție joacă și un alt super actor, Gary Oldman.
Filmul trebuia să fie lansat în cinematografe deja din 2020, dar datorită pandemiei avem ocazia să-l vedem distribuit de Netflix începând de anul trecut, care a preluat drepturile de difuzare la nivel mondial.
23. Below Zero (2021)
Dacă vrei să vezi un thriller Netflix, combinat cu film de acțiune, Below Zero e o propunere bună pentru tine. Un film spaniol Netflix care ne-a ținut cu succes în suspans. Unde mai pui că e vorba și despre români în poveste (nu știu dacă ați observat dar mafioții români sunt la ordinea zilei în filmele și serialele spaniole din ultimii ani).
Un polițist (jucat excelent de Javier Gutierrez, pe care probabil l-ai mai văzut pe Netflix și în thrillerul The Motive/Autorul) însoțește un transport de deținuți periculoși în mijlocul nopții către o nouă închisoare. Transportul este deturnat violent de cineva care îl vrea pe unul dintre deținuți. Răsturnările de situație se țin lanț, așa că îți recomandăm să îl vezi. Nu e o capodoperă, dar e un film bun de văzut la sfârșitul zilei, când vrei o experiență escapistă. 🙂
24. I Care a Lot (2021)
Unul dintre cele mai reușite thrillere Netflix. I care a lot e un thriller cu Rosamund Pike și Diane Wiest în rolurile principale, care funcționează atât de bine datorită – în primul rând – a lui Rosamund Pike, care reușește să joace credibil rolul. Filmele cu entertainment de calitate încep să devină o pasăre rară, așa că nu ratați I care a lot.
Rosamund Pike o joacă pe Marla Grayson, o femeie de afaceri pe care nu poți decât s-o disprețuiești pentru modul în care se folosește de bătrâni pentru banii lor. Dar pe care, în același timp, îți place să o urmărești, pentru că e fun. E distractivă în nebunia ei de a se pune cu un mare traficant de droguri, atunci când o internează într-un azil pe mama acestuia.
La fel ca și În umbra lunii, Anon e tot un thriller SF Netflix care-și pune problema cât de interesantă sau nu va fi munca de polițist în viitor, atunci când tot ce vedem va putea fi accesat de poliție… Premisa filmului promite, la fel ca și actorul din rolul principal, nimeni altul decât Clive Owen. Owen face echipă în acest film cu Amanda Seyfried. Amândoi joacă bine, iar misterul crimelor pe care polițistul Clive Owen le are de rezolvat e imposibil să nu te intrige.
Doar că însăși ipoteza filmului pune probleme de interpretare celorlalți actori. Filmul pare de categoria B tocmai din cauza inadecvării jocului distribuției… Anon se pare că nu ne provoacă doar nouă imaginația, ci și actorilor distribuiți, care par să se afle câteodată în pană de idei la nivelul interpretării unor personaje care pot vedea oricând prin ochii altor personaje… oarecum asemănător cu provocările pe care le-a oferit actorilor dar și nouă, privitorilor, filmul de anul trecut al lui Christopher Nolan, Tenet. 🙂 Vezi aici Anon pe Netflix.
26. Gerald’s game / Jocul lui Gerald (2017)
Cum ai reacționa dacă te-ai trezi legat(ă) de pat, într-un casă izolată, fără posibilitatea de a te elibera? Ce mecanisme psihologice de supraviețuire s-ar pune în mișcare? Te-ai lupta sau te-ai resemna? Sau cât ai fi dispus(ă) să te lupți?
Creat după cartea cu același nume a lui Stephen King, regele horror-ului și suspansului, Jocul lui Gerald e un thriller psihologic și horror Netflix, pe care însuși Stephen King l-a numit hipnotic. Nu putem decât să fim de acord cu el, la care am mai adăuga adjectivul “terifiant”…
27. I am mother (2019) – super thriller SF
Oare cum ne-am dezvolta ca oameni dacă am fi crescuți de roboți?
I am mother e unul dintre thrillerele Netflix pe care merită să-l vezi 🙂 Un thriller psihologic, I am mother e genul de producție deșteaptă și bine jucată care se leagă frumos, chiar dacă nu e o capodoperă cinematografică. Un film SF post-apocaliptic în care suspansul se construiește lent dar autentic. Cine e personajul negativ? Este sau nu mediul exterior toxic? Mai există și alți oameni supraviețuitori sau Daughter e primul om al unei noi generații umane post-Apocalipsă? Răspunsurile nu vin foarte greu și nu pot fi prea complexe, având în vedere că e un film în 3 personaje, dar reușește să te țină în suspans și acordat la atmosfera filmului.
După un eveniment post-apocaliptic un bunker se autoactivează pentru salvarea speciei umane. Un robot denumit Mama “crește” embrioni umani și apoi copii în adulți… Fiica ei care nu are efectiv un nume, ci e doar Daughter (Fiica), e învățată cu răbdare de robotul mamă care e diferența între bine și rău… Dar e din ce în ce mai greu de spus dacă nu cumva ea reprezintă Răul.
28. Uncut Gems / Diamante neșlefuite (2019)
Unul dintre puținele thrillere Netflix care începe să capete un statut cult, Uncut Gems e un super film cu Adam Sandler în rolul principal. Adam Sandler face probabil rolul carierei lui în Diamante neșlefuite.
Un evreu implicat în comerțul cu diamante din New York, Howard este dependent de jocuri de noroc. Așa că își asumă niște riscuri imposibile pentru mulți dintre noi. Dar anxietatea riscului de a pierde totul nu îl paralizează, ci îl catalizează într-o cursă contra cronometru. În fiecare zi plusează mai mult și mai mult. Prin acest joc de asumare a unor riscuri uriașe și a eforturilor de a face ca pariurile să i se îndeplinească, filmul dă la rândul lui dependență. Și nu poți să pleci de lângă ecran până la final.
Acest film de suspans, pe care îl poți vedea pe Netflix, a fost primit foarte bine de critici, fiind lăudate în mod special regia, scenariul și jocul actoricesc al lui Adam Sandler.
29. The Platform (2019)
A fost filmul perfect de văzut în pandemie, pentru că ne arată limitările noastre umane, atât în bine, cât și în rău. O parabolă pentru natura umană și cum ne schimbăm într-o criză.
Înțesat cu scene violente, grotești, cu mult sadism, dar și cu dovezi ale altruismului uman, acest thriller psihologic și distopic spaniol este disponibil pe Netflix.
…Un film SF-horror care se vrea în esență un film de critică socială și care spune povestea unor rezidenți dintr-un fel de bloc. Aici, cei care au norocul să stea la etajele superioare mănâncă pe săturate. În timp ce restul rezidenților, în mod special cei de la nivelele cele mai de jos, practic mor de foame. Pentru că singurul sistem prin care primesc hrană este “platforma”. Aceasta e înțesată cu mâncare, dar pe măsură ce coboară de la etaj la etaj mâncarea se transformă în resturi. Până când nu mai rămâne deloc…
30. The Bad Batch (2016)
Dacă ți-a plăcut The Platform (vezi mai sus), sunt șanse mari să-ți placă și The Bad Batch. Este un thriller distopic ca și The Platform, cu scene dure care reușesc să te atragă și mai mult în poveste.
În Texas, într-o zonă încercuită în afara oricăror legi, sunt aruncați cei care nu mai sunt doriți de societate. Se creează mai multe comunități, fiecare guvernată de o idee nebunească. Tânăra Arlen ajunge într-o comunitate de canibali, de unde reușește să scape cu viață și să se refugieze într-o altă zonă a deșertului. Filmul se lungește cam mult, dar dacă vrei să vezi un Mad Max sărit de pe fix, atunci The Bad Batch e pentru tine. E unul dintre puținele filme cu suspans bune de care nu auzisem până să îl descoperim pe Netflix 🙂
Acestea sunt câteva dintre cele mai bune thrillere Netflix din acest moment de pe platformă. Dacă vrei să vezi și alte filme, vezi și:
Acestea sunt cele 5 seriale noi Netflix care ne-au atras atenția în această săptămână, dintre care trei s-au lansat pe 22 și 23 aprilie 2026.
Amestecul e destul de eclectic: o comedie franceză de la co-creatorul și co-scenaristului succesului Lupin, o dramă romantică, o docuserie de grădinărit cu Zach Galifianakis, o poveste true crime despre un fals profet și revenirea multi-premiatului serial Beef. Sunt seriale foarte diferite ca ton și ambiție, ceea ce înseamnă că, în funcție de starea în care ești, ai de unde alege: ceva ușor și simpatic, ceva mai emoțional, ceva tulburător sau unul dintre cele mai lăudate titluri recente de la Netflix, care încearcă acum să se reinventeze.
Flunked (2026) – lansat de Netflix joi, 23 aprilie
Cel mai jucăuș dintre toate este Flunked, o nouă comedie franțuzească lansată de Netflix săptămâna aceasta, creată de François Uzan, cocreatorul și coscenaristului serialului Lupin.
Serialul îl urmărește pe Eddy, un geniu la matematică și infractor de mâna a doua, care scapă de închisoare acceptând să se infiltreze ca profesor și să îl identifice pe fiul unui mare criminal. Premisa e clar construită pentru comedie: un fals profesor, o școală plină de adolescenți și adulți excentrici și o misiune care sună serioasă, dar e făcută să producă haos. Este o miniserie în opt episoade, cu Alexandre Kominek, Laurence Arné și Leslie Medina în distribuție.
Decider îl descrie ca pe o comedie undercover lejeră, cu o distribuție colorată și suficient umor cât să facă premisa să funcționeze. Verdictul nostru, e foarte simpatic, ne-a distrat și ne-a făcut să râdem de multe ori. Ce putem zice, viața în liceu e periculoasă, chiar mai periculoasă ca la închisoare. :)) Liceeni sunt mortali. 😀
Santita (2026) – lansat de Netflix pe 22 aprilie
Lansat pe 22 aprilie, Santita este una dintre dramele emoționale ale Netflix din perioada asta. Serialul o are în centru pe María José „Santita” Cano, care supraviețuiește unui accident auto și rămâne fără posibilitatea de a merge. După accident, își părăsește logodnicul chiar în ziua nunții și își reconstruiește viața; douăzeci de ani mai târziu, el reapare cu o cerere care schimbă totul. Netflix îl descrie ca pe o poveste de dragoste neconvențională, iar în distribuția principală apar Paulina Dávila, Gael García Bernal și Ilse Salas.
Este un serial interesat de sacrificiu, memorie și compromis emoțional. La fel ca și Flunked, e miniserial, are doar 7 episoade, noi l-am văzut într-o seară și, spre deosebire de majoritatea serialelor Netflix, am reușit să îl vedem până la final. 🙂
This Is a Gardening Show (2026) – lansat miercuri, 22 aprilie
Tot pe 22 aprilie a apărut și This Is a Gardening Show, unul dintre acele proiecte care sună inițial ca o glumă, până când îți dai seama că există pe bune și că, aparent, e chiar simpatic.
Nu suntem fani Galiafanakis, nu ne place tot ce iese din mâna lui, dar această miniserie e fix ce avem nevoie în lumea nebună de azi. Whimsy cât cuprinde!
Găzduită de Zach Galifianakis, docuseria Netflix în șase părți îl urmărește în timp ce vizitează fermieri, culegători, experți și copii, într-o explorare amuzantă, dar sincer curioasă, a felului în care crește hrana și a modului în care ne-am putea reconecta cu Pământul. Netflix o descrie drept o celebrare excentrică și amuzantă a alimentelor pe care le mâncăm. Este un amestec de grădinărit practic, umor bizar și conștiință ecologică discretă.
Motivul pentru care pare ușor de recomandat este că nu tratează grădinăritul ca pe un hobby intimidant. The Guardian l-a numit un serial de grădinărit fresh și amuzant, care face genul accesibil și pentru începători, în timp ce Los Angeles Times a insistat pe ideea repetată de Galifianakis că „viitorul este agrar” și pe accentul pus de emisiune pe plante comestibile, nu pe grădinărit decorativ. Asta înseamnă că nu e doar un stunt comic, ci chiar o docuserie de lifestyle, doar că una făcută și pentru oamenii care, în mod normal, ar evita complet genul.
Trust Me: The False Prophet (2026) – lansat pe 8 aprilie
Am încercat să vedem și Unchosen, lansat pe 21 aprilie, despre o comunitate super închisă și conservatoare de credincioși, dar se mișcă atât de încet, ca și cum e făcut special să te uiți la el în timp ce sortezi rufele spălate sau dai cu aspiratorul, încât preferăm documentarul The False Prophet, pe aceeași temă.
Dacă vrei ceva mai întunecat, Trust Me: The False Prophet este titlul true crime cel mai puternic din grupul acesta. Docuseria în patru episoade a avut premiera pe 8 aprilie și îi urmărește pe Christine Marie, expertă în psihologia cultelor, și pe soțul ei, Tolga Katas, cameraman, în timp ce se infiltrează într-o sectă poligamistă pentru a-l demasca pe Samuel Bateman, autoproclamatul moștenitor al lui Warren Jeffs. Materialele Netflix îl prezintă atât ca pe o investigație sub acoperire, cât și ca pe o poveste despre aducerea în fața justiției a unui fals profet.
Ce îi dă forță este faptul că infiltrarea nu e abstractă sau retrospectivă, ci construită în jurul unor oameni care s-au plasat în timp real într-o comunitate periculoasă. Tudum subliniază că documentarul urmărește ascensiunea lui Bateman după încarcerarea lui Jeffs și starea de fragmentare a comunității pe care a exploatat-o. Asta îi dă serialului un unghi mai imediat și mai uman decât multe proiecte true crime care se bazează prea mult pe reciclarea unor titluri de presă.
Rămâne, desigur, o poveste despre crimă și abuz, dar este și un studiu despre manipulare, credință și vidul social care permite unui nou lider să revendice puterea. Așa că e foarte relevant pentru zilele noastre.
Cea mai importantă revenire din listă este, fără îndoială, Beef, care s-a întors pentru sezonul 2 pe 16 aprilie. În loc să continue povestea lui Danny și Amy, serialul funcționează acum ca o antologie și mută accentul pe două cupluri noi: Josh și Lindsay, jucați de Oscar Isaac și Carey Mulligan, și Austin și Ashley, interpretați de Charles Melton și Cailee Spaeny. Netflix descrie sezonul ca pe un nou lanț de reacții toxice declanșat de o singură întâlnire, într-un decor de country club care transformă tensiunea de clasă, dorința și anxietatea de statut în noul motor al conflictului.
Interpretările sunt foarte bune, dar producția este deprimantă. OK, am înțeles că este despre disparități sociale și inegalități teribile din SUA, dar nu e deloc entertaining. Deja viața bate filmul de vreo 6 ani în fiecare zi, noi nu prea mai gustăm producții așa apăsătoare, care nu spun nimic nou, dar bagă degetul în rană. Am văzut doar două episoade…
În ansamblu, aceste cinci seriale arată bine tocmai pentru că sunt atât de diferite între ele. Flunked este alegerea cea mai simplă dacă vrei ceva ușor, Santita dacă vrei romantism cu greutate emoțională, This Is a Gardening Show dacă ai chef de ceva ciudat și dezarmant, Trust Me: The False Prophet dacă vrei true crime cu miză reală, iar Beef dacă vrei opțiunea cea mai solidă și mai „prestige” din grup. Pentru o singură săptămână de Netflix, e destul de bine.
Oferirea unor extra avantaje la start pentru noii clienți ai platformelor de jocuri de noroc online a devenit un adevărat standard pe această nișă a industriei de divertisment digital. Operatorii iGaming își propun astfel să atragă atenția publicului adult interesat de aceste resurse de distracție pentru timpul liber.
În România, sectorul de jocuri de cazinou online și pariuri sportive pe internet este ferm reglementat legal pentru protecția utilizatorilor și pentru a se colecta corect taxe și impozite la bugetul de stat în urma desfășurării acestor activități economice. La momentul actual există 29 de operatori licențiați de către ONJN, iar concurența ridicată îi determină pe aceștia să dezvolte strategii de marketing în cadrul cărora pachetele de bun venit reprezintă un capitol important.
Bonusul ca posibil sprijin pentru bankroll management
Din perspectiva fanilor jocurilor de noroc, bonusurile reprezintă desigur atuuri semnificative pentru îmbunătățirea experienței de joc. Există extra beneficii la startul colaborării cu un anumit brand de cazinou, ceea ce facilitează testarea titlurilor slots și a celorlalte produse de gambling.
Folosite adecvat, aceste pachete de bun venit pot chiar să vină în sprijinul unui management eficient al bugetului alocat pentru cazino online și pariuri online, limitându-se cheltuielile sau cel puțin evitându-se extra costuri pentru volume suplimentare de resurse accesate.
Percepția utilizatorilor – avantaj imediat:
posibilitate de a testa platforma
mod de a începe cu riscuri mai mici
beneficiu competitiv între platforme
Bonusurile de acest fel sunt de fapt oferte promoționale destinate utilizatorilor noi, menite să îi încurajeze să se înregistreze și să interacționeze cu platforma. Un exemplu relevant în acest sens este TopBet bonus, disponibil pe una din cele mai moderne și noi platforme licențiate pe piața iGaming din România. Utilizatorii ce deschid cont pot alege între bonus de bun venit la cazinou cu bani extra plus rotiri gratuite la un slot online popular și bonus la pariuri sportive, cu supliment de miză oferit procentual în funcție de prima depunere realizată.
Elemente frecvent incluse în pachetele promoționale:
bonusuri la prima depunere
rotiri gratuite (Free Spins)
pariuri fără risc
acces la promoții exclusive
Logica economică a bonusurilor de bun venit
Pentru operatori, pachetele cu bonusuri promoționale înseamnă oportunitate strategică de diferențiere pe o piață foarte aglomerată. Aceste beneficii sunt concepute pentru a reduce bariera de intrare și pentru a stimula prima interacțiune. Chiar dacă implică costuri inițiale, aceste oferte sunt parte dintr-o strategie pe termen lung, deci cheltuiala este asumată ca investiție pentru creșterea business-ului.
Principii economice aplicabile:
costul de atragere a utilizatorului este justificat de valoarea pe termen lung
jucătorii sosiți prin bonusuri au șanse mai mari să rămână activi
volumul crescut de utilizatori compensează costurile promoționale
De ce sunt eficiente pachetele de bun venit
Succesul acestor oferte de start în iGaming se bazează pe comportamentul consumatorilor și pe modul în care aceștia percep valoarea. Gratuitatea este un termen la care rezonează în mod firesc cei mai mulți oameni, iar bonusurile sunt prezente, ca strategii de marketing, în cele mai multe sectoare de retail.
În domeniul jocurilor de noroc, pachetele de bun venit reduc riscul inițial, stimulează curiozitatea și creează un prim contact pozitiv, declanșând premisele pentru loialitate pe termen lung. Noul client are posibilitatea de a interacționa cu platforma de cazino online / pariuri online și de a observa calitatea produselor respective.
Percepția valorii gratuite este stimulată ulterior și prin alte campanii promoționale curente, cu scop de fidelizare. Metodele de retenție includ programe de loialitate, bonusuri recurente, oferte personalizate și experiență de utilizare optimizată. Un utilizator fidel generează valoare pe termen lung, justificând investiția inițială.
Strategii comune în iGaming:
bonusuri etapizate (pentru mai multe depuneri)
cerințe de rulaj pentru deblocarea câștigurilor
limitarea în timp a ofertelor
personalizarea promoțiilor în funcție de comportament
Înțelegerea condițiilor asociate pachetelor de bun venit la jocuri de noroc online este foarte relevantă pentru a fi evitate așteptările nerealiste. Bonusurile presupun de obicei cerințe de rulaj, termene limită de utilizare, eligibilitate limitată și, în plus, vin cu restricții privind retragerea. Avantajele promoționale trebuie să fie folosite doar în relație continuă de validare cu principiul de joc responsabil.
Cert este că aceste bonusuri reprezintă instrumente strategice esențiale în economia platformelor digitale, iar cei pasionați de resurse iGaming le pot valorifica în așa fel încât să creeze un supliment de distracție, îmbunătățind experiența de divertisment.
De ce să vezi filme istorice Netflix? În primul rând pentru că sunt filme de calitate, indiferent de faptul că au la bază evenimente istorice reale. În al doilea rând, pentru că sunt șanse bune să descoperi lucruri pe care nu le știai din istoria omenirii, mai recente sau mai vechi.
Oricum ar fi, filmele istorice au un farmec aparte pentru că se bazează pe realitate și întotdeauna faptul că evenimentele descrise într-un film chiar s-au întâmplat îl fac mai captivant. Iată așadar cele mai bune 15 filme istorice Netflix, după subiectiva noastră părere 🙂
1. Worth / Cu ce preț? (2021)
Un film istoric Netflix apăsător, cu Michael Keaton în rolul principal, despre familiile victimelor atacului terorist din septembrie 2001 de la Turnurile Gemene. Worth este despre cum poți găsi un compromis mulțumitor, cum poți lua alegeri cu care să poți trăi ulterior și despre cât de important este să-l asculți pe celălalt cu adevărat.
2. The Trial of the Chicago 7 / Procesul celor șapte din Chicago (2020)
La fel ca și The Dig, The trial of the Chicago 7 face parte dintre filmele istorice Netflix originale, adică “rulează” exclusiv pe Netflix. Povestea filmului face parte din mișcarea mai mare contraculturală a tinerilor din SUA împotriva războiului din Vietnam.
E o dramă juridică și istorică cu o distribuție excepțională: Sacha Baron Cohen, Joseph Gordon-Levitt, Michael Keaton, Eddie Redmayne, Frank Langella și Yahya Abdul-Mateen (Aquaman). Da, cam mulți bărbați, dar asta pentru că filmul urmărește povestea a șapte protestatari împotriva Războiului din Vietnam, din 1968.
Scenariul a fost scris în 2007 și trebuia să fie regizat de Steven Spielberg, dar din cauza unei greve a scenariștilor, planul a picat. Și ghinionul nu l-a părăsit complet, pentru că în 2020, când trebuia să fie lansat în cinematografe de Paramount, a venit pandemia. Dar cum ghinionul cuiva e norocul altuia, Netflix a cumpărat drepturile de distribuție. A fost bine primit de critici.
3. 6 Days (2017)
Continuăm lista cu filme istorice Netflix cu un film polițist britanic despre terorism pe care-l găsești de asemenea pe Netflix, care este și un film istoric, pentru că urmărește o poveste reală din istoria Marii Britanii care a influențat apoi zeci de ani politicile de contra-terorism din întreaga lume.
6 Days este inspirat dintr-o poveste reală, luarea de ostatici din 1980 de la Ambasada Iraniană din Londra. Mai mulți arabi intră cu forța în Ambasadă și cer eliberarea altor arabi deținuți în Iran. Filmul nu bravează, așa cum o fac multe producții, când vine vorba de inteligența și abilitățile polițiștilor și ale echipelor anti-tero, ceea ce îl face plăcut de urmărit și mai autentic față de filmele clasice din această categorie, dar îi și scade din tensiune.
Dacă vrei să vezi șirul evenimentelor care au fost definitorii pentru modul în care atacurile teroriste au fost abordate de statele lumii timp de zeci de ani după luarea de ostatici din 1980, 6 Days e must-see.
4. The King (2019)
Ascensiunea lui Henric al V-lea ca rege după moartea tatălui său nu e un subiect hot pentru toată lumea. Însă personajul e întruchipat de Timothée Chalamet :). Iar încercările de a face față noilor îndatoriri în politică și războiului sunt interesante. Mai ales că în același timp e nevoit să-și împace convingerile mai degrabă pacifiste, dar și obiceiurile de petrecăreț și să gestioneze relațiile din perioada anterioară.
Cuvântul „rege” evocă imaginea unui om responsabil, matur, de obicei înaintat în vârstă, purtând o coroană. În realitate, e vorba de secolul al XV-lea, pe când oamenii nu trăiau foarte mult (Henry V a murit când avea 35 de ani), iar faptul că regii și reginele erau de multe ori, hmm, doar niște copii, era destul de comun.
The King, în regia lui David Michôd (Animal Kingdom), în loc să trateze monarhul ca pe o prezență iconică, recunoaște că regalitatea în sine a fost uneori mai degrabă o fraudă. Cineva a trebuit să poarte acele bijuterii și costume și să se prefacă că este conducătorul atotputernic al unei națiuni. De fapt, erau doar oameni obișnuiți, cărora nimic din ce e omenesc nu le era necunoscut.
Pentru fanii luptelor istorice ar merita menționat faptul că scenele de război sunt comparabile cu cele din Braveheart. 🙂
5. All Quiet on the Western Front / Nimic nou pe frontul de vest (2022)
Unul dintre cele mai dure filme istorice Netflix cu 9 nominalizări la Premiile Oscar, inclusiv pentru cel mai bun film. E un film anti-război adaptat după romanul celebru, cu același nume, semnat de Erich Maria Remarque, cu Daniel Bruhl în rolul principal. Povestea urmărește un soldat pe măsură ce experimentează ororile Primului Război Mondial.
E o dramă cu imagini impresionante și o cinematografie de nota 10. Singurul minus este imaginea grafică a războiului, puteam să înțelegem perfect mesajul filmului și fără atâta sânge, cadavre dezmembrate și aruncate prin copaci.
6. The Dig / Situl (2021)
The Dig e mai mult decât un film istoric, este un film despre frumusețea și misterul arheologiei. Așa că așteaptă-te să vezi un film care dă o aură foarte atrăgătoare săpatului după artefacte ascunse sub pământ de milenii. 🙂 The Dig reușește să facă arheologia foarte atrăgătoare și inspirațională ca activitate. Iar povestea filmului este una cât se poate de reală. Descoperirea văduvei care deține pământul împreună cu arheologul amator de la Sutton Hoo a schimbat înțelegerea noastră despre Evul Mediu, fiind descrisă de British Museum ca adevărat “spectaculoasă”.
Ralph Fiennes îl interpretează pe arheologul amator, fiind acompaniat de Carey Mulligan în rolul văduvei bogate, Lily James și alți actori la fel de buni.
7. The Lion in Winter / Leul în iarnă (1968)
The Lion in Winter, cu Katharine Hepburn, Peter O’Toole, Anthony Hopkins foarte-foarte tânăr și Timothy Dalton și mai tânăr 🙂 , este un clasic de pe vremea în care realizarea unui film nu era un proces atât de democratic. Nu oricine putea face un film, pentru că, bineînțeles, se filma pe peliculă, ceea ce era incredibil de scump… Câteodată, când vedem unele filme de azi, devenim nostalgici după acea perioadă. Mai ales când (re)vezi un film ca The Lion in Winter: ce imagine, ce interpretări – Katharine Hepburn chiar a luat Oscarul pentru acest rol, ce dialoguri! Aproape fiecare replică este un aforism sau, cum se spune azi, “food for thought”. 😛
O dramă istorică, The Lion in Winter are acțiunea plasată în preajma Crăciunului din anul 1183, concentrându-se pe relațiile familiale și intrigile politice dintre Regele Henric al II-lea, soția sa Eleanor de Aquitania, cei trei fii ai lor și Regele Franței. Cu cât îl vedem mai înțelepțiți de viață, cu cât ni se pare că este mai puțin despre politică și mai mult despre dragostea amestecată cu alte sentimente mai puțin plăcute dintre membrii oricărei familii. 🙂
8. Narvik (2022) – dramă istorică Netflix
Când te întrebai ce poveste nouă ar putea să mai aducă în prim plan un film despre Al Doilea Război Mondial, Netflix introduce în grilă o dramă norvegiană, Narvik.
Dramă istorică de război, Narvik spune povestea bătăliei norvegienilor într-un mic port, cale de acces maritim către minereul de fier suedez, dorit atât de nemți, cât și de englezi. Între cele două tabere, norvegienii – autodeclarați neutri – sunt prinși la mijloc, la fel ca și oameni obișnuiți din Narvik. Filmul spune cu talent atât povestea acestei secvențe din război, prima în care Hitler a încasat o înfrângere, dar și povestea unei familii, care se luptă pentru supraviețuire, într-un mediu periculos și incert.
9. Anul Nou care n-a fost (2024)
Unul dintre filmele românești de pe NETFLIX care poate fi încadrat și în categoria filmelor istorice. În plus, este foarte relevant pentru perioda socială pe care o traversăm, deși se referă la ultimele zile din perioada comunistă din România.
Anul Nou care n-a fost exprimă elocvent și cu umor atmosfera socială în timpul comunismului românesc. Una dintre cele mai simpatice dar și doborâtoare scene din film se petrece simplu într-un taxi: șoferul o întreabă pe doamna la vârsta a treia pe care o duce la destinație: – ce ați fost la viața dvs?, iar ea răspunde: – o proastă… De ce? Pentru că a fost unul dintre cei care chiar au crezut în comunism și schimbările sociale pozitive pe care le va aduce…
Pentru cei dintre noi exasperați de politicienii incompetenți și corupți ai democrației și care speră că renunțarea la aceasta în favoarea unor altfel de regimuri politice este răspunsul la problemele actuale, Anul Nou care n-a fost este contra-argumentul perfect.
10. 1917: Speranță și moarte (2019) – nou pe Netflix, începând cu 1 februarie 2021
E genul acela de film care te absoarbe complet în poveste, mai ales că aici avem de a face cu o cursă contra cronometru prin liniile inamice. Dar mai mult de atât, 1917, în ciuda faptului că este despre război, este și despre ce avem mai profund ca oameni, despre camaraderie, loialitate, bunătate.
Considerat unul dintre cele mai bune filme ale anului 2019, drama de război 1917: Speranță și moarte a primit nu mai puțin de 10 nominalizări la premiile Oscar. Doi soldați britanici trebuie să transmită în timp record și traversând liniile inamice un ordin de anulare a unui atac sortit eșecului, în care ar fi murit 1600 de soldați.
Filmul este regizat de Sam Mendes (cunoscut pentru American Beauty).
11. Operation Finale (2018)
Operation Finale e o dramă istorică Netflix cu elemente de film de acțiune cu spioni. Acțiunea se petrece după terminarea celui de Al Doilea Război Mondial, când agenția de spionaj a Israelului, Mossadul, face tot posibilul pentru a-l captura în Argentina pe Adolf Eichmann, omul din spatele Holocaustului. Punerea în aplicare a planului de capturare te va ține lipit în fotoliu, oferind entertainment de calitate.
Dar mai mult de atât este un film drama despre evreii care riscă să devină ucigași la rândul lor în încercarea de a-l prinde pe bătrânelul ucigaș în masă, în timp ce acesta din urmă pare pare de-a dreptul un om inocent. Nu e o capodoperă cinematografică, dar e un film bun. Foarte bine realizat și foarte bine jucat de Oscar Isaac, Ben Kingsley și Melanie Laurent.
12. The Moonraker (1958)
“The Moonraker” este un film britanic de istorie și aventură, filmat în Technicolor, cu decoruri autentice și scene de acțiune captivante. Mai multe secvențe au fost filmate în locații emblematice precum Stonehenge (Wiltshire) și Leeds Castle (Kent). Faptul că este filmat în Technicolor, un proces de filmare color foarte utilizat la acea vreme, oferă o calitate vizuală excepțională filmului, evidențiind costumele de epocă, peisajele și scenele de acțiune. Merită văzut fie și numai pentru acest aspect. 🙂
Deși este o dramă istorică convențională, am apreciat ritmul alert și atmosfera de aventură. Filmul oferă o experiență clasică de capă și spadă, caracteristică cinematografiei epocii sale.
Acțiunea filmului se desfășoară după Bătălia de la Worcester, în timpul Războiului Civil Englez, și urmărește aventurile eroului regalist Moonraker (Contele de Dawlish), care încearcă să-l ajute pe Prințul Charles Stuart să fugă în siguranță în Franța, evitând capturarea de către forțele lui Oliver Cromwell.
13. Munich: The Edge of War / Munchenul în fața războiului (2021)
Munich: The Edge of War este în primul rând un film despre dilemele morale pe care le naște războiul în fiecare dintre noi. Cum ar fi cel mai bine să facem față acestei traume, cât de departe sau nu putem merge cu compromisurile morale pentru a ne “salva” pielea. E, în același timp, un film despre cum negociezi cu un autocrat adulat de propriul popor. În acest caz e vorba despre Al Doilea Război Mondial și negocierile dintre Hitler și prim-ministrul britanic Neville Chamberlain, interpretat cum altfel decât exemplar de Jeremy Irons.
14. The Irishman (2019)
E un film istoric Netflix regizat și produs de nimeni altul decât Martin Scorsese. Ca multe alte filme istorice Netflix din top, și acesta se bazează pe o carte de non-ficțiune – I heard you paint houses de Charles Brandt. De ce se numește cartea Am auzit că văruiești case? Pentru că asta era codul în cadrul Mafiei atunci când erai ucigaș plătit. Expresia face referire la faptul că în momentul asasinării sângele victimei murdărește pereții casei… Cartea e scrisă de un fost procuror și investigator care spune că ucigașul Mafiei Frank Sheeran i s-a confesat în privința asasinării liderului unuia dintre cele mai puternice sindicate din State, Jimmy Hoffa.
Urmând firul poveștii, The Irishman urmărește activitatea lui Frank Sheeran și cum ajunge acesta să lucreze pentru Mafie în anii ’50, apoi devine bodyguardul lui Jimmy Hoffa, ca în 1975 Mafia să îi ordone să îl execute. În ciuda relației foarte apropiate cu Hoffa, Frank Sheeran duce la îndeplinire acțiunea… Filmul e interesant, jucat de actori de primă mână, de la Robert De Niro care interpretează rolul principal, la Al Pacino și mulți-mulți alții. Singurul păcat al filmului e lungimea lui… Scorsese nu se grăbește deloc, poate și pentru că s-a gândit că pe Netflix avem suficient timp să ne delectăm cu The Irishman.
15. The two popes / Cei doi papi – cel mai bun film biografic din 2019
Încheiem lista cu filme istorice Netflix cu o producție a platformei americane. Ambii giganți TV HBO și Netflix au produs seriale și filme bune care au în centru Vaticanul. Dacă HBO a ales o abordare mai neobișnuită și poetică, cu The Young Pope și The New Pope, Netflix a ales o cale mai clasică. Dar rezultatul nu e mai puțin demn de a fi urmărit.
E un film despre doi bătrânei 🙂 Papa Benedict și Papa Francisc. Fiecare are idei foarte diferite despre ce înseamnă o viață merituoasă, trăită conform virtuților creștine. Benedict e foarte conservator, Francisc e foarte uman și săritor. În ciuda diferențelor de viziune cei doi ajung să fie prieteni.
E un film istoric biografic original Netflix, care bate mai mult spre dramă biografică, dar care te va prinde chiar și dacă nu ești interesat de catolicism. Pentru că dincolo de cele două figuri, filmul vorbește despre alegerile pe care le face fiecare dintre noi în viață și încărcătura morală pe care o are fiecare opțiune. O să-ți placă pentru că e un film umanist și pe alocuri super haios. În plus, jocul celor doi actori în rolurile principale este excepțional. Anthony Hopkins face unul dintre cele mai bune roluri ale lui din ultimii 20 de ani.
Acestea sunt 15 filme istorice Netflix dintre preferatele noastre. Ce ne-a scăpat? 🙂
De ce filme de Oscar Netflix? Pentru că uneori nu avem timp să experimentăm, nu avem timp să fim dezamăgiți, să încerci încă un film oarecare și tot așa. Vrei să mergi la sigur și să vezi filme premiate Netflix.
Noi ți-am pregătit 15 producții, toate câștigătoare ale premiului Oscar. Poate de unele nu știai că sunt câștigătoare de Oscar sau de altele nu știai că sunt pe Netflix, iar pe altele nu ai apucat să le vezi la cinematograf la momentul lansării. Ei, bine, acum le poți urmări la ce oră vrei, din confortul propriei canapele/fotoliu.
1. Birdman (2014)
Un film diferit, care merită văzut în primul rând pentru această calitate din ce în ce mai rar întâlnită la filme, aceea de a surprinde privitorul. Dar dacă ne uităm la premiile Oscar, sunt și ele un argument la autoritate foarte puternic, pentru că a avut nu mai puțin decât 9 nominalizări, din care a câștigat 4, pe unele dintre cele mai relevante: premiul Oscar pentru cel mai bun film, pentru cea mai bună regie, Oscarul pentru cel mai bun scenariu original și cel pentru cea mai bună imagine.
Extraordinarul regizor mexican Alejandro González Iñárritu, care filmează chiar săptămânile acestea un nou film cu Tom Cruise în rolul principal, a schimbat foaia în 2014. După dramele 21 Grams, Babel și Biutiful, a produs la Hollywood drama-satiră, Birdman.
Riggan Thompson este un actor căzut într-un con de umbră, cunoscut mai ales pentru rolul unui supererou. Hotărât să-și recâștige faima, Riggan merge pe Broadway unde pune în scenă o adaptare a piesei What We Talk About When We Talk About Love. În rolul principal apare Michael Keaton, un actor cunoscut mai ales în ipostaza de Batman al lui Tim Burton. În film joacă și Emma Stone (The Help, Easy A) – o vedeți și în fotografia care de sub titlu, alături de Edward Norton, Naomi Watts (Mulholland Drive, 21 Grams), Edward Norton (Fightclub) și Andrea Riseborough (Shadow Dancer). Vezi trailerul Birdman.
2. The Grand Budapest Hotel (2014)
Grand Budapest Hotel este un film de comedie și dramă, care explorează mai multe subiecte, cum ar fi război, fascism, nostalgie, prietenie și loialitate. Ralph Fiennes, în rolul lui Monsieur Gustave H., manager al unei stațiuni de la poalele muntelui din Republica Zubrowka, este bănuit de uciderea unei vedete bogate (Tilda Swinton). Fiind victima unei înscenări, el și protejatul său Zero (Tony Revolori), caută să se dezvinovățească.
În esență, „Grand Budapest Hotel” este o producție despre măștile pe care ni le punem pentru a se potrivi aspirațiilor noastre și costul pe care-l plătim pentru menținerea aparențelor. „Cu siguranță a reușit să mențină iluzia cu o grație remarcabilă”, spune admirativ un personaj despre altul aproape de sfârșitul filmului. Aceste idei sunt transpuse cu ajutorul unor imagini compuse și proiectate meticulos, cu mișcări precise și foarte restrânse ale camerei. Împreună cu o cromatică delicioasă, filmul capătă o eleganță echilibrată de umorul fiecărei scene. A câștigat 4 premii Oscar mai “tehnice”, de genul pentru costume, machiaj, etc.
În România îl poți vedea pe Disney Plus. dar se pare că Disney a început să licențieze producțiile și către Netflix.
3. The Lion in Winter / Leul în iarnă (1968)
The Lion in Winter, cu Katharine Hepburn, Peter O’Toole, Anthony Hopkins foarte-foarte tânăr și Timothy Dalton și mai tânăr 🙂 , este un clasic de pe vremea în care realizarea unui film nu era un proces atât de democratic. Nu oricine putea face un film, pentru că, bineînțeles, se filma pe peliculă, ceea ce era incredibil de scump… Câteodată, când vedem unele filme de azi, devenim nostalgici după acea perioadă. Mai ales când (re)vezi un film ca The Lion in Winter: ce imagine, ce interpretări – Katharine Hepburn chiar a luat Oscarul pentru acest rol, ce dialoguri! Aproape fiecare replică este un aforism sau, cum se spune azi, “food for thought” 😛
O dramă istorică, The Lion in Winter are acțiunea plasată în preajma Crăciunului din anul 1183, concentrându-se pe relațiile familiale și intrigile politice dintre Regele Henric al II-lea, soția sa Eleanor de Aquitania, cei trei fii ai lor și Regele Franței. Cu cât îl vedem mai înțelepțiți de viață, cu cât ni se pare că este mai puțin despre politică și mai mult despre dragostea amestecată cu alte sentimente mai puțin plăcute dintre membrii oricărei familii. 🙂
Lion in Winter a primit de asemenea Oscarul pentru cel mai bun scenariu adaptat și cea mai bună muzică.
4. Crouching Tiger, Hidden Dragon (2000)
Crouching Tiger, Hidden Dragon (2000), regizat de Ang Lee, este unul dintre acele filme rare care reușesc să fie în același timp spectaculoase, profunde și de o frumusețe aproape ireală. Cu Chow Yun-fat, Michelle Yeoh, Zhang Ziyi și Chang Chen în distribuție, filmul spune o poveste despre iubire reprimată, onoare, libertate, dorință și pierdere, dar o face cu o eleganță vizuală care îl face să pară mereu în mișcare între vis, legendă și melodramă. A fost un succes uriaș și la Oscaruri, unde a câștigat 4 premii Oscar: Cel mai bun film internațional, Cea mai bună imagine, Cea mai bună scenografie și Cea mai bună coloană sonoră originală, fiind în plus nominalizat și la categoria Cel mai bun film, lucru extrem de important pentru un film în limba chineză la acel moment.
Este un film pe care toată lumea ar trebui să-l vadă măcar o dată pentru că arată ce poate face cu adevărat cinemaul atunci când acțiunea nu este doar adrenalină, ci și poezie. Imaginile au o calitate aproape muzicală: pădurile de bambus, lumina, costumele, mișcarea corpurilor, totul pare compus ca într-un poem vizual. Iar scenele de luptă nu sunt doar coregrafii impresionante, ci forme de expresie emoțională — delicate, fluide, melancolice. Luptele par să sfideze gravitația, dar în același timp spun ceva foarte concret despre personaje: despre furia lor, disciplina lor, pasiunea lor sau imposibilitatea de a fi cu adevărat liberi.
Am adăuga și că e un film în care femeile sunt puternice, se luptă de la egal la egal cu bărbații și mănâncă cu poftă, nu sclifosit. 🙂
5. Roma (2018)
De ce ai face un film alb-negru atunci când avem 10 milioane de culori, nuanțe care să ne bucure ochii? Pentru că are o altă semnificație și pentru că poți compensa pentru aceasta în mult mai multe feluri, după cum demonstrează splendid următorul film. Roma este un film de dramă, mexican din 2018 și urmărește viața unei menajere dintr-o familie de clasă mijlocie, ca o abordare semi-autobiografică a regizorului. Filmul a primit aprecieri universale, fiind considerat de mai mulți critici drept cel mai bun film din 2018. A fost de altfel nominalizat la 10 premii Oscar, dintre care le-a câștigat pe cel mai bun film străin, cea mai bună regie și cea mai bună cinematografie.
Primele imagini aduc un flux natural de viață – apă, piatră, aer – prezentându-ne, de asemenea, conceptul de micro din macro. O mare parte din Roma repetă acest concept al poveștii personale pe fundalul uneia mai mari – fața din mulțime, povestea umană în contextul unei societăți. Regizorul adoptă un stil vizual fascinant prin faptul că rareori folosește prim-planuri, ținându-ne la distanță de personajele sale și permițând detaliilor lumii din jurul lor să prindă viață. Atenția ți se poate plimba de la un detaliu la altul, aducându-te mai aproape de atmosfera acelui loc în anii 70.
Filmul este remarcabil de episodic – atât de mult încât lipsa unei continuități narative clare poate dezamăgi – însă este conceput pentru a te scufunda, pentru a te transporta în acea lume, iar cei care rămân cu el vor fi recompensați.
6. 1917 (2019) – revenit pe Netflix
Nu știu dacă sunteți la fel ca noi, dar în general noi ocolim filmele de război. Prea multă dramă umană… Dar pe 1917 l-am văzut și ne bucurăm că am făcut-o. E genul acela de film care te absoarbe complet în poveste, mai ales că aici avem de a face cu o cursă contra cronometru prin liniile inamice. Dar mai mult de atât, 1917, în ciuda faptului că este despre război, este și despre ce avem mai profund ca oameni, despre camaraderie, loialitate, bunătate.
Considerat unul dintre cele mai bune filme ale anului 2019, drama de război 1917: Speranță și moarte a primit nu mai puțin de 10 nominalizări la premiile Oscar. Doi soldați britanici trebuie să transmită în timp record și traversând liniile inamice un ordin de anulare a unui atac sortit eșecului, în care ar fi murit 1600 de soldați.
Filmul este regizat de Sam Mendes (cunoscut pentru American Beauty) și e bazat pe fapte reale. Mai exact pe amintirile din război ale bunicului din partea tatălui al lui Sam Mendes 🙂 Iată cum povestirile bunicilor pot lăsa amprente în memoria nepoților și se pot transforma la ani distanță în filme inspirate din fapte reale.
Din 10 nominalizări la Oscar, inclusiv pentru cel mai bun film, cea mai bună regie și cel mai bun scenariu, 1917 și-a însușit 3, cel mai valoros fiind cel pentru imagine.
7. Pinocchio-ul lui Guillermo del Torro – Oscarul pentru cea mai bună animație în 2023
În 2022 s-au lansat două filme Pinocchio 😀 Îți spunem asta doar pentru a nu le confunda. Pinocchio-ul de pe Netflix a fost nominalizat la Oscaruri pentru cea mai bună animație și merită văzut de copii (peste 7 ani), dar la fel de mult și de adulți. Asta pentru că este pur și simplu o bijuterie: de la animația stop-motion, la jocul actoricesc (de exemplu Ewan McGreggor și Cate Blanchett, dar sunt mulți alți actori buni), la muzică, etc – totul se împletește într-o experiență extraordinară care te va emoționa și inspira…
Pinocchio nu a câștigat încă Oscarul, dar noi pariem că pe 13 martie, când are loc ceremonia Oscarurilor din aces an, va câștiga premiul pentru cea mai bună animație 😀
8. The Last of the Mohicans / Ultimul mohican
Vrei să vezi un film de aventură cu indieni americani? 🙂 Cu siguranță răspunsul nu poate fi decât da, dacă te-ai delectat când erai mic(ă) cu aventurile lui Winnetou și Old Shatterhand, din cărțile lui Karl May.
The Last of the Mohicans îşi are eroul în Hawkeye (Daniel Day-Lewis), un hibrid al culturilor indiene şi engleze, ce se îndrăgosteşte de frumoasa Cora Munro (Madeleine Stowe). Împreună cu tatăl său adoptiv Chingachgook şi fratele său Uncas, Hawkeye trebuie să o protejeze pe ea şi sora ei în timpul războiului dintre Franţa şi Marea Britanie pentru controlul asupra coloniilor americane.
În parte poveste de dragoste şi în parte film de aventură, The Last of the Mohicans este, vizual vorbind, unul dintre cele mai frumoase filme realizate de Michael Mann. Iar ultimele 9 minute din film sunt, probabil, una dintre cele mai intense experienţe cinematografice la care poţi lua parte. Scena este un carusel de emoţii. În mod surprinzător conflictul principal este rezolvat aici nu de eroul alb, Hawkeye, ci de Chingachgook însuşi, ultimul mohican, într-unul dintre momentele iconice ale filmului.
A luat Oscarul pentru cel mai bun sunet.
9. Jeux Interdits/ Forbidden Games (1952)
“Jeux Interdits” (în engleză Forbidden Games) a câștigat Premiul Oscar pentru Cel Mai Bun Film Străin (Honorary Award) la cea de-a 25-a ediție a Premiilor Oscar în 1953. Filmul a fost distins cu acest premiu înainte de crearea categoriei oficiale pentru „Cel Mai Bun Film Străin” în 1956.
“Jeux Interdits” este un film dramatic francez regizat de René Clément, bazat pe romanul omonim scris de François Boyer și prezintă o poveste emoționantă despre inocență și suferință în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial.
Filmul urmărește povestea lui Paulette, o fetiță de cinci ani, care își pierde părinții în timpul unui raid aerian asupra Franței, în 1940. Rămasă singură, ea se împrietenește cu Michel, un băiat de la țară care o adăpostește în ferma familiei sale. Cei doi copii, neînțelegând pe deplin ororile războiului, își creează propriul univers ludic. Jocul lor inocent devine o evadare din realitatea dureroasă a războiului, dar în cele din urmă este descoperit și tulbură comunitatea locală.
10. Lost in translation (2003)
Ce au în comun o tânără absolventă de filosofie şi un actor trecut de prima şi a doua tinereţe, venit în Tokyo pentru o reclamă la whiskey ? Pentru început amândoi se simt la fel de pierduţi în Tokyo, dar şi în propria viaţă. Legătura dintre Charlotte şi Bob Harris este neaşteptată, atipică şi extrem de nuanţată. In relaţia celor doi există atracţie, prietenie şi sfaturi paterne, iar actorii Bill Murray şi Scarlett Joahansson reuşesc să se ridice la înălţimea scenariului, creând un cuplu surprinzător de credibil.
Cine nu s-a lăsat prins în vraja lui? E posibil să fie câțiva nemulțumiți care să spună că în Lost in translation nu se întâmplă nimic și că, totuși, vocația filmelor este să spună o poveste. Dar ceilalți vor zâmbi fără să vrea la amintirea lui. Dramă și comedie, film de atmosferă și metafizic, în același timp, Lost in translation este un film despre singurătate.
Singurătatea unei tinere de 20 și ceva de ani, Charlotte, care nu știe exact ce vrea de la viață, în ciuda unei gândiri nuanțate. Și singurătatea lui Bob Harris, un actor plictisit și blazat în căsnicia lui de 25 de ani. Chimia dintre cei doi se dedublează într-o prietenie legată în jurul dilemelor celor doi. Înțelegerea pe care fiecare o oferă celuilalt nu trece dincolo de prietenie, până la sărutul final. Mulți încă ne întrebăm ce i-a șoptit Bill Murray lui Scarlett Johansson la ureche înainte să își ia la revedere probabil pentru totdeauna. A luat Oscarul pentru cel mai bun scenariu original.
11. The Power of the Dog / În ghearele câinilor (2021) – film Netflix
Vrei să vezi un film diferit, nu simpaticele dar ușurelele filme cu care ne-a obișnuit Netflix? Îl recomandă multe aspecte, dar mai ales faptul că rolul principal e interpretat excepțional de Benedict Cumberbatch. În plus, te ține în priză, iar personajele sunt bine construite.
Regizoarea e Jane Campion, ale cărei filme le cunoști cu siguranță (de ex Pianul), chiar dacă numele ei poate nu-ți sună cunoscut; de altfel Jane Campion a luat cu acest film Oscarul pentru cea mai bună regie și premiul pentru cea mai bună regie la Festivalul de Film 2021 de la Veneția. Dar În ghearele câinilor a avut 12 nominalizări la Oscarurile din acest an.
Benedict Cumberbatch îl joacă pe Phil, care împreună cu fratele său crește vaci în stepa americană. Sunt oameni de succes, cu două temperamente complet diferite. Când fratele se căsătorește, trădând relația de camaraderie dintre cei doi, Phil se răzbună pe noua soție și copilul acesteia intimidându-i în mod constant. Dar relația de putere stă să se schimbe… Și nu merge deloc spre ceea ce v-ați putea gândi 🙂
The Power of The Dog e un film cu multe chei, fiecare va lua din el ceea ce își dorește: fie misterul, fie lupta pentru putere, fie masculinitatea brută și camaraderia dintre bărbați, natura și peisajele care-ți taie răsuflarea, alții vor lua expresivitatea extraordinară a actorilor, de la Benedict Cumberbatch până la Jesse Plemons și Kirsten Dunst, ală căror priviri și emoții spun mai multe decât o mie de scene de dialog. E un film nou cu aer de vechi, pentru că e Western, dar nu numai. Are ceva clasic și tradițional, dar în același timp e un film pe care-l simți inovativ, pentru modul în care misterele personajelor se arată dar doar pentru a se intensifica și mai mult. Îl găsești pe Netflix.
12. The Revenant – Legenda lui Hugh Glass (2015)
Inspirat din fapte reale, acțiunea are loc în anul 1823 în America de Nord, iar în centrul ei se află Hugh Glass, interpretat de Leonardo DiCaprio.
Hugh Glass este membru al unei expediții în Munții Stâncoși, unde este atacat de un urs grizzly și rănit grav. Căpitanul grupului lasă în urmă trei oameni (personaje interpretate de Tom Hardy, Will Poulter și Domhnall Gleeson) pentru a-i ține companie în ultimele clipe de viață și pentru a-i săpa mormântul, dar, de frica să nu fie prinși de indieni, cei trei îi iau lui Glass armele și echipamentul și îl abandonează. Eroul, însă, reușește să supraviețuiască și se târăște mai bine de 300 de kilometri prin sălbăticie, motivat fiind de planurile sumbre de răzbunare pe cei care l-au părăsit.
The Revenant este filmul regizat de Alejandro González Iñárittu cu care a câștigat 3 premii Oscar: pentru regie, cel mai bun actor (Leonardo DiCaprio) și imagine. Urmărește și trailerul The Revenant.
13. Icarus (2017)
E un film documentar, dar se simte ca un thriller. Dacă l-ați ocolit până acum sau dacă nu știați de el, iată câteva argumente pentru care e unul dintre filmele de Oscar Netflix pe care să nu le ratați.
În primul rând, este câștigătorul râvnitului Oscar pentru cel mai bun documentar la cea de a 90a ediție a Premiilor. Icarus a plecat la drum ca un documentar despre dopaj, în care realizatorul apare direct pe ecran cum realizează și documentează toată munca de investigație. E fascinant, intim, mai autentic față de un film thriller sau o dramă de exemplu și tocmai de aceea te va prinde în mreje. Dar, ca în orice investigație, cum îți va spune orice jurnalist sau investigator de orice fel, nu știi unde te vor duce ițele poveștii…
Ițele regizorului Bryan Fogel îl duc la lumea plină de corupție și dopaj controlată politic de Rusia și șeful ei de stat. Mai mult de atât, situația devine cât se poate de critică și periculoasă pentru rusul super simpatic și carismatic care ajunge să divulge toată tărășenia despre cum Rusia e o mașină de dopat fără scrupule…
14. Marriage Story / Poveste despre căsnicie (2019)
Netflix investește sume foarte mari și adună multe talente din industria cinematografică pentru a produce filme de Oscar. Nu îi iese de fiecare dată, dar pariul pe Marriage Story a fost unul câștigător. Este unul dintre cele mai apreciate filme produse de Netflix. Și va intra probabil în istoria filmului, lângă un alt film pe aceeași temă Kramer vs Kramer. Tema: ce înseamnă un divorț, mai ales atunci când la mijloc există un copil. Laura Dern a luat Oscarul pentru cel mai bun rol într-un rol secundar.
Ea, jucată de Scarlett Johansson, este o actriță de teatru din New York. El, jucat de Adam Driver, este regizorul de teatru cu care e căsătorită. Deși își propun să ajungă la o despărțire amiabilă, inevitabil apar certuri, neînțelegeri, vorbe dureroase aruncate de o parte și de cealaltă. E un film pe alocuri simpatic, pe alocuri trist, jucat foarte bine de întreaga distribuție, cu dialoguri și situații credibile. Ce se va întâmpla cu toată tandrețea pe care o au unul pentru celălalt personajele, cu dragostea trăită între cei doi, cu copilul lor? Veți afla urmărind filmul pe Netflix, bineînțeles. 🙂 Îl poți vedea aici.
15. My Octopus Teacher / Înțelepciunea caracatiței (2020)
Oscarul pentru cel mai bun documentar la Ceremonia din 2021, My Octopus Teacher, este un film extraordinar, despre anul petrecut de realizatorul Craig Foster împreună cu o caracatiță. 🙂 Pe lângă observațiile despre lumea acestor animale – cum trăiesc, vânează, dorm, documentarul te va impresiona prin relația emoțională pe care Foster și caracatița sălbatică o leagă… Dacă iubești animalele, Înțelepciunea caracatiței e de neratat.
Bonus: American Factory – documentarul anului 2019
OK-ok, ai văzut destul de multe filme de Oscar pe Netflix. Dar documentare? Netflix are super mână la producție de documentare bune. Așa că s-ar putea să găsești adevărata măsură a filmelor Netflix nu în cele dramatice, ci în documentarele pe care le-a produs sau distribuit.
Indiferent dacă vrei sau nu să dai o șansă documentarelor, dacă ar fi să vezi un singur documentar, atunci acesta vă recomandăm să fie. Seamănă destul de mult cu un film artistic, pentru că dramatizează destul de mult subiectul. Dar rămâne un documentar în carne și oase. Fabrica americană e prima producție a companiei lui Barack și Michelle Obama și a luat Oscarul pentru cel mai bun documentar în anul 2019.
Povestea și atmosfera se construiesc cu răbdare, ceea ce necesită o mică investiție de timp din partea ta. Dar încet-încet povestea prinde contur și te va prinde și pe tine în mreje.
Documentarul are în centru o investiție chineză în Statele Unite. Un mare producător de parbrize pentru autoturisme din China redeschide o fabrică General Motors. Și angajează în mare parte foștii muncitori ai fabricii. Vei înțelege mai bine atât cultura și societatea americană, cât și pe cea chineză. Diferențele sunt șocante și greu de acceptat de ambele părți, dar umanitatea muncitorilor din ambele țări te va emoționa. American Factory deschide o ușă către realități sociale atât din China, cât și din SUA.
Acestea sunt câteva filme de Oscar Netflix despre care ne-am gândit să-ți spunem. Poate le știi dar nu aflasei că sunt disponibile pe Netflix, poate nu ai reușit să le vezi la cinematograf la momentul lansării sau chiar la cinematecă, dar acum din confortul casei tale și după propriul program vei găsi foarte probabil timp să le urmărești. Tu ce filme de Oscar Netflix ai văzut din cele de mai sus sau ai vrea să vezi pe Netflix?
Nu orice serial nou trebuie să fie o capodoperă ca să merite discutat. Unele sunt mai interesante prin distribuție decât prin execuție, altele mai ales prin premisă decât prin rezultatul final, iar altele devin tot mai convingătoare pe măsură ce își înțeleg mai clar propria poveste. Așezate în ordinea inversă a cât de mult ne-au plăcut, aceste șapte titluri merg de la respectabile, dar ușor dezamăgitoare, până la seriale noi cu adevărat captivante.
7. Imperfect Women (2026)
Dintre toate titlurile de pe această listă, Imperfect Women este poate cel care arăta cel mai bine pe hârtie. Este un thriller psihologic Apple TV+ în șase episoade, bazat pe romanul Aramintei Hall, cu Elisabeth Moss, Kerry Washington și Kate Mara în rolurile principale.
Premisa: o crimă devastatoare destabilizează o prietenie feminină veche de zeci de ani, iar serialul folosește această ruptură pentru a explora secrete, resentimente, loialități și identități construite în umbră.
Problema, cel puțin în comparație cu serialele mai bune de mai jos, este că pare să promită mai mult decât oferă. Distribuția este o atracție importantă, iar unghiul prieteniei feminine are, în sine, foarte mult potențial, dar pare mai degrabă un thriller cu pedigree care nu reușește să atingă pe deplin nivelul de originalitate sau de tensiune pe care premisa lui îl cere. Cu alte cuvinte, poate funcționa dacă te atrag starurile și secretele psihologice, dar nu e evenimentul în materie de seriale noi pe care ingredientele lui îl promiteau.
6. The Other Bennet Sister (2026) – HBO Max
The Other Bennet Sister este un serial mai ușor de plăcut. Produs de Bad Wolf pentru BBC One și adaptat după romanul lui Janice Hadlow, el o aduce în sfârșit în centrul poveștii pe Mary Bennet — cea mai puțin spectaculoasă, cea mai puțin cochetă și, istoric, cea mai puțin iubită dintre surorile Bennet. Primele două episoade revin la lumea din Mândrie și prejudecată din perspectiva lui Mary, înainte ca povestea să se extindă dincolo de Austen, către Londra și Lake District, unde Mary începe, în sfârșit, o viață a ei. Ella Bruccoleri conduce distribuția, iar serialul are deocamdată 2 episoade lansate.
Ce îl face atrăgător este faptul că nu reinventează zgomotos sau agresiv de modern Austen. Mary nu mai este doar sora sobră și stângace de la marginea poveștii; devine demnă de propria ei poveste. Serialul păstrează plăcerile pe care publicul le caută într-o dramă de epocă — costume, case, ritualuri, romantism — dar mută accentul spre individualitate și demnitatea tăcută a cuiva trecut prea mult timp cu vederea. Zece episoade pot părea multe, dar aici formatul pare să i se potrivească perfect unui personaj care a așteptat foarte mult să nu mai fie secundar.
5. Bait (2026)
Bait are una dintre cele mai ascuțite premise din articol, pentru că folosește ideea castingului pentru James Bond ca punct de presiune. Serialul îl urmărește pe Shah Latif, un actor britanico-pakistanez aflat în dificultate, interpretat de Riz Ahmed, care ajunge să dea probă pentru 007. De aici, serialul transformă această oportunitate privată de carieră într-o furtună publică: zvonuri, proiecții, politici identitare, cultură a celebrității, backlash online și întreaga greutate simbolică a întrebării cine are voie să întruchipeze un rol atât de încărcat precum Bond. Serialul a avut premiera la Sundance și a fost lansat pe Prime Video pe 25 martie 2026.
Această premisă legată de Bond este ceea ce îi dă serialului forța. Serialul pare să întrebe ce se întâmplă atunci când o figură istoric legată de o imagine foarte specifică a masculinității britanice devine terenul unei fantezii colective și al unei neliniști publice.
Scarpetta este un thriller criminalistic bazat pe romanele Patriciei Cornwell, cu Nicole Kidman în rolul medicului legist Dr. Kay Scarpetta. Din distribuție fac parte și Jamie Lee Curtis, Bobby Cannavale, Simon Baker, Rosy McEwen, Hunter Parrish și Ariana DeBose. Serialul o urmărește pe Scarpetta rezolvând crime în Virginia, Florida și Charleston.
Ce face Scarpetta demn de încercat este destul de evident: un procedural solid și o distribuție prestigioasă, dar nu e un serial excepțional. E o producție Prime Video.
Sezonul 2 din Beef este punctul în care lista devine mult mai interesantă, pentru că nu este vorba doar despre o continuare, ci despre o reformulare. Serialul Netflix s-a transformat într-o antologie, introducând două cupluri noi: Josh și Lindsay, interpretați de Oscar Isaac și Carey Mulligan, și Austin și Ashley, jucați de Charles Melton și Cailee Spaeny. Sezonul a avut premiera pe 16 aprilie 2026 și păstrează interesul pentru diferențe de clasă, dar se îndepărtează de punctul de pornire bazat pe road rage din sezonul 1.
Interpretările sunt foarte bune, cu o mențiune specială pentru Cailee Spaeny, dar producția este deprimantă și nu păstrează elementul efervescent din primul sezon. OK, am înțeles că este despre disparități sociale și inegalități teribile din SUA, dar nu e deloc entertaining. Deja viața bate filmul de vreo 6 ani în fiecare zi, noi nu prea mai gustăm producții așa apăsătoare, care nu spun nimic nou, dar bagă degetul în rană.
Producție NETFLIX.
2. Ponies (2026) – pe SkyShowtime
Ponies are unul dintre cele mai distractive și amuzante titluri din lista de seriale noi pe streaming. Plasat în Moscova anului 1977, serialul de spionaj de la Peacock le urmărește pe Bea Grant și Twila Hasbeck, interpretate de Emilia Clarke și Haley Lu Richardson, două secretare americane de ambasadă ale căror soți sunt declarați morți într-un accident aviatic din Uniunea Sovietică. În loc să accepte versiunea oficială și să plece acasă, ele sunt atrase în munca CIA și încep să investigheze ce s-a întâmplat cu adevărat. Termenul „PONIES” vine de la „persons of no interest”, ceea ce explică de ce ele devin utile: sunt subestimate, iar această invizibilitate se transformă în avantaj.
Ce face serialul ușor de recomandat este că pare să știe că trebuie să fie și distractiv, nu doar tensionat. Bea este partea mai academică și mai bine pregătită intelectual a duo-ului; Twila este partea mai impulsivă și mai îndrăzneață; iar chimia dintre Emilia Clarke și Haley Lu Richardson pare să fie unul dintre marile atuuri ale serialului. Ponies are personalitate, stil și o premisă cu adevărat atrăgătoare.
1. Margo’s Got Money Troubles (2026)
În vârful acestui clasament se află Margo’s Got Money Troubles, serialul care pare să aibă cel mai clar centru emoțional dintre toate cele șapte. Dramedia Apple TV+ este bazată pe romanul lui Rufi Thorpe și o are în prim-plan pe Elle Fanning în rolul lui Margo Millett, o studentă care rămâne însărcinată după o relație cu profesorul ei de literatură, căsătorit. Cu aproape niciun sprijin financiar, Margo își face un cont de OnlyFans pentru a se întreține pe ea și pe copil, în timp ce reia legătura cu tatăl ei înstrăinat, Jinx, un fost wrestler profesionist interpretat de Nick Offerman. Michelle Pfeiffer o joacă pe mama ei, Shyanne.
Da, la fel ca Beef, Margo’s got money troubles este despre precaritate economică și supraviețuire, dar Margo nu e transformată nici în victimă, nici într-o fantezie de empowerment. Iar acest echilibru îi oferă forță emoțională: premisa este neobișnuită, dar sentimentele din spate sunt foarte recognoscibile — frică, rușine, orgoliu, oboseală și nevoia de a merge mai departe în ciuda circumstanțelor. Aș adăuga că, în ciuda premiselor, serialul nu e nici de prost gust, nici siropos, marcând din nou puncte pentru care merită văzut.
Serialul a avut premiera pe 15 aprilie 2026, cu trei episoade lansate din start și restul difuzate săptămânal până pe 20 mai. Vezi trailerul Margo’s got money troubles.
Acestea sunt propunerile noastre de seriale noi sau recente. Sperăm că ați găsit ceva pe placul vostru 😉
A Drama of Jealousy / The Pizza Triangle (1970) este genul de film care pare, la început, strict o comedie sentimentală zgomotoasă, dar care ajunge să spună mult mai mult despre personaje și contextul în care se întâmplă acțiunea. Nu degeaba are nota 7,1 pe IMDb, o notă remarcabilă pentru platformă.
Premisa este simplă: Oreste, un zidar, se îndrăgostește de Adelaide, o florăreasă; apoi apare Nello, un tânăr pizzar, iar ceea ce începe ca o farsă romantică zgomotoasă se transformă treptat într-o poveste despre posesivitate, gelozie. Cei trei sunt interpretați de Marcello Mastroianni, Monica Vitti și Giancarlo Giannini, dar filmul nu este doar despre iubire, gelozie și trădare.
Dacă primii doi nu mai au nevoie de nicio prezentare, pe Giancarlo Giannini l-ați văzut cu siguranță în filmele James Bond Casino Royale și Quantum of Solace, dar e pentru prima dată când îl vedem atât de tânăr într-o producție – aproape că nu l-am recunoscut. Trebuie să vedeți filmul ca să înțelegeți mai bine la ce ne referim. 🙂
Ceea ce face filmul atât de seducător, mai ales la început, este poezia și tandrețea lui în toată viteza și haosul vieții de oraș în plină transformare economică. Există ceva aproape carnavalesc în felul în care filmul se mișcă prin Roma muncitorească, prin restaurante, apartamente, străzi și spații aglomerate care par mereu supraîncălzite, excesive, puțin nedemne.
Această comedie-dramă este și despre o Italie populară, agitată, teatrală, încă foarte legată de viața de stradă și de un anumit tip de energie colectivă, care arată foarte familiar cu România de azi. Totul pare să se întâmple la vedere: iubirea e spectacol, certurile sunt publice, orgoliile sunt zgomotoase, iar viața intimă nu e niciodată complet separată de lumea din jur.
Tocmai asta face filmul atât de viu și astăzi. În spatele farselor, al crizelor de gelozie și al umorului, se vede foarte bine Italia acelor vremuri: expansivă, plină de pasiune și contradicții, dar și de frustrare și instabilitate emoțională. Marcello Mastroianni, care a și câștigat premiul de interpretare masculină la Cannes pentru acest rol, joacă excelent tipul masculinității patriarhale (la un moment spune: Muncitorul are o singură avere: femeia lui!), iar mereu poetica Monica Vitti dă filmului un magnetism extraordinar.
Privit azi, filmul rămâne mai mult decât o poveste de gelozie: e și un portret al unei Italii intense, gălăgioase și profund vii, în care emoțiile nu sunt niciodată mici, discrete sau elegante, ci explodează direct în spațiul public.
Roma de atunci e Bucureștiul de azi: haos, mizerie, gunoaie și moloz, obsesia pentru engleză, explicațiile prin suprapsihologizare, kitsch, bogăție parvenită dublată de prost gust, trafic infernal. Câteodată e bine să te regăsești în filme care au legătură cu alte locuri și perioade, te ajută să te relaxezi, să vezi lucrurile mai obiectiv, să îți dai mai bine seama că trecem printr-un proces normal și e cazul să ne păstrăm calmul și umorul. 🙂
Câteodată avem nevoie de o doză în plus de optimism și motivație. Pentru aceste momente și, în general, pentru zilele mai mohorâte, v-am pregătit 15 filme motivaționale cu povești incredibile despre puterea de a merge mai departe. Dar nu sunt doar niște filme motivaționale, pe modelul cărților de dezvoltare personală 🙂 , unele sunt neconvenționale, iar toate sunt filme care merită urmărite.
1. Charlie Wilson’s War (2007) – SkyShowtime
Ce poate fi mai mișto ca un film care te inspiră, te informează în privința unui aspect interesant al istoriei recente, dar care te și distrează copios? Charlie Wilson’s War face cu succes asta.
Un film motivațional mai subtil, în care cel care are succes e un personaj uns cu toate alifiile. De ce câștigă? Pentru că tratează orice situație cu multă diplomație. Charlie Wilson’s War ne amintește că pentru a avea succes nu trebuie să ai stea în frunte, nici să fii cel mai talentat sau cel mai deștept. Dar școala vieții, experiența, empatia și o personalitate sociabilă te pot duce departe.
În Charlie Wilson’s War, Tom Hanks joacă rolul unui membru al Congresului, flușturatic și superficial, interesat doar de femei și puțin spre deloc de politică. La recomandarea unei prietene – jucată de Julia Roberts, ajunge în 1980 să se intereseze de soarta afganilor în lupta cu rușii. Face echipă cu un agent CIA Gust (Philip Seymour Hoffman) și ajunge să organizeze o întreagă rezistență contra rușilor. Și la un buget anti regimuri comuniste al CIA-ului de 500 milioane USD, de la doar 5 milioane USD. Efortul lui Charlie Wilson ajunge astfel să influențeze politica externă americană și să facă parte din Doctrina Reagan de susținere a mișcărilor anti-comuniste din lumea întreagă. Și uite așa aflăm cum s-ar putea și noi, românii, să îi datorăm ceva lui Charlie Wilson 😀
Dacă e un film cu Tom Hanks în rolul principal, sunt șanse mari să fie un film care să te inspire. De ce, pentru că Tom Hanks are un talent atât de natural și familiar, încât e foarte ușor să relaționezi cu el și situațiile pe care le traversează. Unde mai pui că Charlie Wilson’s War e un film inspirat din fapte reale. 🙂
2. Aquarius (2016) – povestea unei femei puternice
Aquarius are un optimism tonic, cu care veți rezona, la fel ca și cu ritmul de samba al vieții braziliene. 🙂 Filmul a făcut turul celor mai importante festivaluri de film din 2016 și a ajuns în topul celor mai bune 10 filme din 2016 al celei mai prestigioase reviste de cinema din lume, Cahiers du cinema.
Povestea are în centru o dramă cât de poate de umană, în care personajul principal, Clara, trecută de prima și a doua tinerețe, se bucură de viață în Brazilia. În ciuda a tot ce se întâmplă în jurul ei: agenți imobiliari care au pus gând rău clădirii în care trăiește, a bolii, a faptului că toți copiii au plecat pe la casele lor și ea e văduvă.
Aquarius face parte din acele filme drama care te seduc, indiferent de vârsta pe care o ai. Actriţa din rolul principal, Sonia Braga, emană atâta poftă de viaţă în rolul Clarei, încât devine molipsitoare, în lupta ei cu momentele de disperare sau împotriva unui sistem abuziv. Povestea Clarei e în același timp o incursiune în universul afectiv feminin, expus prin amintiri şi flashback-uri inundate de melancolie. Citește recenzia noastră la Aquarius . Nu este deocamdată pe streaming.
3. Marea provocare Le Mans ’66 / Ford vs. Ferrari – dramă sportivă disponibilă pe Disney+ și Rakuten
Ca mai toate filmele dedicate sportului, Ford vs. Ferrari e un film motivațional, cu personaje extrem de ambițioase, care își urmăresc cu determinare maximă câștigarea competiției sportive pentru care se antrenează. Ford vs. Ferrari îți amintește că orice obstacol, oricât de greu ar fi, poate fi depășit cu un strop de creativitate și multă muncă.
Filmul încearcă readucerea în prim plan a doi eroi ai lumii curselor de mașini care au fost dați uitării: piloții Carroll Shelby și Ken Miles. Este vorba despre echipa de mașini de curse Ford care a încercat să o învingă pe etern câștigătoarea echipă Ferrari. Nu sunt fană curse, nu sunt nici măcar fană mașini 🙂 dar Ford vs. Ferrari e un film bine închegat care te va inspira să îți urmărești scopurile. Are o poveste bine spusă, cu personaje cu conflicte reale și actori buni. O să te țină conectat cu siguranță și o să-i vezi în două roluri bune pe Christian Bale și Matt Damon.
Ford v. Ferrari a fost nominalizat la premiile Oscar pentru cel mai bun film.
4. The Florida Project (2017)
E un film incredibil de frumos și pozitiv despre copilărie și despre viață în general. Nu vei vedea genul acela de ambiție care să te motiveze să iei Nobelul, ci vei vedea ambiția de a trăi și supraviețui a unor copii născuți într-un mediu la limita supraviețuirii și a sărăciei lucii.
The Florida Project este o dramă minunată, despre puterea salvatoare a primelor prietenii. Poate fi considerat demn de a sta lângă marile pelicule dedicate acestor legături. Vei descoperi nişte personaje-copii adorabile şi expresive, a căror inventivitate face din fiecare scenă o demonstraţie de umor candid.
Regizorul Sean Baker prezintă o realitate deloc roz fără a-şi împinge personajele inocente în disperare. Pentru că redă cu tandrețe o lume ameninţată de sărăcie şi degradare. Prin această tandrețe, reușește să transforme un film realist care pare de-a dreptul un documentar. Și astfel povestea să devină una luminoasă. În centrul acestei poveşti se află două fetiţe – Moonee (Brooklynn Prince) şi Jancey (Valeria Cotto). Ele trăiesc în camerele unui motel ieftin din Orlando, aflat în apropierea celebrului paradis al copiilor – Disneyland.
Povestea din The Florida Project
Moonee împarte camera cu mama ei, care pare abia ieşită din adolescenţă. Fără un job stabil, mama se află într-o continuă vânătoare de bani pentru plata săptămânală a camerei de hotel. Neavând vreo ezitare în a recurge la metode aflate la limita legalităţii pentru a face rost de suma necesară.
Dar Moonee și Jancey se bucură de fiecare moment al copilăriei. Nu pot avea parte de bucuria copiilor care se duc la Disneyland? Nu-i nimic! Îşi fac propriul parc de distracţii din hotelul ieftin vopsit în nuanţe pastel. Nu pleacă în vacanţă? Inventează tot felul de jocuri folosindu-se de camerele strâmte ale hotelului. Nu au bani de îngheţată? Fac rost uşor de ei. Și născocesc tot felul de idei simpatice pentru a nu părea nişte cerşetoare agasante care le cer bani turiştilor. Se plictisesc în lungile zile de vară? Deloc! Nişte case părăsite devin noile decoruri ale filmului imaginar din mintea fiecăreia. Iar nişte văcuţe ieşite la păscut o fac pe una dintre fetițe să-i spuna celeilalte că a adus-o într-un safari.
Oricât de tristă ar fi situaţia lor, nu vei simți prea mult timp apăsarea și neputința în faţa unei lumi nedrepte. Ci vei râde împreună cu personajele aflate la vârsta copilăriei, a primelor prietenii și a vieții trăite la maxim indiferent de context. Citește aici întreaga recenzie. Nu mai este deocamdată pe streaming.
5. The two popes / Cei doi papi – Netflix
Atunci când acțiunea filmului e inspirată din fapte reale câștigă mai multă greutate în ochii noștri și, cu siguranță, când vine vorba de un film motivațional aspectul acesta cântărește mult.
Filmul The Two Popes, produs de Netflix, este un film biografic despre prietenia ultimilor doi papi. Dar producția e mult mai mult de atât, e vorba despre greșelile pe care toți le facem în viață și despre cum putem să le acceptăm ca apoi să le depășim. The Two Popes e un film înțelept, dar în același timp simpatic și haios, fără aere didactice, care ne arată cât de important e să ne acceptăm pentru a putea progresa, a ne lărgi orizonturile și a trăi o viață împlinită.
Papa Benedict și Papa Francisc au idei foarte diferite despre ce înseamnă o viață merituoasă, trăită conform virtuților creștine. Benedict e foarte conservator, Francisc e foarte uman și săritor. În ciuda diferențelor de viziune cei doi ajung să fie prieteni.
E o dramă biografică, dar care te va prinde chiar și dacă nu ești interesat de catolicism. Pentru că dincolo de cele două figuri, filmul vorbește despre alegerile pe care le face fiecare dintre noi în viață și încărcătura morală pe care o are fiecare opțiune. În plus, jocul celor doi actori în rolurile principale este excepțional. Anthony Hopkins face unul dintre cele mai bune roluri ale lui din ultimii 20 de ani.
Bineînțeles, îl poți vedea oricând pe Netflix.
6. The Big Lebowski – SkyShowtime, Prime Video, Rakuten
Simți că parcă viața nu are o direcție clară și ești în căutare de sens? Nu mai căuta mai departe de The Big Lebowski 🙂 Tipul ăsta, The Big Lebowski sau The Dude, cum i se mai spune, e cel mai relaxat om din lume. De aceea nici nu are vreun obiectiv în viață în afară de conservarea stării de relaxare 🙂 Îți pare un pierde-vară îngrozitor?
Ei bine, nu, e un tip mai profund decât pare și parcă cu cât trăim mai mult cu atât îi dăm mai multă dreptate lui The Dude. Ce ne spune indirect e că ar trebui să fim suficient de motivați de frumusețea vieții și a lumii în fiecare zi cât să trăim fiecare clipă la maxim, fără frustrări, ambiții deșarte și goana după succes. Să fim doar zen ar fi o realizare incredibilă 🙂
Jeff Bridges este The Big Lebowski, The Dude, il duderino sau his dudeness, cel mai cool tip din oraș prin faptul că nu se agită pentru nimic în lume, nici măcar când este introdus într-o intrigă în care se vor pierde vieți, ba chiar și câteva frumoase degete de la picioare. His dudeness va rămâne calm și-și va savura băutura preferată, îmbrăcat în halat și visând scene suprarealiste cu tipa de care îi place, Julianne Moore. Dacă ți-ai pierdut vreodată coolness-ul, comedia The Big Lebowski este cea mai simplă și la îndemână soluție pentru a-l recăpăta în cel mult două ore.
7. Wonder Woman (2017) – Rakuten
Nu suntem cei mai mari fani ai filmelor cu super eroi, dar Wonder Woman e despre girl power, e super distractiv și îți transmite un optimism cum puține alte filme o fac.
Un film de acțiune palpitant, cu super scene de acțiune, a fost lăudat de public și de critici, deopotrivă. Dar la care se adaugă inteligența emoțională și carisma extraordinară a femeilor din distribuție. Și mai ales ale actriței Gal Gadot, care o interpretează pe Femeia Fantastică. Pe Rotten Tomatoes Wonder Woman se plasează în topul celor mai bune 5 filme cu supereroi din toate timpurile. De fapt, nu îți dă senzația în mod special că te uiți la un film cu supereroi. 🙂 Ceea ce în universul nostru e un lucru bun 🙂 E mai degrabă un film în toată puterea cuvântului, cu personaje bine conturate, cu tensiuni și conflicte reale.
8. The King’s Speech (2010)
Nu te simți confortabil să vorbești în public? Nici noi 🙂 Dar ce zici de un ditamai regela bâlbâit care trebuie să motiveze prin discursurile lui o națiune întreagă pentru a putea trece prin război?
Cam aceasta e povestea Regelui George Al Șaselea. Cum va reuși să depășească, după multe frustrări și cu mult efort, acest impediment, veți vedea în filmul The King’s Speech, premiat cu Oscarul pentru cel mai bun film și pentru care minunatul Colin Firth, actorul care îl interpretează pe rege, a luat primul Oscar din carieră pentru acest rol. Nu mai este deocamdată pe streaming.
9. Captain Phillips (2013) – acum pe Rakuten, a ieșit de pe Netflix și HBO Max
Cum ziceam și mai sus niciun film nu e mai motivațional ca unul în care se portretizează fapte reale, în care personaje din realitate depășesc adversități incredibile. În anul 2009, nava americană Maersk Alabama a fost atacată de pirații somalezi, iar căpitanul navei, Richard Phillips, a fost luat prizonier.
Bineînțeles, căpitanul navei e jucat în film de nimeni altul decât Tom Hanks🙂 pentru că el e mereu favoritul regizorilor atunci când vine vorba de a juca personaje autentice și familiare. Și cu care noi privitorii putem relaționa ușor.
Captain Philips e un film motivațional și inspirațional în primul rând datorită calmului și sângelui rece pe care personajul reușește să și le păstreze în această situație de un risc maxim. Dacă el își păstrează sângele rece, noi ca privitori e imposibil să nu ne lăsăm inspirați de un astfel de personaj uman, generos, luptător cu vorba bună.
Phillips a fost ținut ostatic timp de patru zile. Inclusiv Armata Americană a intervenit în scopul salvării acestuia… Atacul a cărei victimă a fost nava Maersk este primul caz de piraterie din ultimii 200 de ani. Scenariul este bazat pe cartea scrisă de căpitanul Phillips cu privire la evenimentele petrecute în perioada de prizonierat: A Captain’s Duty: Somali Pirates, Navy SEALS,and Dangerous Days at Sea.
Captain Phillips a fost nominalizat la cateva categorii importante la Oscar, printre care si Cel mai bun film, Cel mai bun actor într-un rol secundar(Barkhad Abdi), Montaj sau Cel mai bun scenariu adaptat. Citește și recenzia Captain Phillips.
10. Moonrise Kingdom (2012)
Adolescența e o perioadă de explorare, dar și de confuzie majoră. Moonrise Kingdom e un film care îți injectează optimism și motivație fie că ești adolescent, fie un adolescent ceva mai blazat. Pentru că îți amintește cât de important e să ne urmăm pasiunile și să trezim la maxim emoțiile și sentimentele.
Moonrise Kingdom e unul din acele filme la care te poți uita iar și iar, pe fragmente sau în întregime, pentru că plăcerea de a-l urmări nu ține de modul de rezolvare a tensiunilor poveștii sau de elementul surpriză. Ci de emoția pozitivă pe care ți-o transmite.
Adolescenții Sam și Suzy iau foarte în serios viața, dragostea, propriile descoperiri. Pentru că le iau în serios, le urmăresc dincolo de conveniențele burgheze ale părinților lui Suzy: Walt și Laura. Înstrăinați și obosiți de propria relație, Walt (Bill Murray) pare rupt complet de existența, fiind mai mult un zombie, în timp ce Laura (Frances McDormand) întreține o relație cu căpitanul de poliție Sharp (Bruce Willis).
Cei doi adolescenți fug împreună pentru a găsi Paradisul: o mică plajă necunoscută de nimeni. În acest timp, adulții nu prea știu cum să se organizeze în căutarea lor. Iar adulții sunt nimeni alții decât cei de mai sus plus Edward Norton și Tilda Swinton. Nu mai este pe streaming.
11. The Terminal (2004) – pe SkyShowtime, Prime, Rakuten
Cine altul decât tot Tom Hanks joacă și în această dramo-comedie foarte simpatică, emoționantă și motivațională. Și cine altul să-l producă și regizeze decât Steven Spielberg. 🙂 E un film inspirat dintr-o poveste reală, pe care noi îl revedem mereu cu plăcere, pentru că știm că ne va transmite o stare pozitivă și ne va înveseli garantat. Hanks îl interpretează pe un est-european care rămâne blocat pe aeroportul John F Kennedy din New York. Fără să poată intra în State, dar nici să se întoarcă în țara de origine, din cauza unei lovituri de stat în plină desfășurare acolo.
Povestea pe care s-a bazat The Terminal îl are în centru pe un refugiat iranian care a trăit în Terminalul 1 al aeroportului Charles de Gaulle din Paris timp de nu mai puțin de 18 ani. Avea doar 18 ani când a rămas blocat în aeroportul parizian…
Nu e o experiență confortabilă de vizionare, dar e o experiență despre rezistență, curaj și puterea de a merge mai departe pe care o găsim câteodată în noi, fix când credem că nu mai avem nici măcar un strop.
Never. Rarely. Sometimes. Always e un film american cât se poate de european. Cu un ritm lent, multe lucruri lăsate nespuse, dar cu atât mai intens. Simplist spus, este vorba despre drama unei adolescente care rămâne însărcinată. Dar povestea e spusă cu atâta delicatețe, discreție și sensibilitate, încât e mai convingătoare decât dacă ar fi fost mult mai directă și ar fi arătat abuzuri fizice sau psihologice.
13. The Revenant (2015) – Netflix, Rakuten
După ce veți vedea prin ce trebuie să treacă personajul lui Leonardo DiCaprio în acest film, orice problemă o să vi se pară floare la ureche. 🙂 Epic, feroce, intens, implicat total pentru a spune povestea eroului principal, fără compromisuri. Sunt doar câteva adjective care pot descrie acest film, dar și jocul actoricesc al lui Leonardo DiCaprio.
Acțiunea are loc în anul 1823 în America de Nord, iar în centrul ei se afla Hugh Glass (Leonardo DiCaprio). Hugh Glass este membru al unei expediții în Munții Stâncoși, unde este atacat de un urs grizzly și rănit grav. Căpitanul grupului lasă în urmă trei oameni (personaje interpretate de Tom Hardy, Will Poulter și Domhnall Gleeson), pentru a-i ține companie în ultimele clipe de viață și pentru a-i săpa mormântul.
Dar, de frica să nu fie prinși de indieni, cei trei îi iau lui Glass armele și echipamentul și îl abandonează. Eroul reușește să supraviețuiască și se târăște, deși mutilat, mai bine de 300 de kilometri prin sălbăticie, motivat fiind de planurile sumbre de răzbunare pe cei care l-au părăsit. Urmărește și trailerul The Revenant. Îl poți vedea pe Netflix.
Când tatăl său este omorât și jefuit de asistentul său, Tom Chaney, Mattie Ross pornește în căutarea criminalului, hotărâtă să-și facă singură dreptatea pe care statul nu se grăbește să i-o ofere. În această întreprindere ea cere ajutorul unui șerif cu reputație, Rooster Cogburn (Jeff Bridges), care se dovedește curând un bețiv notoriu și un fost tâlhar.
Dar Cogburn e mai mult decât ce lasă să se vadă la prima vedere. E un om care nu întoarce spatele abisului, ci privește drept în adâncul lui. Așa cum îi spune și numele, filmul e despre curajul adevărat, acela de a privi direct neantul și lipsa de sens în față fără să dai niciun pas înapoi ci să mergi mai departe.
15. Palm Springs (2020)
Când orice ai face ți se pare că faci degeaba și nu avansezi cu planurile tale, caută această comedie din 2020. Te va motiva să vezi partea plină a paharului în situația în care te afli și te va distra, în același timp.
Palm Springs e o comedie romantică cu Andy Samberg (Brooklyn Nine-Nine) în rolul principal. Simplu spus, Palm Springs este o Ziua Cârtiței, dar în care acțiunea nu se petrece în anii 90, ca în clasicul film de dragoste cu Bill Murray și Andie MacDowell, ci în 2020. Și el, și ea rămân blocați în timp, condamnați să își petreacă mereu și mereu aceeași zi, la infinit. (În Ziua Cârtiței cu Bill Murray doar el era blocat în timp.) Cum vor reuși să facă față din punct de vedere psihologic acestei situații care pare fără de ieșire și fără orizont? Prin râs, comunicare și dragoste 🙂
Acestea sunt câteva dintre preferatele noastre în materie de filme motivaționale. Care sunt producțiile voastre preferate când vine vorba de o doză în plus de motivație și inspirație?
Există filme „feel good”, care-ți dau o stare de bine și te relaxează dar la care te uiți cu un sentiment de vină – pline de clișee, muzică siropoasă, replici previzibile – și există filme care te relaxează și-ți transmit optimism, dar sunt, în același timp, bine făcute: scrise cu cap, jucate excelent, regizate cu grijă. Despre a doua categorie e vorba aici. De la comedii romantice la mistere, drame italiene și comedii franceze, toate titlurile de mai jos îți dau o stare bună fără să simți că „trișezi” ca cinefil. Iată 17 astfel de filme disponibile pe Netflix care nu sunt plăceri vinovate 🙂 :
Orchestra Seats / Fauteuils d’orchestre (2006)
Orchestra Seats / Fauteuils d’orchestre (2006) e probabil definiția cea mai pură de „feel good inteligent”. Daniele Thompson pune la aceeași masă – la propriu – o ospătăriță venită de la țară, un pianist celebru care vrea să-și schimbe viața, o actriță de tv care visează cinema „serios” și un colecționar gata să-și vândă toată arta. Într-o singură seară pariziană, filmul vorbește despre ambiție, fragilitate și artă, dar cu o lejeritate care te lasă cu zâmbetul pe buze, nu cu o teză în brațe.
Fotolii de orchestră e o comedie franceză luminoasă, dar deloc superficială. Filmul e plin de dialoguri savuroase și de momente tandre, dar în spatele farmecului se află o meditație discretă despre succes, compromis și dorința de a fi văzut și înțeles.
The Thursday Murder Club (2025)
În aceeași zonă, The Thursday Murder Club (2025) e comfort viewing pentru cei care vor și mister. Patru pensionari dintr-un complex de lux se întâlnesc joia să rezolve crime vechi nerezolvate, până când un caz real nou le cade în brațe. Helen Mirren, Pierce Brosnan și Ben Kingsley conduc o distribuție care joacă totul cu un amestec de umor, melancolie și vivacitate. Filmul e cosy, da, dar nu leneș: dialogurile au nerv, iar comentariul despre bătrânețe și memorie e surprinzător de bun.
Grupul de pensionari simpatici, care se întâlnesc joia ca să descoasă crime nerezolvate, pare la început un pretext pentru glume cu „bătrânei simpatici”. Filmul îi tratează însă cu respect: personajele au trecut, vină, dor, curaj, nu sunt doar accesorii comice. Misterul este suficient de bine construit cât să-ți stârnească curiozitatea, iar umorul și solidaritatea dintre ei dau tonul acela cald, reconfortant, pe care îl cauți uneori seara, când vrei să te eliberezi de adrenalina știrilor.
The Incredible Jessica James – producție Netflix
În zona indie americană, The Incredible Jessica James e filmul acela mic, dar super-vitaminizant. Jessica Williams joacă o dramaturgă tânără, afro-americană, care navighează printr-o despărțire dureroasă, job-uri prost plătite și speranțe mari, cu un umor sec și o energie aproape contagioasă. E feel good nu pentru că se rezolvă totul magic, ci pentru că o urmărești cum refuză să se conformeze – și exact asta e eliberator.
Jessica Williams dă personajului o energie extraordinară: e directă, amuzantă, auto-ironică, refuză să se plângă, dar nu ascunde nici cât de greu îi este. Nu i se întâmplă miracole, nu câștigă totul peste noapte, dar parcursul ei este atât de plin de viață încât, inevitabil, te molipsești.
Queen to Play / Șah la regină (2009)
În aceeași zonă de filme europene calde precum Fotolii de orchestră intră Queen to Play (2009), povestea unei cameriste corsicane care descoperă șahul și, prin el, propria inteligență și forță. Kevin Kline joacă un „mentor morocănos”, iar Sandrine Bonnaire joacă exact tipul de femeie pe care rar o vedem în rol principal: aparent anonimă, dar cu un univers interior uriaș. Feel good-ul vine nu din romantism, ci din sentimentul că ești martor la trezirea unei conștiințe.
Șah la regină e o poveste surprinzător de intensă despre descoperirea de sine. Hélène, camerista din Corsica, duce o viață aparent banală, până când vede o femeie și un bărbat jucând șah pe terasa hotelului și ceva se aprinde în ea. Cumpără un set ieftin de șah, începe să studieze pe ascuns și ajunge să ia lecții de la un american retras, interpretat cu multă finețe de Kevin Kline. Filmul nu este „motivațional” în sensul simplist, ci urmărește, cu realism și căldură, modul în care o femeie obișnuită descoperă că e capabilă de mai mult decât i s-a spus toată viața. Schimbarea ei nu e spectaculoasă, dar e profundă, iar asta îl face acest film atât de plăcut de privit.
The Forty-Year-Old Version
Tot în zona de indie american, precum The incredible Jessica James, The Forty-Year-Old Version duce și mai departe ideea de reinventare. Radha Blank, care scrie, regizează și joacă, spune povestea unei dramaturge de 40 de ani care se apucă de rap. Turnat alb-negru, cu mult umor auto-ironic și comentariu despre rasă, artă și compromis, filmul îți dă o stare excelentă tocmai pentru că arată că nu există „prea târziu” să îți schimbi viața.
Filmul este povestea unei femei de 40 de ani, care simte că a ratat momentul și decide să se reinventeze. Rezultatul este un film tandru și foarte lucid despre vârstă, artă, compromisuri și presiunea de a „reprezenta” o comunitate. Faptul că e filmat alb-negru accentuează senzația de jurnal personal. Deși vorbește despre blocaje și eșec, filmul îți lasă o senzație foarte puternică de libertate: dacă ea poate încerca din nou la 40 de ani, de ce n-ai putea și tu?
Le fils du francais (1999)
E una dintre cele mai spumoase comedii de pe Netflix. Le fils du Français (1999) schimbă registrul spre aventură de familie: un băiat de 9 ani pleacă în Brazilia, alături de cele două bunici certărețe, să-și găsească tatăl, un geolog francez. Rezultatul este un road movie amuzant și tandru, cu Fanny Ardant și Josiane Balasko în mare formă – genul de film la care râzi, dar care are și ceva de spus.
Le fils du Français (1999) aduce un alt tip de bucurie: film de aventuri de familie, cu umor și emoție. Drumul lor prin Rio de Janeiro, sate izolate și păduri devine prilej de conflicte, glume, mici “catastrofe” și, treptat, de apropiere. Este genul de film care te face să râzi și, în același timp, să te gândești la ce înseamnă cu adevărat o familie.
I Am Not an Easy Man / Nu sunt un ușuratic (2018)
Mai recent, I Am Not an Easy Man (Je ne suis pas un homme facile) propune o comedie romantică franceză cu un twist clar: un bărbat misogin, obișnuit să domine, se trezește într-o lume inversată, în care femeile au puterea, conduc companii și îl tratează pe el așa cum trata el femeile. Premisa ar putea fi folosită doar pentru gaguri, însă filmul merge mai departe: folosește situațiile comice ca să arate cât de adânc sunt înrădăcinate gesturile de superioritate masculină și cât de „naturale” ni se par. Te amuzi, te simți bine, dar rămâi și cu câteva întrebări incomode în minte.
Așa că dacă vrei un film european „politic corect, dar chiar bun”, I Am Not an Easy Man (Je ne suis pas un homme facile) te transpune cu umor într-o lume matriarhală care îți oferă plăcerea de a vedea cum se demontează, pe rând, reflexele patriarhale.
Confidences trop intimes (Intimate Strangers)
Intimage strangers are acel tip de eleganță discret tulburătoare pe care cinemaul francez o stăpânește foarte bine.
Anna, o femeie aflată în criză, intră din greșeală în biroul unui consultant fiscal, William Faber, crezând că a ajuns la psihanalistul cu care avea programare. În loc să o oprească imediat, el o ascultă, iar această confuzie dă naștere unei relații stranii, construite din confesiuni, fascinație, vulnerabilitate și o tensiune care nu este niciodată pe deplin erotică, nici complet inocentă.
Ce face filmul memorabil nu este neapărat intriga, ci felul delicat și ambiguu în care construiește apropierea dintre doi străini. Confidences trop intimes este, în esență, un film despre singurătate și nevoia de a fi ascultat, chiar și în cel mai nepotrivit context. Rezultatul este un film intim, rafinat și ușor neliniștitor, care funcționează mai puțin ca dramă romantică propriu-zisă și mai mult ca studiu despre dorință și iluzie.
The Hand of God
Din Italia, The Hand of God semnat de Paolo Sorrentino e, poate, cel mai melancolic „feel good” de pe listă. E poveste de maturizare, tragedie de familie, declarație de dragoste pentru Napoli și, în același timp, un film despre salvarea prin cinema. Da, are momente extrem de dureroase, dar modul în care protagonistul își găsește vocea de artist, într-o lume haotică, lasă exact acel gust de speranță care face ca filmul să te încarce, nu să te strivească.
La prima vedere, este o cronică de familie din Napoli anilor ’80, cu fotbal, mică infracționalitate, glume de cartier și o familie numeroasă și zgomotoasă. În mijlocul filmului însă, se produce o ruptură dramatică, iar tonul se schimbă. Cu toate acestea, filmul nu te lasă într-o stare apăsătoare, ci te însoțește într-un proces de vindecare și de asumare. Protagonistul descoperă cinema-ul și, prin el, o nouă posibilitate de a trăi. Este un film care te trece prin multe stări, dar la final rămâi cu sentimentul că, oricât de greu ar fi, există un drum înainte.
Rom-com-uri și drame romantice… dar bine făcute
Bridget Jones’s Diary sauCrazy, Stupid, Love sunt exemplul perfect că poți avea comedie romantică mainstream care să fie și solidă ca scriitură.
Letters to Juliet (2010)
Letters to Juliet cu Amanda Seyfried, este un film romantic, luminos, plasat în Verona, în care actrița joacă rolul lui Sophie, o tânără americancă ce descoperă o veche scrisoare de dragoste ascunsă în zidul curții Julietei și decide să îi răspundă.
Ce rămâne cel mai ușor în minte la acest film nu este neapărat intriga, ci atmosfera: Verona, lumina caldă, peisajele însorite, credința aproape demodată în destin și prezența deschisă și sinceră a Amandei Seyfried. Este genul de dramă romantică glossy care mizează mai degrabă pe farmec decât pe complexitate, dar are suficientă căldură și frumusețe vizuală cât să rămână plăcută, mai ales dacă îți plac poveștile despre iubiri regăsite, nu doar despre iubiri noi.
Bridget Jones’sDiary rămâne etalon pentru comedii despre femei imperfecte, fără a o reduce pe eroină la glume pe seama greutății.
Crazy, Stupid, Love reinventează clasicul „macho coach” în cheia Ryan Gosling – vulnerabil, autoironic – iar Eat Pray Love poate fi etichetat drept burghez, dar rămâne o poveste coerentă despre reconstrucție și căutare de sine, cu Julia Roberts într-un registru aproape meditativ.
A Star Is Born
A Star Is Born (Bradley Cooper – Lady Gaga) joacă în altă ligă ca intensitate, dar, în mod curios, tot ajunge să fie „feel good” pentru mulți spectatori. Nu pentru că finalul ar fi ușor de dus, ci pentru că filmul vorbește atât de clar despre vulnerabilitate, talent, iubire și sacrificiu, încât lasă în urmă mai degrabă o emoție curățată decât o simplă tristețe.
Când vorbim despre povești de dragoste, lista e lungă, dar câteva titluri se detașează. A Star Is Born (cu Bradley Cooper și Lady Gaga) nu este „ușor” ca temă, dar modul în care urmărește relația dintre cei doi, în plină ascensiune și prăbușire, este atât de empatic și de bine jucat, încât pentru mulți spectatori rămâne, paradoxal, un film de care se agață atunci când au nevoie de emoție bună. Nu te „înveselește”, dar îți dă impresia că cineva a pus în imagini exact dileme și trăiri pe care altfel le duci singur.
Knives Out
Knives Out duce conceptul de „whodunit relaxant” la nivel premium. Rian Johnson ia o familie disfuncțională, un detectiv cu accent imposibil (Daniel Craig) și un conac gotic, și livrează un puzzle plin de umor, twist-uri și replici caustice. Senzația de bine vine dintr-un mix rar: simți că ești provocat ca spectator, dar totul curge cu ușurința unui film de duminică.
Just Another Christmas
Pentru sezonul de sărbători, Just Another Christmas (Tudo Bem no Natal que Vem) e exemplul de film Netflix care chiar își depășește premisa. Un tată cinic cade de pe acoperiș de Crăciun și se trezește prins într-o buclă în care trăiește doar ajunul, ani la rând, fără să-și amintească nimic din zilele dintre. Pare o glumă, dar filmul folosește ideea pentru a vorbi, cu umor și emoție, despre cum ne irosim timpul în loc să-l folosim cu folos cu cei dragi.
The Dig
The Dig, cu Carey Mulligan și Ralph Fiennes, e acel tip de dramă britanică liniștită, în care se întâmplă aparent puține lucruri dar emoțional se întâmplă enorm. E feel good prin blândețe: felul în care personajele își găsesc demnitatea, rostul și curajul de a iubi, pe fundalul unui război care bate la ușă.
The Dig oferă un alt tip de comfort: acțiunea se concentrează pe săpăturile arheologice de la Sutton Hoo, în Anglia de dinaintea celui de-Al Doilea Război Mondial. Pare, la prima vedere, o poveste „despre nimic”, dar tocmai discreția o face specială. Relația dintre văduva care deține terenul și arheologul autodidact care sapă, modul în care personajele acceptă trecerea timpului, fragilitatea vieții și ideea de moștenire creează un sentiment de liniște și de împăcare.
Toate aceste filme sunt, în feluri foarte diferite, filme care oferă o stare bună dar care nu te tratează ca pe un consumator de sirop, ci ca pe un spectator care vrea să se simtă bine fără să renunțe la inteligență și sensibilitate. Fie că ai chef de Paris, Napoli, New York sau un sat englezesc în pline săpături arheologice, lista de mai sus îți oferă destule variante pentru seri în care vrei să te ridici din fața ecranului un pic mai ușor, dar și un pic mai bogat.
Pentru a oferi o experiență cât mai plăcută, noi și partenerii noștri folosim tehnologii precum cookie-urile pentru a stoca și / sau a accesa informații despre dispozitivul tău. Consimțământul față de aceste tehnologii ne va permite nouă și partenerilor noștri să procesăm date cu caracter personal, cum ar fi comportamentul de navigare sau ID-uri unice pe acest site și să afișăm reclame (ne)personalizate. Neacordarea sau retragerea consimțământului poate afecta negativ anumite caracteristici și funcții.
Fă clic mai jos pentru a consimți la cele de mai sus sau pentru a face alegeri mai detaliate. Opțiunile tale vor fi aplicate doar pe acest site. Poți modifica oricând setările, inclusiv prin retragerea consimțământului, utilizând comutatoarele din Politica privind Cookie-urile sau făcând clic pe butonul de gestionare a consimțământului din partea de jos a ecranului.
Necesare
Mereu activ
Cookie-urile necesare ajută la a face un site utilizabil prin activarea funcţiilor de bază, precum navigarea în pagină şi accesul la zonele securizate de pe site. Site-ul nu poate funcţiona corespunzător fără aceste cookie-uri.
Preferințe
Cookie-urile de preferință permit unui site să își amintească informații care modifică modul în care se comportă sau arată site-ul, precum limba preferată sau regiunea în care vă aflați.
Statistici
Cookie-urile de statistică îi ajută pe proprietarii unui site să înţeleagă modul în care vizitatorii interacţionează cu site-urile prin colectarea şi raportarea informaţiilor în mod anonim.The technical storage or access that is used exclusively for anonymous statistical purposes. Without a subpoena, voluntary compliance on the part of your Internet Service Provider, or additional records from a third party, information stored or retrieved for this purpose alone cannot usually be used to identify you.
Marketing
Cookie-urile de marketing sunt utilizate pentru a-i urmări pe utilizatori de la un site la altul. Intenţia este de a afişa anunţuri relevante şi antrenante pentru utilizatorii individuali, aşadar ele sunt mai valoroase pentru agenţiile de puiblicitate şi părţile terţe care se ocupă de publicitate.
Dacă vrei să te distrezi, dar și să bifezi un film de referință, Dr. Strangelove poate fi o alegere foarte bună. Această comedie neagră (regizată de Stanley Kubrick) satirizează criza nucleară dintre Statele Unite și URSS din anii ’60. Așa că nu scapă de ironie politicieni, generali, amantele generalilor, ambasadori și mulți alții.
Și n-ama regretat nicio secundă. Regizat de Park Chan-wook, Oldboy e unul dintre cele mai puternice thrillere emoţionale create vreodată.
