B'estfest s-a transformat de doi ani de cand a fost mutat in comuna Tunari intr-un balci. La propriu: arata si functioneaza ca un balci cu comedii, lanturi, mancare aburinda, tot felul de nimicuri de vanzare si muzica live. Distractia asta are farmecul ei daca esti pusti (cum era acum cativa ani cool sa mergi la Festivalul Medieval de la Sighisoara, acum e cool sa mergi la B'estfest) si cred ca asta e publicul pe care si-l doreste si aceasta e identitatea pe care a adoptat-o B'estfest.
Inainte sa citesti mai departe, vreau sa spun ca observatiile mele au legatura cu main act-urile si nu cu show-urile rock pur sange de la scena dedicata.
Asadar, daca asumam premisa ca festivalul e dedicat distractiei pustilor, nu inteleg de ce aduc trupe trecute ca Garbage si Pulp, pe care pustii nu le-au prins cand erau "la moda". Aducandu-le, am fost prinsi in carlig si noi, "pestii" trecuti de 22-23 de ani. Asa ca am fost si am gasit: cozi interminabile de masini la intrare si la iesire (mai ales in prima zi) si concerte prafuite. Trebuie adaugat si un foarte mare semn plus: sunetul. B'estfest 2012 a avut un sunet aproape impecabil, mult mai calitativ decat, de exemplu, festivalul cel mai apropiat de el ca pretentii: Rock The City, cel botezat in acest an Tuborg Green Fest.
Daca tot am inceput comparatia cu Rock The City, marele minus al B'estfestului fata de acesta tine de public, nu de organizatori. Daca la Guns N'Roses m-am simtit bine desi nu eram fan, motivul a fost in primul rand pasiunea oamenilor, careia nu ii puteai rezista, in ciuda kitsch-ului hainelor lui Axl Rose & co si a multor melodii pe care nu le stiam. La Garbage, ca si la Royksopp, lumea era foarte pestrita: de la cei care stiau cate ceva din melodiile artistilor, la oameni care venisera ca la discoteca, hipsteri care prin definitie nu stiu nimic si alte categorii de gura casca, toti formand un ghiveci fara niciun suflu, o multime lipsita de inspiratie comuna.
Daca e sa ne referim la show-uri, Garbage, cu spectacol in prima seara, au cantat corect si cam atat timp de vreo ora si ceva, in niciun caz 3 ore ca Guns N'Roses. Daca Garbage mi-au placut pentru ca le stiam cantecele, dar mi s-a parut un show cam slabut, Royksopp, in a doua seara, au fost enervanti si provinciali, dovedind regula pe care nu o voiam in niciun caz validata la B'estfest, aceea ca se poate intotdeauna mai rau.
Royksopp au venit cu niste melodii de discoteca de doi bani, nimic eteral, ciudat, datator de fiori, cum te-ai fi asteptat. Mai mainstream nici ca se putea. In schimb, figurile de primadona abundau si la solista vocala si la cei doi DJs. Desi nu cantau la instrumente live, deci puteau sa sustina beat-urile macar vreo doua ore, dupa primele 60 de minute ne-au multumit si au plecat. Ce-i drept, au revenit la bis, dar pentru ca nu dovedisera nimic pana atunci, nu aveam speranta sa se trezeasca geniul adormit tocmai la bis, asa ca n-am mai avut nervi si am plecat.
Daca eu nu puteam sa-mi revin din uimirea dezamagirii, am vazut si oameni care se bataiau pe muzica Royksopp: genul de oameni care daca aud un beat oricat de primal au orgasm muzical instantaneu (si aici ma refer la cei care merg in discoteci de tara sau mai stiu eu ce cluburi obscure). Si mai era o categorie care se simtea bine pentru ca asa dadea bine sa te simti la Royksopp. Ai ghicit, e vorba de hipsteri, care nu se simteau deloc deranjati ca se distrau la fel de bine ca oamenii nesofisticati de care incearca sa se diferentieze aprioric. Alaturarea dintre cele doua categorii mi s-a parut perversa.
In cea de a treia zi am renuntat sa mergem, Pulp incepea sa cante la ora 00:00 si nu merita riscul sa pierdem noaptea si sa experimentam alta deziluzie. Probabil a fost ultimul an cand am bifat B'estfest. Il lasam publicului de drept, pustilor.
