Cum a fost la Control Day Out 2, iunie 2012: Woodkid si Wild Beasts

    0
    661

    Vara de concerte a inceput pe 1 iunie cu Control Day Out, inca un eveniment organizat de clubul Control. Conform profilului Control, invitatii au fost din categoria indie. Ceea ce nu echivaleaza cu "diferit si bun" ci, in cazul serii de 1 iunie, doar cu "diferit". Au cantat, in aceasta ordine, O.Children, Wild Beasts, Woodkid si The Shoes.

    Concertul era anuntat sa inceapa foarte devreme, la ora 19:00, ceea ce presupunea pentru non-boemi sa se arunce de la serviciu direct in taxi cu destinatia Arenele Romane. Prin urmare am ales sa sfidez orarul si am ajuns cand cantau deja cei de la O. Children, care nu mi-au lasat o impresie cat sa tina pana azi, la fel ca un parfum ne-original. 

    Dupa O.Children am fost intrerupti din intreprinderea distractiva si alcoolizanta de o ploaie furioasa si destul de rece. Spectatorii s-au adapostit ca puii prinsi de ploaie prin ograda care pe unde a apucat, mai ales sub arcadele Arenelor Romane, sub corturile vanzatorilor de bauturi sau sub cortul mai generos al sunetistilor.

    Cand a mai stat ploaia a inceput main act-ul: Wild Beasts. De la Wild Beasts poti sa zici ca puteai pleca macar cu o idee muzicala rezumata, adica nu tocmai tabula rasa. Doua-trei melodii au fost reusite. Dar, per total, m-am simtit ca la un concert Brian Ferry, pe la inceputul anilor '80. Cei de la Wild Beasts n-au iesit deloc din categoria decent.

    Curand am inceput sa regret decenta celor de la Wild Beasts (wild beasts si decenta, ideala alaturare), mai precis cand a debutat continuarea oferita de cei de la Woodkid. Woodkid (aka Yoann Lemoine) e o persoana artistica polivalenta, fiind cunoscut si pentru regia de clipuri muzicale, printre care cele ale melodiilor semnate de Lana del Rey: Born To Die si Blue Jeans (videoclipul comercial, nu cel initial, creat de Lana del Rey). Clipurile nu sunt tocmai de aruncat, dar, ca muzician, Domnul Woodkid e o primadona antipatica. Cu gestica afectata de Eurovision sau Mamaia cu care nu ne-a slabit niciun moment, cu mana purtata pe inima sau aruncata emotional prin aer, Woodkid nu m-a impresionat deloc muzical.

    Iar trupa nu avea nicio chimie. Tipii (ca nu le pot zice muzicieni) de la tobe nu aveau feeling muzical si bateau in tobe ca fierarii. Instrumentele de suflat au mai salvat un pic situatia, la fel si vocea lui Woodkid. Despre Woodkid nu se poate spune ca nu poate canta, dar se poate spune ca ii lipsesc ideile muzicale de la ultracomerciale un pic mai sus, detasate cu o farama de centimetru de un pop-rock-medieval ieftin. Woodkid a pariat doar pe dramatism si nu a castigat. 

    Plictisiti de atata misto perverso-camp facut in timpul prestatiei apoteotice a lui Woodkid, dupa ce ne-am prostit in ton cu el si am ras fara el, am lasat-o balta cu auditiile din prima zi de iunie si ne-am dus sa ne distram privind "fauna" din Centrul Vechi.

    Galerie video

    LASĂ UN COMENTARIU

    Please enter your comment!
    Please enter your name here