În pregătirea pentru concertul Slash îţi propunem 5 documentare care îţi vor aminti de ce iubeşti acest stil de muzică sau te vor familiariza cu una dintre cele mai interesante poveşti muzicale: naşterea, apogeul şi declinul genului heavy metal.
VH1’s Heavy: The Story of Metal (2006)
Un bun curs de introducere în Heavy metal, acest documentar reuşeşte să pună ordine, pe cât posibil, în labirintul complicat şi subiectiv al stilului. Trasează o linie concretă de la începuturile heavy metal până în noul mileniu, trecând prin fiecare etapă premergatore şi prezentând evenimentele ce au transformat heavy metalul în ceea ce este astăzi.
Ceea ce reiese este o poveste despre încleștarea dintre rebeliune şi status quo şi dintre nevoia de a explora şi fricile colective legate de violenţă şi sexualitate. În final, documentarul răspunde la întrebarea: cum a rezistat heavy metalul? Răspunsul docuentarului este simplu: Metalul confruntă lucrurile pe care vrem să le uităm şi celebrează lucrurile pe care le negăm, indiferent de generație.
The Decline of Western Civilization, Part 2: The Metal Years(1988)
Heavy Metal nu a fost făcut pentru copiii populari la şcoală şi totuşi a existat o perioadă în care orice fetiţă blondă şi slăbuţa se dădea cu tone de fixativ, visând la Poison sau Bon Jovi, produse ale glam metalului. Această perioadă se datorează poate stilului bombastic şi efervescent al politicii şi afacerilor americane din anii 80, poate se datorează unor trupe caVan Halen şi Motley Crue care nu au fost făcute pentru a se ascunde în tenebre ca trupele anterioare.
Însă heavy metal se descurca cel mai bine când se lupta cu "vicisitudinile vieţii", nu pozând în reviste de modă ca Heidi Klum. Aceasta este povestea documentarului “The Decline of Western Civilization, Part 2: The Metal Years”. Vorbește despre drama celor care au ajuns în vârf într-o perioadă în care tot ce aveai nevoie pentru a avea succes era un solist frumos şi care apoi au fost uitaţi, deși popularitatea lor a determinat în perioada de glorie sute de rebeli să se mute în California pentru a deveni “zei heavy metal”. Ce se întâmplă în momentul în care cea mai tare petrecere a secolului îţi închide uşa în nas?
Metal: A headbanger’s Journey (2005)
Când eşti antropolog de meserie şi rocker din pasiune, destinul te va conduce inevitabil la cel mai mare habitat de metalişti cunoscut omului: Wacken Open Air, unde 40.000 de fani se întâlnesc în fiecare an pentru 4 zile de dezmăţ, heavy metal style. Pentru o subcultura de ciudaţi şi singuratici, pare excesiv. Dar asta e heavy metalul, niciodată cum te-ai aştepta să fie.
Nici Sam Dunn, creatorul şi naratorul acestui documentar, nu este stereotipul fanului heavy metal. Din contră, este un tip calm, introspectiv şi inteligent ce pe de-o parte apară un stil muzical neînţeles de mulţi dar iubit de cei care îl cunosc şi pe de altă parte oferă o cale de intrare neiniţiaţilor la spectacolul heavy metal.
Metallica: Some Kind of Monster (2004)
Some Kind of Monster sau “Cu zeii metal la psiholog” ni-i aduc pe băieţii de la Metallica într-un moment de răscuce: plecarea basistului Jason Newstead. Te-ai gândi că modalitatea de a trece peste una dintre cele mai importante despărţiri din viaţa lor ar include mult alcool şi femei. Dar asta este Metallica după marea invazie a căsătoriilor, copiilor şi responsabilităţilor de adulţi, așadar psihologul este calea spre “vindecare”.
Documentarul este realizat de Joe Berlinger şi Bruce Sinofsky, ce folosesc acelaşi stil incisiv şi onest care le-a adus succesul cu “Paradise Lost” şi, astfel, reuşesc să treacă de genialitatea muzicii şi să decopere adevărata esenţă a formaţiei: “uniunea” între un viking cu angoase de poet şi un fost jucător de tenis cu pretenţii de colecţionar de artă, James Hetfield şi Lars Ulrich. Acesta reprezintă adevăratul motor din Metallica, motor ce scoate scântei, nu întotdeauna creative. Singurul care pare să poată naviga această relaţie este Kirk Hammett, chitaristul formaţiei, ce se afla în rolul ingrat de copil într-o relaţie disfuncţională. Dacă la începutul filmului te întrebi de ce Jason Newstead ar pleca din "cea mai tare formaţie de pe planetă", până la sfârşit nu înţelegi cum de a rezistat atât de mult.
This is Spinal Tap(1984)
Recunoaştem. Trişăm un pic cu această ultimă recomandare pentru că This is Spinal Tap nu este un documentar despre o formaţie reală. În apărarea noastră, am vrea să spunem că Spinal Tap a susţinut concerte deşi, după ce vei vedea filmul, te vei întreba cu ce au greşit oamenii care au fost nevoiţi să-i asculte.
This is Spinal Tap este unul dintre cele mai amuzante filme realizate fie dacă înţelegi sau nu că cele mai mari legende ale muzicii rock sunt atacate minut de minut, de la Led Zeppelin până la Black Sabbath. Însă “documentarul” funcţionează nu doar prin umorul intoxicant dar şi datorită personajelor sale irezistibil de naive şi atât de îndrăgostite de ideea că sunt “zei rock”, încât ignoră simplul adevăr: muzica lor “is shit”.
