Articole

Mommy este una dintre peliculele intrate în competiţia pentru Palme d’Or, marele premiu al Festivalului de la Cannes. Regizat de Xavier Dolan (Heartbeats, I Killed My Mother), filmul are ca subiect relaţia unei mame cu fiul ei agresiv, relaţie în care se va implica şi o femeie abia mutată în apropierea casei lor. Se pare că misterioasa vecină devine o persoană de nădejde pentru mama depăşită de situaţie, până la proba contrarie.

Dreptatea se poate întoarce împotriva propriilor membri ai comunităţii pe care trebuie să o apere, implicațiile morale și sociale fiind catastrofale. Cinematografia a identificat aceste cazuri scandaloase şi le-a prezentat în documentare pe care ţi le recomandăm aici:

Paradise Lost (1996)

Cu toții ne-am plictisit de încă un roman despre relații, iubiri neîmpărtășite și dragoste maladivă, de amoruri hipersensibile  și înșelătoare. Aceleași variațiuni pe aceeași temă, bla bla-ul social al comunităţii noastre sau ”hai să învârtim roata în același sens mereu, pentru că așa e confortabil și bine pentru toată lumea”. Însă, pentru această carte nu-și are rostul acest discurs ușor incriminator, căci, deși tratează temele sensibile ale relațiilor între oameni, din Franța actuală, totuși e diferită.

La ce bun să citeşti dacă, o dată ce-ai întors ultima pagină, nu începi să respiri altfel, să vezi altfel, să trăieşti şi să aştepţi moartea într-un mod diferit?Este întrebarea personajului central al unui roman ce vrea să te cutremure, să-ţi dărâme toate speranţele pe care le-ai investit în modelele culturale atât de mult ridicate în slăvi, începând cu greii secolului al XX-lea şi ajungând la vedetele artei contemporane.

Tom are toate componentele cu care ar fi putea să-şi construiască viaţa ideală doar că, instinctual, rămâne acelaşi băiat simplu, nereuşind să stăpânească stilul vieţii către care aspiră.

Dacă Dr. House ar citi un roman cu picioarele întinse pe patul unui bolnav în comă, în timp ce îi mănâncă prânzul, de care oricum nu mai are nevoie, cel mai probabil ar fi Traficantul de arme scris de Hugh Laurie.

Point of view-ul sau unghiul subiectiv lasă prim planul, în filmul lui Filho, unui Point of Hearing, adică ceea ce s-ar putea numi, în limba română, auz subiectiv. În segmentul introductiv, un ritm tribal se intensifică, apoi este repetat şi se diversifică. În acelaşi timp, sunetele diegetice sunt, la rândul lor, din ce în ce mai pronunţate.