5 documentare despre justitie pe care trebuie sa le vezi

0
1339

Dreptatea se poate întoarce împotriva propriilor membri ai comunităţii pe care trebuie să o apere, implicațiile morale și sociale fiind catastrofale. Cinematografia a identificat aceste cazuri scandaloase şi le-a prezentat în documentare pe care ţi le recomandăm aici:

 

Paradise Lost (1996)

 

 

Filmat la începutul anilor ’90 de către duo-ul regizoral format din Joe Berlinger și Bruce Sinofsky, Paradise Lost este construit în jurul legăturii foarte ciudate, dar indestructibile din cadrul miticului small town-ului America: justiția și satanismul. În urma unei crime înfricoșătoare ce a rezultat în moartea a trei copii, societatea izolată și puritană din West Memphis vrea răspunsuri. Zvonuri legate de ritualuri oculte și practici sataniste se aud la fiecare pas și, curând, autoritățile găsesc suspecții perfecți: trei outsideri, trailer trash ai orașului. Liderul acestora se îmbracă în negru, ascultă heavy metal, citește Aleister Crowley și are antecedente penale.

Cazul pare rezolvat cu mult înainte ca procesul să înceapă și chiar și regizorii îl tratează ca pe un fapt. Datorită atitudinii lor imparțiale, aceștia au acces fără precedent de ambele părți ale cazului și pe parcursul celor 150 de minute povestea ce părea simplă se complică din ce în ce mai mult. Cu mărturii forțate, dovezi ce nu există și o panică ce curpinde comunitatea ca o infecție, cei trei acuzați sunt condamnați, devenind, din vinovați, victime ale unui sistem justițiar determinat să-și urmeze interesele în pofida posibilității din ce în ce mai clare că sunt de fapt nevinovați.

* Paradise Losta fost urmat în 2000 și 2011 de încă două documentare și a dus la crearea unei întregi comunități determinate să ajute la eliberarea celor ce au ajuns să fie cunoscuți ca The West Memphis Three, o cauză căreia i s-au alăturat și multe vedete precum Johnny Depp, Peter Jackson și Eddie Vedder. Povestea celor trei va apărea și sub forma unui film de ficțiune, Devil’s Knot, ce va avea premiera anul acesta.

 

The Act of Killing (2012)

 

 

The Act of Killing, regizat de Joshua Oppenheimer, este joaca de-a moartea a lui Anwar și prietenii săi, ce, în 1965, după înlăturarea guvernului din Indonezia, au devenit peste noapte șefi ai plutoanelor de execuție. Ambițiile adevarate ale acestuia, însă, țin mai mult de latura artistică. În numere grotești de western, filme polițiste și musical-uri, își recreează crimele și își joacă victimele imaginându-se în roluri de John Wayne și Marlon Brando.

Anwar este exemplul perfect al omului manipulat și folosit de un sistem represiv. Venit dintr-un mediu umil, cu o educație precară, Anwar s-a avântat în rolul său de torționar cu entuziasm, având pentru prima dată o poziție privilegiată în societate. Ceea ce pentru audiență pare monstruos, pentru el este motiv de mândrie și cu fiecare secvență în care Anwar trece din rolul de călău în cel de victimă, te întrebi dacă va ajunge până la sfârșitul filmului să își dea seama de cine este cu adevărat.

The Act of Killing îi are ca producători pe doi dintre cei mai faimoși regizori de documentare din lume, Werner Herzog și Errol Morris, și a fost filmat sub pretextul unui film de propagandă pentru partidul ce i-a ridicat pe Anwar si cei ca el la rangul de eroi naționali.

 

The Thin Blue Line (1988)

 

 

The Thin Blue Line tratează o temă similară cu cea din Paradise Lost. Sistemul justițiar din Dallas manipulează dovezile și mărturiile pentru a condamna un om nevinovat la pedeapsa cu moartea din simplul motiv că adevăratul criminal era, la acel moment, minor.

Regizorul Errol Morris, însă, nu se mulțumește cu rolul de documentarist obiectiv. The Thin Blue Line, realizat mult după ce procesul se terminase, folosește toate resursele de dramatism, investigații și puterea de convingere a regizorului pentru a duce la capăt procesul justițiar pe care sistemul a refuzat să îl realizeze.

Mai mult decât un documentar, The Thin Blue Line este un manifest al lui Errol Morris împotriva unui sistem corupt și întregul fir narativ al documentarului conduce spre punctul culminat în care regizorul reușește să îl determine pe adevăratul vinovat să își admită crima, un moment ce pare că Morris îl așteaptă chiar mai mult decât cei ce îi urmăresc triumful.

 

The Square (2013)

 

 

The Square este probabil cel mai important documentar apărut în ultimii ani. Nu doar din punct de vedere al valorii sale istorice, ci și prin observarea intimă a oamenilor obișnuiți implicați în evenimentele desfășurate pe parcursul revoluției din Egipt.

Construit în jurul a trei personaje principale, documentarul trece prin toate etapele revoluției, de la primele corturi așezate în piața Tahrir înainte de demiterea președintelui Mubarak, la euforia victoriei și până la lupta sângeroasă ce a urmat odată cu instaurarea conducerii militare și apoi a partidului extremist ce s-a atașat revoluției pentru a prelua puterea. Diferențele culturale și religioase ce la începutul revoluției par să nu conteze, reușesc să-i dezbine pe revoluționari și aceștia trebuie să lupte pentru a păstra adevăratul mesaj al pieței Tahrir.

Nominalizat la Oscar, The Square este unul dintre cele mai impresionante filme despre puterea populației de a cere ca libertatea să fie dreptul de bază în jurul căruia orice societate trebuie construită, și nu un privilegiu pe care sistemul alege să-l ofere sau să îl suprime.

 

Into the Abyss (2011)

 

 

În 2001, Michael Perry și Jason Buckett au omorât trei oameni pentru a fura o mașină. Perry a fost condamnat la moarte. Cu opt zile înainte execuției, regizorul Werner Herzog l-a vizitat pe acesta în închisoare pentru a-i lua un interviu. Ce a rezultat este Into the Abyss, un documentar construit în jurul  conversațiilor atât cu un condamnat la moarte, cât și cu cei afectați de crima sa, pentru a înțelege de ce oamenii și statul aleg să omoare.

Cu o personalitate puternică și noncomformistă, Herzog devine el însuși un personaj, ca în majoritatea documentarelor sale. Chiar dacă se opune pedepsei cu moartea, Into the Abyss nu este o încercare de a-și impune punctul de vedere sau de a manipula emoțional audiența. Scopul documentarului său este mai degrabă analizarea motivațiilor și consecințelor crimei și a pedepsei impuse de o societate ce răspunde violenței cu aceeași monedă.

Fascinat de studiul personalităților umane, Herzog permite subiecților săi să se dezvăluie așa cum sunt, fără a emite judecăți de morală, Into the Abyss nefiind doar o poveste despre violență și experiențe traumatizate ci și despre speranța ce poate fi găsită chiar și în cele mai dificile circumstanțe.

Galerie video

LASĂ UN COMENTARIU

Please enter your comment!
Please enter your name here