Articole

Dacă citiţi o singură carte anul ăsta, atunci să fie Demonul amiezii, anatomia unei depresii, de Andrew Solomon. Chiar înainte de a posta recenzia asta, am citit o ştire despre sinuciderea lui Malik Bendjelloul. Dacă nu ştiţi, el era regizorul fantasticului documentar ce a câştigat anul trecut premiul Oscar, Searching for Sugar Man. Tânăr, pe val din punct de vedere profesional, descris de toţi cei ce l-au cunoscut ca fiind un tip optimist, pasionat de ceea ce făcea, şarmant şi plin de viaţă. Nimeni nu înţelegea cum s-a putut întâmpla aşa ceva. Doar în treacăt, se pomenea că de ceva vreme se lupta cu depresia. Fără aroganţa de a vrea să înţelegi hotărârea din spatele unui astfel de act profund personal şi radical, o să vă apropiaţi cu o totul altă perspectivă de asemenea tragedii după lectura cărţii scriitorului american.

Pe pricipiul, viața bate filmul, ei bine, în sfârșit teatrul bate filmul, așadar, printr-un simplu silogism logic, ce ar fi mai tare decât Faust ar fi însăși viața, ceea ce nu sună rău pentru recomandarea unei arte care se lamentează în fiece an că e pe moarte, că cinematograful i-a furat căciula, că internetul îi ia din spectatori și că tv-ul îi prosteşte privitorii. Deci, există o șansă, iar aceasta este să uităm să facem teatru.*

The Fault in Our Stars, adaptare a romanului omonim al lui John Green, se anunță a fi filmul young-adult al verii, având în spate echipa perfectă pentru a se ridica la nivelul așteptărilor: scenariștii responsabili pentru (500) Days of Summer și The Spectacular Now - Scott Neustadter și Michael H. Weber - și regizorul Josh Boone (Stuck in Love).

Dacă Macario (Ricardo Trepa) ar fi fost un fan al reţelelor de socializare, ar fi lecturat cu nesaţ însemnările de pe wall-ul blondei cu aer de Lolită (Catarina Wallenstein), ce locuieşte în clădirea de vis-a-vis. Ar fi memorat orarul postărilor ei pentru a le sincroniza cu ale lui sau, la un moment dat, sătul de atâta aşteptat, ar fi obordat-o pe chat.