1. Vladimir – miniserial Netflix

Unul dintre cele mai discutate titluri ale lunii, Vladimir a ajuns pe Netflix pe 5 martie, sub forma unei miniserii adaptate după romanul scris de Julia May Jonas, cu Rachel Weisz, Leo Woodall și John Slattery în distribuție.
Premisa pare, la prima vedere, familiară: o profesoară de literatură devine obsedată de un coleg mai tânăr și carismatic, iar această obsesie începe să destrame echilibrele fragile din viața ei profesională și personală. Numai că serialul e mai mult decât o dramă universitară sau încă o poveste despre dorință periculoasă. Folosește mediul academic pentru a explora performativitatea, vanitatea și resentimentul într-un climat modelat de acuzații, lupte de statut și limbaj moralizator.
Ceea ce dă serialului un tăiș aparte este tocmai tonul diferit pe care îl are: nu încearcă să producă aceeași energie ca Babygirl și nici nu urmează structura de tip acuzator din After the Hunt, filmul lui Luca Guadagnino din 2025 cu Julia Roberts, despre o profesoară prinsă în consecințele unei acuzații ce implică o studentă și un coleg. Vladimir este mai straniu, mai literar și mult mai insinuant.
Rachel Weisz este elementul esențial al acestei diferențe. Ea îi dă serialului sofisticarea instabilă de care are nevoie, construind o eroină în același timp strălucitoare, vulnerabilă, ridicolă, seducătoare și imposibil de ignorat. Rezultatul este un serial care transformă pofta într-o expunere de sine de dragul literaturii și a unei cărți noi.
2. Twisted Yoga – miniserial cu 3 episoade

Documentarul Twisted Yoga produs de Apple TV este despre guru Bivolaru, foarte cunoscut de români, dar mai puțin în străinătate. Documentarul urmărește însă modul în care acesta ajunge la femei din lumea întreagă sub pretextul eliberării spirituale oferite de yoga tantrică, cu ajutorul unor facilitatoare, de cele mai multe ori românce.
Apple TV+ a lansat acest documentar în trei părți pe 13 martie, iar seria se concentrează pe acuzațiile care îl vizează pe Gregorian Bivolaru și rețeaua internațională de yoga tantrică asociată numelui său. Foști membri povestesc cum căutarea unei comunități, a vindecării sau a transcendenței s-a transformat treptat în frică, manipulare și control. Forța documentarului stă în mărturii ale violurilor și traficului de persoane: urmărește foarte clar felul în care influența nu începe, de regulă, prin brutalitate directă, ci prin atenție, promisiuni, doctrină și izolare treptată.
Pentru publicul din România, Twisted Yoga e cu atât mai tulburător cu cât nu vorbește doar despre un nume cunoscut, ci despre un tipar mai larg. Documentarul surprinde mecanismele prin care femeile pot fi convinse să reinterpreteze coerciția drept consimțământ și abuzul drept „progres spiritual”.
Mai mult, apare într-un moment în care discuțiile despre wellness, tantra, reiki sau vindecători autoproclamați nu mai sunt deloc marginale. Twisted Yoga nu prezintă exploatarea ca pe o excepție, ci ca pe ceva ce poate supraviețui foarte ușor în comunități care promit libertate. Tocmai de aceea, documentarul e mai mult decât true crime: este și un studiu despre cum nemulțumirile și nefericile vieții moderne ne pot fragiliza până la a deveni victimile unor escroci, cu business-uri foarte bine puse la punct.
3. Love Story: John F. Kennedy Jr. & Carolyn Bessette

Puține titluri din luna aceasta au mizat atât de apăsat pe glamour precum Love Story, despre relația dintre JFK Jr. și Carolyn Bessette. Serialul a avut premiera pe 12 februarie, a fost difuzat în nouă episoade și s-a încheiat pe 26 martie; poate fi văzut la noi pe Disney+. Ecoul lui în martie a fost imposibil de ignorat, pentru că a reaprins fascinația față de cuplu, de tragedia lor și aura lor culturală din anii ’90.
Plăcerea imediată oferită de serial este, evident, una estetică. Love Story readuce în prim-plan acea decadă: croielile impecabile, minimalismul Calvin Klein, strălucirea Manhattanului, aura tabloidă din jurul frumuseții și al statutului social.
Serialul va împărți, probabil, publicul în funcție de gust sau de raportarea la adevărul biografic: pe noi, de exemplu, nu a reușit să ne convingă și să ne transmită autenticitatea relației dintre cei doi, în ciuda lungimii serialului.
4. Louis Theroux: Inside the Manosphere

Lansat de Netflix pe 11 martie, documentarul lui Louis Theroux intră într-unul dintre cele mai toxice și influente ecosisteme online ale prezentului și arată cum resentimentul față de femei este monetizat și insecuritatea tinerilor bărbați este de asemenea monetizată de influenceri care vând certitudine și dominație. Documentarul arată foarte clar că nu e vorba doar despre niște bărbați care spun lucruri toxice pe internet, ci despre un sistem care transformă misoginia într-un produs vandabil.
Privit azi, documentarul are și o relevanță socială mai mare decât pare la prima vedere. El surprinde felul în care vulnerabilitatea masculină este capturată și remodelată într-o ideologie a dominației, a cinismului și a ostilității față de femei. Într-un fel, este contrapunctul perfect pentru Twisted Yoga: dacă acolo vedeam femei atrase în sisteme de control prezentate ca eliberare, aici vedem bărbați atrași în sisteme de radicalizare prezentate ca trezire, luciditate sau „adevăr despre lume”. În ambele cazuri, insecuritatea este exploatată de oameni care știu să o transforme în loialitate. Nu este un documentar comod, dar tocmai de aceea merită văzut: nu doar ca radiografie a unui fenomen online, ci ca semnal despre felul în care se schimbă relațiile dintre sexe și vocabularul emoțional al noilor generații.
Inside the Manosphere este despre o adevărată fabrică de misoginie. Veți afla în acest documentar despre monogamia unidirecțională, în care doar femeile trebuie să fie monogame, despre red pill matrix – o teorie a conspirației în care bărbații trăiesc într-un sistem creat de feminism pentru a-i ține în inferioritate, despre cum influencerii care reprezintă valorile conservatoare ale familiei promovează femei pe OnlyFans și iau o cotă parte din vânzările acestora și multe alte contradicții ale influencerilor din manosferă.
5. The Choral / Corul

La polul opus față de documentarele lunii, ne vindecăm de toate răutățile lumii cu cel mai blând film posibil, The Choral, o dramă istorică britanică scrisă de Alan Bennett, regizată de Nicholas Hytner și avându-l în centru pe Ralph Fiennes. Acțiunea este plasată în 1916 și urmărește o societate corală din Yorkshire, slăbită de război, care încearcă să-și refacă rândurile și să păstreze muzica vie într-o lume devastată de conflict. Pe hârtie, filmul poate părea modest. Pe ecran, tocmai această modestie este forța lui.
Ceea ce oferă The Choral, mai ales în lumea de azi a știrilor dătătoare de anxietate, incertitudine și volatilitate aproape oră de oră, este că ne arată cum arta, în mod poate surprinzător pentru unii, ne poate susține în cele mai dificile momente. Intuiția centrală a filmului este simplă, dar puternică: atunci când istoria devine brutală, să practici o formă de artă și să o împărtășești cu alți oameni ne poate ajuta să nu cedăm emoțional și moral și chiar să continuăm să ne bucurăm de viață la fel de intens ca până atunci. Poate tocmai de aceea filmul rămâne cu tine și după generic. Nu argumentează zgomotos în favoarea relevanței artei, ci o arată, calm, în chipuri, repetiții și voci care se întâlnesc. Îl poți vedea în România pe Rakuten.