Regizorul Bryan Singer a intrat în mileniul III cu o franciză care, dacă nu a fost mereu pe lista celor mai reușite filme, a reușit să creeze cea mai bogată metaforă a toleranței din peisajul blockbuster-ului de vară. X-Men și X-Men 2 nu au pus bazele unui nou gen, dar au dovedit că marginalizații care luptă pentru cei care i-au marginalizat au priză la public. După 11 ani, Singer revine la o poveste care s-a împiedicat de câteva ori de-a lungul anilor și procedează inteligent: șterge trecutul cu buretele – punct și de la capăt.
X-Men: Days of Future Past se desfășoară în două planuri temporale – anul 2023 al întunericului și anul 1973 al răsăritului unei ere. Fiindcă acesta din urmă reprezintă momentul în care Mystique (Jennifer Lawrence) îl omoară pe Bolivar Trask (Peter Dinklage – Game of Thrones), convingând opinia publică de pericolul pe care îl reprezintă mutanții. În 2023 crima lui Mystique are ca urmare crearea Santinelelor, roboți imuni la puterile mutanților care nu îi au ca ținte doar pe aceștia, ci și pe oamenii care ar putea avea în viitor copii sau nepoți mutanți.
Singer nu pierde timpul prezentând din nou personajele principale, ci continuă construcția pe două fire narative diferite: primele trei filme sunt sursa multor sentimente abia schițate din viitor, în timp ce X-Men: First Class este o vizionare indispensabilă pentru a prinde toate glumele din 1973. Filmul funcționează și pentru profani, desfășurându-se ca un puzzle inteligent, care se păstrează sub nivelul unui Inception și mult deasupra celui al unui film de vară cu supereroi.
Wolverine (Hugh Jackman, născut să joace rolul acesta) este trimis din viitor să o oprească pe Mystique cu ajutorul tinerilor Charles Xavier (James McAvoy) și Erik Lehnsherr (Michael Fassbender). În acest plan filmul capătă greutate emoțională, mai ales prin McAvoy, care abordează rolul mutantului pentru care puterile reprezintă amintirea greșelilor trecute cu o exuberanță a sentimentului rar întâlnită în filmele de gen. Relația lui cu Magneto (Fassbender a fost o alegere excelentă) este un alt punct forte al noii dimensiuni. În jurul lor se concentrează ce a dat mai bun universul X-Men în ultimii 11 ani: un Wolverine care nu mai este doar o victimă furioasă, ci un cunoscător al viitorului, o Mystique care pendulează între două feluri diferite de a vedea lumea și singurul nou mutant din peisaj – Quicksilver (Evan Peters – American Horror Story), centrul celor mai bune scene ale întregului film.
O critică adusă filmului a fost puțina atenție aferită viitorului – Storm (Halle Berry), Kitty Pride (Ellen Page), chiar veteranii Patrick Stewart și Ian McKellen au avut apariții sumare. La scară mai largă – intenția filmului, continuarea prin X-Men Apocalypse, care va apărea cel mai probabil în 2016 – decizia are sens. Singer i-a salvat nu numai pe supraviețuitorii celor trei filme anterioare, ci le-a oferit o nouă viață personajelor care nu a fost la fel de norocoase. În viitorul creat în 1973 Beast, Jean , Cyclops rezistă. În timp ce Wolverine și aliații săi își duc lupta cu propiile limite, variantele lor din viitor sunt ucise rând pe rând de Santinele, pentru a renaște apoi într-o lume nouă – o lume a toleranței, o lume în care mutanții sunt eroi. Cel puțin până în 2016.
