.jpg)
Lech Walesa era pentru ţările comuniste din Europa de Est ce a fost Nelson Mandela pentru cei dornici să-şi caute modele printre oamenii care trec dincolo de frica paralizantă. Cunoscut mai ales datorită sindicatului polonez Solidaritatea, Walesa a devenit unul dintre cei ce şi-au asumat riscul de a împinge prima piesă dintr-un domino ce a dus la prăbusirea Cortinei de Fier. Walesa: Man of Hope îmbină biografia şi documentarul, iar perspectiva cinematografică lui Andrzej Wajda îţi va capta atenţia chiar dacă nu are scene viscerale, deşi nu-i lipseşte nici dramatismul, inserat subtil, prin detalii simbolice.
Andrzej Wajdaeste genul de regizor care poate fenta irezistibila tentaţie de a transforma un revoluţionar într-o statuie perfectă, fără trecut sau ezitări. Aşa cum îl prezintă regizorul polonez, Walesa este un om al contradicţiilor, al momentelor în care semnează orice act îi pun torţionarii sub nas doar pentru a ieşi din arest exact în ziua în care soţia lui naşte. Înainte de a fi liderul providenţial ce poate scoate Polonia de sub talpa sovietică, prin dreptul de a protesta, Walesa este un om al muncii, al temerilor fireşti, un bun exemplu de angajat harnic şi electrician priceput al şantierului naval din Gdansk. Totuşi, lipsa echipamentelor de protecţie de care se plânge un coleg de-al său devine scânteia care aprinde flacăra urii din interior, de care tot vorbea el, acea ură care poate mobiliza furia maselor nemulţumite pentru a o transforma în antidotul terorii de tip dictatorial.
Un interviu acordat de Walesa unei jurnaliste incisive din Italia devine prilejul bine fructificat de Andrzej Wajda pentru a te ajuta să înţelegi mai bine personalitatea efervescentă a protagonistului. Schimbul de replici între jurnalistă şi Walesa, acid şi utile scenariului, este un pretext prin care actorul Robert Wieckiewicz îşi demonstrează talentul, făcându-l pe liderul Solidarităţii să pară când irascibil şi încăpăţânat, greu de suportat ca interlocutor, când jovial şi carismatic.
Acest Walesa privit de Wajda este un om dintr-o bucată, un cap de familie uşor de înduplecat de răbdătoarea soţie, un visător idealist şi, la nevoie, un pragmatic abil în coagularea mulţimii nemulţumite, conştient de abilităţile şi menirea sa de lider. Talentul regizorului de a înlocui mitul cu omul te determină să te întrebi dacă nu cumva dorinţa de a vedea ce poate face un lider din setea de libertate a maselor şi din lipsurile inumane suportate de Polonia sărăcită, nu (doar) idealismul nebunesc, l-a determinat să intre în luptă. Dincolo de portretul visătorului ce luptă pentru libertate, bun de înrămat şi pus în sălile de clasă, vei putea vedea un pariu pus de un lider cu propriile limite de a strânge acea energie colectivă şi de a-şi asuma până la final consecinţele modelării ei, care puteau fi trupurile strivite sub tancuri sau alegerile democratice. Şi tocmai prezentarea lui Walesa drept un parior ce îşi pune în joc propria viaţă i-a iesit cel mai bine regizorului, care a ştiut să redea succesiunea fiecărui moment ce a transformat nemulţumirile şoptite pe la colţuri într-un bulgăre ce a trecut peste ameninţările miliţiei, peste interogatoriile în miez de noapte şi, mai ales, peste zelul securiştilor ce stau la pândă.
Un element care păstreaza echilibrul între ideal şi imaginea umană, cu defecte şi ezitări, este relaţia din familia înghesuită într-un apartament muncitoresc. Scenele şi dialogurile dintre Walesa şi Danuta, soţia lui, îi adaugă filmului acea intimitate afectivă care te face să uiţi că ai în faţă doar o copie a realităţii. De fapt, întreaga peliculă este un colaj bine realizat între imagini de arhivă, fotografii documentare şi albume de familie, alese drept mărturii ale vieţii cotidiene din perioada comunistă. Este un colaj plin de naturaleţe, care poate reda firescul relaţiilor interumane, cu toate lipsurile, fricile şi, mai presus de toate, acea nevoie primordială de solidaritate, de a se salva împreună.
Multe filme care prezintă vieţile revoluţionarilor sunt acuzate de ispita unei transformări a omului în statuie. Jocul actoricesc care pune în lumină francheţea protagonistului, ce nu şi-a muşamalizat greşelile făcute la începutul luptei din cauza fricii, pot face din Walesa un model, tocmai datorită umbrelor din spatele calităţilor, nu a unei străluciri artificiale şi unei mimici ireal de surâzătoare, precum a dictatorilor adulaţi până să îşi arate faţa întunecată.
