Ultimul roman din 2013 al Lisei Gabriele (cunoscută sub pseudonimul L. Marie Adeline) ne face cunoștință cu Cassie Robichaud, o chelneriță din New Orleans, văduvă, singură și resemnată. Dacă aceasta ar fi întrebată, ,,Cine ești?”, ea ar răspunde printr-un automatism desăvârșit în acest mod: sunt singură. Nu sunt om, sunt singură. Romanul de față are capacitatea de a o filtra pe Cassie în imaginarul fiecărui cititor, pentru ca, rând pe rând, acesta din urmă să rezoneze din ce în ce mai profund cu modalitatea prin care Cassie se reconstruiește necontenit prin raportarea la ea însăși și la corpul ei pe cale de a fi redescoperit.
Cassie nu este un personaj, nu este rezultatul imaginației excepționale propusă de autoare. Este în schimb simbioza infinitelor forme prin care femeia este chemată să fie femeie, înfățișându-se realității sub acest aspect. Este oglinda tuturor, este decadența și resuscitarea eșuată, este alienarea și acceptanța. În final este normativizarea nechestionată, internalizată și orchestrată în fiecare zi a vieții ei cotidiene, desfășurate între triunghiul armonios construit al cafenelei, străzilor și apartamentului. Orice scăpare este denegată înainte de a fi conștientizată sau propusă.
Cursivitatea narațiunii romanului o situează pe Cassie în două planuri ale subiectivității acesteia. În prima parte este prezentată sub forma experienței colectiv împărtășite; văduvă de câțiva ani, singură în prezent, locuind în mansarda Hotelului Fetelor Bătrâne împreună cu pisica ei Dixie. Poate tipic? Prea clișeic? Nimic neobișnuit sau aventuros nu se poate întrezări, nimic ce ar putea depăși conturul perfect al pattern-ului de construcție al acestui moment post-căsnicie, de celibat auto-impus. Mariajul ei cu Scott? La fel de tipic și ordinar. Rolul de femeie este concordant cu performarea acestuia, este femeie prin însăși definiția femeii, este soție, gospodină poate, acceptă, se conformează și suportă. Moartea lui Scott nu schimbă cu aproape nimic lumea înconjurătoare în care Cassie se exprimă. Ea devine doar mai puțin încorsetată. Este observabilă și în realitatea transcedentală romanului, construcția unui model, al unui tipar de comportament adoptat cu o rigurozitate uneori sfântă, alteori exacerbată. Fiecărui eveniment al vieții, îi corespunde într-un mod absolut un anumit tip de comportament, de percepție și raportare, create printr-un mecanism care exclude însă creativitatea, inovația, derapajul. Totul este pentru că așa trebuie să fie.
Asociația S.E.C.R.E.T. este construit în contrapunere cu acest tipar și dorește să redea șansa femeilor de a se redescoperi sexual, erotic, corporal. Cassie îndeplinește tot ceea ce S.E.C.R.E.T. caută să transforme; părul ei prins în coadă, tricoul ei veșnic pătat, pantofii prea comozi. Animarea aproape vizibilă a lui Cinci-Ani care o urmărește necondiționat peste tot, trebuie să dispară curând. Așadar, această asociație poate fi în prima instanță conceptualizată ca o grupare de femei care recrutează anual câte o femeie ajunsă la concluzia că rutina, singurătatea și reprimarea sexualității se încadrează perfect modului de configurare a vieții. Cassie acceptă cu un scepticism imaculat îndeplinirea celor 9 pași condiționați de către S.E.C.R.E.T, care finalmente o vor transforma în ceea ce trebuie cu adevărat să fie; o femeie emancipată care nu mai întâlnește dificultăți majore în a locui în propriul ei corp, fiind pe deplin sigură de ceea ce sexualitatea și erotismul ei pot să ofere.
Acești 9 pași vor fi materializați sub forma unor fantezii sexuale și erotice propuse de Cassie, pe care ulterior va trebui să le îndeplinească conform condițiilor impuse de către S.E.C.R.E.T. Acesta este momentul cheie în care se relevă o nouă perspectivă prin care Cassie poate fi citită, imaginată, vizualizată.
Pe parcursul a câtorva luni, ea va întâlni bărbați străini, bărbați care o vor atrage și împreună cu care va avea ocazia să facă tot ceea ce dorește să facă și nimic din ceea ce nu vrea. Întreaga ei experiență se va centra în jurul unor acțiuni, evenimente publice, cadre necunoscute în care ilicitul devine posibil, jocurile erotice permise, fanteziile acceptate și forme de judecată interzise. Pe măsură ce este întrebată dacă acceptă pasul, ea descoperă o nouă dimensiune a ceea ce dorința presupune, anihilând treptat acel sentiment de excepționalitate auto-limitativă construit în jurul condiției sale.
Crearea și internalizarea iubirii romantice fundamentează în acest moment compunerea unei fantezii prin care hiperdorința de a fi iubită, dorită, dezirabilă se manifestă. Singurătatea oferă de această dată șansa redescoperirii, iar Cassie devine egala propriei sale vieți sexuale prin dobândirea absolută a autonomiei asupra corpului ei. Dilema morală, etică sau de gen în interiorul căreia Cassie s-a desfășurat prin excelență până în acel moment, se transformă vizibil într-o certitudine asupra corpului ei sexual, erotizat, producător și dătător de plăcere. În acest mod, Cassie se trece print-un proces de individualizare, de transfer al identității colectiv manifestate într-una particulară, subiectivă, confidențială.
Ceea ce cu câteva luni în urmă lipsea cu desăvârșire din imaginarul lui Cassie asupra unei alte modalități de experimentare a vieții intime, devine acum trăire conştientizată, descoperită. Reprimarea sexualității se transformă într-o emoție copleșitoare amplificată de fiecare amuletă dobândită în urma încheierii unui nou pas. Șocul, panica și necunoscutul de început dispar, lăsând spațiu atingerii capacității de efectuare a diferenței senzitive dintre fantezie imaginată, concepută mintal și cea concretizată.
Transformarea supremă intervine însă în momentul în care redescoperirea de sine este fundamentată pe amintirea reală a unor evenimente și nu pe imaginație, speculație sau pe,,ce ar putea fi dacă…”. Ideea sub care romanul a fost construit, poate fi recitită. S.E.C.R.E.T. se detașează de viziunea clasică sub care a fost format, iar comisia de femei nu este altceva decât întruparea perfectă a bărbatului universal. S.E.C.R.E.T. încetează să mai fie un grup de femei, devenind însuși scopul sub care acesta funcționează și continuă să existe. Secretul S.E.C.R.E.T-ului constă în capacitatea de a fi atotcunoscătorul, inițiatorul, dominatorul și dătătorul de dorință emancipatoare.
