Recenzie – The Lydia Steptoe Stories – Redescoperirea unui star al perioadei interbelice

0
101
recenzie the lydia steptoe stories

Interbelicul nu și-a epuizat înca vraja aruncată asupra cititorilor din ziua de azi. După o sută de ani de la deceniul ce a marcat lumea artei și a dus la emanciparea fără precendent a femeilor, încurajând apariţia unor scriitoare și personaje deschizătoare de noi drumuri, cele trei proze scurte din volumul ales pentru recenzie The Lydia Steptoe Stories vor fi primite cu entuziasmul asociat unei revelaţii.

Cine e Djuna Barnes?

Djuna Barnes, autoarea povestirilor din volumul The Lydia Steptoe Stories, a fost considerată unul dintre starurile feminine din literatura anilor ’20-‘30. Descoperită de publicul român datorită romanului Pădurea nopţii, Djuna Barnes atrage printr-un stil ce include misterul, erotismul feminin ce depășește normele și mai ales acea senzualitate plasată între incandescent și evaziv.

Scrise în perioada în care Djuna Barnes împrumutase pseudonimul Lydia Steptoe, povestirile te vor impresiona în primul rând prin modernitatea stilului. Prospeţimea lor inteligent-provocatoare și-a păstrat savoarea, sfidând capriciile modei literare. Nu ar mira pe nimeni dacă (măcar) una dintre ele ar deveni scenariul unui film psihologic de artă. Un astfel de film ar explora nonșalant și picant-sofisticat zorii sexualităţii feminine.

Lumea feminina fara tabuuri explorata in The Lydia Steptoe Stories

Toate cele trei povestiri dezvăluie o lume feminină debarasată de tabuuri, extrem de nonconformistă, chiar și pentru dezinhibaţii ani interbelici. Personajele feminine surprindeau mai ales prin asumarea propriului erotism. Acest erotism era considerat precoce, inclusiv prin dorinţa de a sfida regulile vechi de sute de ani.

Cel mai mult vei fi surprins de personajul feminin din prima povestire – The Diary of a Dangerous Child. În ziua în care împlinește 14 ani, acest personaj alege între destinul unei femei care urmează modelul unei vieţi conformiste, domestice, sub protecţia (și dominaţia) unui soţ, și cel blamabil, de femeie care scandalizează prin îndrăzneala de a nu urma legile decenţei sinonime cu supunerea. Alegerea o va determina să-și descopere o viaţă interioară secretă, în care zace dorinţa de a-și confirma feminitatea, încercând să-l seducă pe bărbatul devenit pretendentul surorii sale mai mari.

Pe cât de impetuos plonjează personajele feminine în adâncul propriului erotism, pe atât de reticente par la început personajele masculine. Având aceeși vârstă (14 ani) cu a personajului feminin ce vrea să-l impresioneze pe iubitul surorii mai mari, personajul masculin din povestirea The Diary of a Small Boy rămâne confuz și ușor copleșit în faţa tentativelor de seducţie exercitate de nimeni alta decât amanta propriului său tată.

Volumul se încheie cu povestirea ce amintește de marea problemă a multor femei: teama de îmbătrânire, tradusă prin pierderea capacităţii de a seduce. Madame Grows Older: A Journal at the Dangerous Age explorează reacţiile contradictorii și emoţiile ce asaltează lumea unei femei trecute de patruzeci de ani, care descoperă că este atrasă de un bărbat mai tânăr.

După cum reflectă și titlurile, cele trei povestiri iau forma unor confesiuni de o francheţe surprinzătoare. Pentru Djuna Barnes, francheţea nu este altceva decât o consecinţă eliberatoare a capacităţii de autoanaliză precoce de care dau dovadă protagonistele. Scriitura la persoana I dezvăluie oscilaţia derutantă (dar pe atât de plină de voluptate) între nevoia de a expune cât mai exact și curajos acele gânduri interzise în anii trecerii de la societatea conservatoare la cea progresistă și ambiguitatea ce învăluie enigmatic anumite stări.

Tocmai prin oscilaţia între această dezvăluire exuberant-scandaloasă a gândurilor secrete și tendinţa de a le învălui în pâcla ambiguităţii languroase impresionează Djuna Barnes. De fapt, vei regăsi în scriitura ei talentul unui regizor ce include, în cadre irezistibile, gesturi și obiecte încărcate de simboluri. Acestea spun, prin forţa aluziilor vizuale, cât o mie de cuvinte, anunţând erupţia iminentă a unei sexualităţi acaparante.

Folosindu-se de monologurile personajelor și de anumite detalii ce reflectă aluzii erotice, Djuna Barnes reușește să redea aceeași zvâcnire a erotismului pe care o regăsești în paginile explicite scrise de Anais Nin sau de Henry Miller. De fapt, ajungi să o apreciezi datorită modului prin care obţine același efect scandalos-torid, fără a include scenele necenzurate, însă provocând în imaginaţia cititorului o defilare de imagini la fel de intense.

The Lydia Steptoe Stories îi va atrage mai ales pe cei fascinaţi de psihanaliză. Toate personajele feminine ale cărţii își expun sexualitatea apelând la simboluri, la jocuri pline de sugestii, pe cât de clare, pe atât de învâluite în eleganţa insinuantă a subtilităţii incitante. Djuna Barnes a captat în câteva pagini ceea ce alţii scriitori ar fi reușit în sute: metamorfoza feminităţii din perioada adolescenţei și neliniștea femeii burgheze mature asaltate de sentimente și fantezii pe care le asocia unor vârste anterioare, despre care avea certidudinea că nu se mai întorc pentru a o tulbura.

The Lydia Steptoe Stories ar putea fi citit și în registrul unui manifest, al unei pledoarii pentru dreptul femeii la o autonomie a propriei lumi, a propriilor gânduri subversive. Personajele aleg tentaţia îndepărtării de modelul impus în societatea conservatoare, guvernată de bărbaţi. Pentru multe femei ce au trăit în acea perioadă, descoperirea propriului erotism era fie inexistentă, fie tardivă și aproape mereu însoţită de culpabilitatea opresivă.

Asemenea lui Anais Nin (doar ca printr-un stil mult mai elegant și încărcat de subtilitate), Djuna Barnes dezvăluie o lume feminină de sine stătatoare, ascunsă. Povestirile ei obligau cititorii din anii emancipării să accepte această autonomie sexual-afectivă a protagonistelor ei.

Aceste povestiri au fost publicate într-o perioadă în care se considera naiv că femeile ce purtau eticheta decenţei își reprimau orice gând sau fantezie ce devia de la regulile ce încurajau tocmai scindarea feminităţii abia descoperite. Personajele din prozele incluse în The Lydia Steptoe Stories reflectă unul dintre marile idealuri ale femeii emancipate: anularea prăpastiei dintre partea validată social de societatea masculină, validare devenită o dovadă a supunerii, și partea condamnabilă, ce putea distruge o reputaţie, dar pe care bărbaţii puneau mare preţ atunci când se implicau în relaţii clandestine.

Citește și recenzia filmului cu subiect apropiat Portrait of a Lady on Fire – Mesajul ascuns într-un film de epocă

Poti citi aici mai multe recenzii de carti bune.

Portrait of a Lady on Fire – Mesajul ascuns intr-un film de epoca

LASĂ UN COMENTARIU

Please enter your comment!
Please enter your name here