Prima povestire dintre cele douăsprezece incluse în volumul Ştii bine că vrei este precum acel prim episod provocator al unui serial cu potenţial șocant, devenit apoi viral.
O și vezi pe autoarea Kristen Roupenian afișând un zâmbet nerușinat. Este zâmbetul celui satisfăcut în timp ce-și imaginează cum va scoate la suprafaţă acele fantezii reprimate ori amintiri îngropate, provocând stupefacţie, teamă sau indignare. Ştie cum să-ţi stârnească apetitul necesar devorării unui volum de proză scurtă. Îţi promite că toate povestirile vor fi la fel de incitante. Iar promisiunea este respectată.
Un amestec irezistibil
Pentru cea devenită una dintre noile voci a prozei scurte americane, incitant se traduce printr-un mix irezistibil pentru cei dependenţi de povești stranii. Te uimește ce poate să iasă din amestecul de feminitate neîngrădită, imprevizibil inflamabil, jocuri psihologice și acea banalitate sub care zace un suspans erotic sumbru-periculos, ce abia așteaptă momentul propice pentru a se năpusti feroce asupra normalităţii.
În povestirile din Ştii bine că vrei, feminitatea este descătușată crud și exploziv. Imprevizibilul este de-a dreptul necruţător. Își face de cap mai ales în jocurile psihologice în care sexualitatea este împinsă la graniţa cu perversitatea.
Thrillere bizare
Toate cele douăsprezece povestiri ale lui Kristen Roupenian par să facă parte dintr-un plan infailibil. Scriitoarea ar vrea să-ţi inducă, măcar în timpul lecturii, o certitudine ce-ţi dă fiori. Aceea conform căreia viaţa obișnuită ar putea deveni precum un thriller bizar, cum ar fi putut regiza numai reîncarnarea feminină a lui David Lynch.
Noile voci feminine curajoase
Fiecare povestire din volum contrazice vechile prejudecăţi legate de femeile care se apucă de scris. Mai bine zis, Kristen Roupenian demonstrează că femeile pot scrie fel de sofisticat, asumat și cu sânge rece despre fanteziile secrete și despre toate acele plăceri interzise de sub pojghiţa autocenzurii.
Kristen Roupenian urmează noua tendinţă a scriitoarelor actuale de a explora un teritoriu considerat până atunci unul al curajului masculin. Este vorba despre curajul de a face anumite observaţii precum dinamita. Acestea vizează latura ascunsă a naturii umane, desconsiderând astfel teama de controversă, blamare, ostracizare.
Explorări incomode
Povestirile din Ştii bine că vrei ar putea fi date ca exemplu de psihanaliștii pasionaţi de literatură. Sondează părţile întunecate, (considerate) scandaloase, așadar negate, ale personalităţii. Toate personajele din carte au o asemenea parte, care generează stupefacţie odată scoasă la suprafaţă. Fraza Nimic nu este ceea ce pare a încetat să mai fie un clișeu atunci când te referi la ele.
Suspansul dublat de umorul negru
Apelând la reţeta de umor negru cu accente de thriller acaparant, scriitoarea pare hotărâtă să anuleze toate reperele previzibile. Ea vizează mai ales abordarea unor tipologii umane previzibile. Băiatul cuminte surprinde când te aștepţi mai puţin. Femeia-victimă a sorţii poate deveni oricând un prădător în lumea bărbaţilor. Adolescentul cel șters ajunge un adult care nu va mai trece neobservat. Străinul periculos ajunge să provoace alt gen de neliniști. Burlăciţele conformiste vor un invitat masculin surpriză, care să le amintească de actorul preferat din anii petrecerilor în pijamale.
Evitarea superficialului
Ştii bine că vrei îţi dă satisfacţia asociată unor scene pe care le urmărești cu sufletul la gură. Vei citi paginile în ritm alert, intuind că următoarea va amplifica unda de șoc, de stupefacţie. Totuși, povestirile nu șochează într-un mod senzaţionalist, facil. Şocul vine pe fondul unor observaţii psihologice sofisticate.
Întâmplările devin din ce în ce mai incitante pe măsură ce vei descoperi asemănări cu tipologii și evenimente recognoscibile din cotidian. Asemănarea este valabilă doar la început. Imediat vei descoperi că toate feliile de viaţă ce-ţi păreau familiare iau fie o turnură specifică demascării unui psihopat, fie una demnă un de un horror stilizat, cu sens alegoric.
Povestiri asemenea unor filme neconvenţionale
Vitala curiozitate referitoare la ceea ce se ascunde în mintea personajelor este întreţinută de talentul evident al lui Kristen Roupenian de a lovi în plex toate imaginile nerealiste, contrafăcute, asociate vieţii americane de succes. De fapt, anumite povestiri îţi dau impresia că ai nimerit la un festival de film dedicat cinematografiei americane independente. Impresia este dată de prezenţa nevoii de a înţelege fiinţa umană demascată prin renunţarea la toate acele mesaje cu sens umanist simplificat, devoalat artificial, încât să nu supere pe nimeni.
Abordarea inedită a dramelor
Autoarea este asemenea unui regizor de film independent ce nu ţintește neaparat Oscarul atunci când vorbește neconvenţional despre dramele americanului simplu. Ea face ferfeniţă toate acele imagini-clișeu legate de viaţa liniștită din cartierele locuite de clasa de mijloc, iubirile adolescentine sau atingerea succesului personal. Mulţi vor depista în multe dintre povestiri o pângărire a valorilor sacre inoculate americanului cuminte. Doar că este o pângărire ce-i activează de fapt luciditatea odată cu acele senzaţii oferite de plăcerile interzise, reprimate.
Ce te face să citești lacom
Deși povestirile au fost scrise pentru a te șoca, nu ai parte de grotesc, de scabros. Nimic nu te oripilează atât de mult încât să abandonezi cartea. Nu de alta, dar Kristen Roupenian știe ce butoane psihologice să activeze pentru a contrabalansa dezgustul. În majoritatea povestirilor ei, teama este însoţită de plăcere. Stupefacţia și cruzimea deseori cedează în faţa umorului reconfortant și plin de tâlcuri preţioase, referitoare la ceea ce zace în abisurile fiinţei umane. La rândul lui, mesajul excitant este precum un zâmbet nerușinat ce deconspiră lucid odată aruncat peste latura tenebroasă. Poţi comanda volumul de pe Libris, LibHumanitas, Cărturești, Elefant.ro
Citește și recenzia despre volumul de proză scurtă Păsări în gură.
