Recenzie – Manasteinn. Baiatul care n-a existat niciodata – Un cadou pentru cinefili

0
230

Cinefilii vor aprecia Manasteinn. Băiatul care n-a existat niciodată (tradus din islandeză de Ovio Olaru la Editura Polirom). Cel mai îndrăzneţ (până la explicit) roman al islandezului Sjon abundă în trimiteri la istoria cinematografiei (dar și a literaturii subversive dezvoltate în paralel cu filmul avangardist).

Referinţele din roman vor avea impactul unei veritabile revelaţii pentru cei ce abia au început să exploreze istoria filmului progresist. Pe cinefilii experimentaţi îi va face să-și dorescă să organizeze o ședinţă de spiritism în care să-i roage pe expresioniștii germani din anii ’20 și pe neînfricaţii Pasolini și Fassbinder să-l contacteze pe Tornatore pentru a propulsa povestea de acum o sută de ani din roman în sălile de cinema din prezentul nostru (nu foarte diferit, în unele privinţe, de prezentul personajelor).

Revoluţia prin artă

Manasteinn. Băiatul care n-a existat niciodată are un farmec straniu și abraziv. Este un roman al devenirii aflat la confluenţa dintre sublim, carnal, decadenţă și angoasă urbană colectivă. Romanul mai poate fi considerat și un omagiu adus filmului de artă. Sjon amintește de rolul decisiv avut de cinematografie în schimbarea mentalităţilor împotmolite în conversatorismul sufocant. Revoluţia provocată de cinema a fost vizibilă mai ales în explorarea psihicului uman.

Prin povestea adolescentului sărac îndragostit de cinema, Sjon îţi dă de înţeles că artiștii ce au promovat filmul de artă experimental în perioada interbelică au avut același rol pe care l-au avut psihanaliștii. Acești artiști neînţeleși au îndrăznit să elibereze fiinţa umană din chingile vinovăţiei ori de câte ori cobora în abisurile propriului inconștient pentru a se bucura de creativitatea alimentată de fanteziile neacceptate.

O poveste scurtă, dar complexă și multistratificată

Asemenea unui regizor talentat, adept al genurilor hibride, Sjon oferă plăcerea de a citi un roman multistratificat. Aparent, este un roman sumar, mai degrabă un microroman. Însă minimalismul narativ se deschide exuberant spre sensuri și direcţii de interpretare sofisticate.

Sjon poate cuprinde în mai puţin de o sută de pagini o legătură complicată și deosebit de fertilă. Este vorba despre acea legătură (de cele mai multe ori simbiotică) dintre parcursul individual, schimbările colective și metamorfozele unui oraș. Parcursul individual se va suprapune cu maturizarea prin explorarea și asumarea fără pic de rezerve a identităţii sexuale de către adolescentul devenit personajul central.

Pasiunile unui adolescent asumat (și cinefil)

Rămas orfan, adolescentul este crescut într-o mansardă austeră din Reykjavik de o rudă îndepărtată, aflată și ea la finalul vieţii. S-a lăsat de școală și își petrece timpul între cele două cinematografe ale orașului. Când nu se uită la filme, îmbină plăcerea sexuală cu supravieţuirea materială. După ce se bucură de întâlnirile clandestine cu bărbaţii respectabili ai capitalei, se lasă plătit.

Încă de la primele pagini ale romanului, ești introdus abrupt în lumea sexuală a protagonistului. Sjon te face să afirmi că ai de-a face cu genul de personaj pentru care nu există o delimitare clară între degradarea timpurie și sexualitatea dezinvoltă. Nu își privește cu scârbă propria existenţă plină de lipsuri, care duce de obicei la compromisuri degradante. Şi nici orașul peste care se năpustesc decadenţa și foametea ce urmează după un război mondial nu-l dezumanizează. Nu are furia săracului devenit jucăria bogaţilor. El manifestă mai degrabă curiozitatea faţă de umanitatea complicată. Iar această curiozitate îi este alimentată de filmele de artă pe care le devorează precum un cinefili împătimit. Acolo unde alţii văd un oraș tern, încremenit în frig și pandemie sinistră (acţiunea se petrece în anii gripei spaniole), el vede începutul unor posibile scenarii de film, suprapunând cadrele memorabile peste flashbackurile ce descriu aventurile sale erotice secrete.

Descoperirea unei bijuterii a cinematografiei

Primul strat al romanului amintește de atmosfera filmelor neorealiste alb-negru, în care se abordează teme precum: impetuoasele transformări ale adolescentului prins în trepidaţiile unui oraș marcat de schimbări abrupte și radicale, maturizarea sexuală în mediul sărăcit de ravagiile unei pandemii, transformările sociale și politice și prăpastia între burghezie și periferia marginalilor. Analizând al doilea strat, începi sa depistezi adevărata intenţie a lui Sjon: aceea de a-ţi vorbi despre arta cintematografică, mai ales despre impactul vital asupra societăţii conformiste.

Vei aprecia la acest roman modul în care Sjon deviază povestea de viaţă spre istoria cinematografiei. Această legătură nu este una forţată și nici exprimată naiv. Decurge natural și provocator datorită obsesiei adolescentului pentru un anumit film-cult. Este vorba despre filmul Vampirii (Les Vampires), regizat de Louis Feuillade.

Les Vampires este unul dintre cele mai lungi filme realizate vreodată. Depășind șapte ore, a fost proiectat în mai multe seri și la cinematograful din capitala Islandei. Filmul cu note horror alegorice invita spectatorul să-și imagineze un Paris căzut pe mâna unor personaje fantastice malefice. Ele împrăștie viciul și îi forţează pe locuitori să comită fapte scandaloase. Lăsându-se în voia tentaţiilor, burghezii respectabili devin asemenea delicvenţilor din pătura de jos.

Obsesia pentru o tânără emancipată

Există o simbioză între maturizarea personajului central și pasiunea lui pentru cinematografie. Sjon exploatează inteligent obsesia adolescentului pentru filmul Les Vampires. Se folosește de tendinţa acestuia de a prelungi filmele în realitatea lui subiectivă. În mintea adolescentului are loc o suprapunere fetișistă între personajul feminin din film interpretat de senzuala Musidora și o tânără emancipata din partea bogată a orașului, de care adolescentul este fascinat.

Pe un fundal având culorile unui cer din tablourile lui Munch, datorită unei erupţii vulcanice vizibile din cartierele Reykjavikului, încep să se contopească seducător și alegoric imaginarul erotic adolescentin derutant și lumea filmului cu femei-vampir simbolizand o sexualitate dezlanţuită.

Femeia-vampir are un costum îndrăzneţ. Costumul este asemănător ţinutei extrem de îndrazneţe mulate pe trup, folosită de tânăra ce-l fascinează pe adolescentul lui Sjon. Tânăra pare o prezenţă din alta lume. Provenind din zona bogată a capitalei, evită constrângerile burgheziei. Ea este cu mult înaintea epocii sale. Participă la întruniri femininiste. Conduce o motocicletă, fiind îmbrăcată provocator, în stil masculine. Tânăra se mai încumetă să lucreze ca șofer de ambulanţă în timpul gripei spaniole ajunse până-n Islanda.

Istoria se repetă

Fanteziile din lumea subiectivă, cadrele din filmul preferat al protagonistului și realitatea apăsătoare din timpul pandemiei se întâlnesc nu doar în fascinaţia protagonistului pentru tânăra motociclistă. Filmul și realitatea se contopesc și în evenimentele decisive, care îi schimbă traiectoria existenţială. Un astfel de eveniment este declanșat în momentul în care un medic leagă preferinţele sexuale tabu de popularitatea cinematografelor din oraș. Vei citi unele dintre cele mai interesante pagini ce reflectă frica de film a moraliștilor.

Deși a fost scris acum șapte ani, reflectând o societate de acum o sută de ani, romanul Manasteinn. Băiatul care n-a existat niciodată este unul extrem de actual. Ai spune că demonstrează o perpetuă repetare a istoriei. Şi nu doar în pasajele în care găsești similitudini între acţiunile populaţiei și ale politicienilor în confruntarea cu pandemia. Istoria se repetă mai ales când vine vorba despre polarizarea brutală a populaţiei în vremuri de criză. Iar polarizarea vizează și reacţiile faţă de progresul tehnologiei, al formelor artistice inovatoare sau faţă de acei oameni consideraţi diferiţi.

Pericolele din sala de cinema

În zilele noastre conflictul între generaţii sau între conversatori și progresiști aduce în discuţie și rolul din ce în ce mai mare al smartphone-ului în viaţa tinerilor. Acum o sută de ani, conflictul viza interesul tinerilor pentru cinematografie. Sala de cinema reprezenta o sursă a răului, a pervertirii. Filmele erau învinuite că promovau anarhia morală, promiscuitatea, sexualitatea (considerată) deviantă. Așadar, gripa spaniolă fusese și un context ideal pentru inamicii unor forme de artă considerate subversive. Din cauza pandemiei, cinematograful, noul iad al orașului, rămânea închis.

Un film într-un roman

În fluxul narativ al romanului, Sjon folosește și tehnici demne de arta cinematografică experimental-hibridă. Suprapunerea imaginilor din timpul unor vise ale adolescentului, prezentate psihanalitic, informaţiile eliptice, montaje oniric-suprarealiste, ritmul narativ discontinuu și tendinţa de a sabota coerenţa de tip cauză-efect amintesc de filmele avangardei, ce abordau niște subiecte mai mult decât tabu, mai ales în explorarea sexualităţii.

Reprezentanţii unei astfel de mișcări avangardiste apar ca personaje episodice în roman. Este vorba despre cei trei artiști ce au fondat prima revistă dedicate artei cinematografice. Revista se numea Close Up. Fondatorii ei au devenit faimoși datorită filmului Borderline. Sub umbrela grupului avanradist POOL, regizorul Kenneth Macpherson, poetul Robert Herring și romanciera Annie Winifred Ellerman debarcă în Islanda pentru a filma.

Vânătoare de comori pentru cinefili

Ce-i leagă pe străinii excentrici pentru moraliștii locali de viaţa protagonistului? Vei afla citind pasaje ce amintesc de fragmentarea narativă demna de un film experimental situat la graniţa dintre ficţiunea cu turnură suprarealistă, intimitatea unei autobiografii și exactitatea unui documentar. De fapt, paginile dedicate zilelor petrecute de artiștii grupului POOL în Islanda este surpriza făcută de Sjon celor ce vânează comori uitate ale artei interbelice.

Ai fi tentat să afirmi că povestea adolescentului cinefil nu a fost decât un pretext pentru o senzuală și profundă alegorie despre minunea produsă de apariţia filmului de artă și de revoluţiile psihologice generate. Filmul de artă este cel care salvează o societate înglodată în mentalităţi retrograde și îl împiedică pe om sa mai fugă de sine.

Pe lângă trimiterile de tip reverenţă la filmul experimental interbelic, Sjon recurge și la imagini ce par mai degrabă o retrospectivă a stilurilor ce au marcat evoluţia cinematografiei. Vezi imagini cu tentă simbolică, sumbră, în tușe psihanalitice, inspirate din expresionismul german ce avea să-i influenteze pe regizorii unor capodopere noir prin care descriau partea coșmărească, decadent-infernală a unui mare oraș. Alte imagini amintesc de perspectiva realistă asupra dezmoșteniţilor din marile orașe, pe care le regăsești mai ales în cinematografia italiană din anii ’50 și ‘60. Lor li se adaugă expunerea dezinhibată, frustă, a identităţii sexuale, în stilul unui Fassbinder inspirat de Jean Genet.

Poţi comanda romanul de pe site-urile Polirom, LibrisCărturești, Elefant.ro

Te invităm să citești și articolul 13 romane despre iubiri pătimașe

13 romane despre iubiri patimase

 

LASĂ UN COMENTARIU

Please enter your comment!
Please enter your name here