Recenzie – Jeff in Venice, Death in Varanasi – Frumusetea decadentei

0
102

Jeff in Venice, Death in Varanasi este genul de roman care te poate face să declari cu entuziasm c-ai descoperit un nou scriitor preferat. Vei fi captivat de stilul lui Geoff Dyer dacă îţi plac romanele care transformă o călătorie între două continente/două mari orașe istorice plutitoare într-o experienţă intensă, ameţitoare, pe alocuri suprarealistă.

O călătorie de neuitat

Romanul Jeff in Venice, Death in Varanasi promite să fie călătoria ideală pentru cei dependenţi de arta contemporană sau măcar atrași de ea datorită curiozităţii alimentate de șoc, stranietate, controversă, vizionarism progresist versus impostură. Nu sunt uitaţi nici cei dornici de a se pierde într-un oraș indian sacru.

După ce iau la rând galeriile Veneţiei, călătorii aventuroși ajung în sacrul Varanasi. Acolo, extremele sunt impresionante. Măreţia și aglomeraţia, opulenţa și extrema sărăcie îi pot face pe cei mai slabi de înger să se creadă în infern.

Culisele unui eveniment dedicat artei contemporane

În prima parte a romanului ţi se va face un tur al Veneţiei cuprinse de forfota Bienalei. Dar arta nu este adevăratul scop. Arta este doar un mijloc, o trecere spre o lume ascunsă de restul privitorilor de rând. Nu, nu este vorba despre lumea sensurilor vagi atribuite unei instalaţii de artă contemporană. Este vorba despre culisele Bienalei, devenite o lume a plăcerilor mai mult sau mai puţin interzise.

Personajul central al romanului, Jeff Atman, este un jurnalist specializat în articole despre viaţa culturală. Ajuns la Veneţia, îţi dă impresia că s-a transformat brusc. Pare mai degrabă un star depravat ce are totul la discreţie, totul însemnând șampanie scumpă, droguri prizate pe iahtul unui milionar ce-l invită la petrecerea lui exclusivistă și partide de sex memorabile cu femeia fanteziilor sale.

Dragoste la prima vedere

În Veneţia, Jeff o întâlnește pe Laura. Ea lucrează pentru o galerie de artă contemporană din Los Angeles. Deși ambii sunt legaţi de lumea avangardei, relaţia lor pleacă de la un element vechi: dragostea la prima vedere. Cel puţin pentru Jeff.

Laura este simbolul femeii sofisticate. Trezește în Jeff entuziasmul dublat de insecuritatea adolescentului care visează la frumoasa inaccesibilă. Așadar, atenţia acordată de ea într-o noapte veneţiană petrecută într-un palat transformat în decorul unei petreceri exclusiviste devine biletul lui Jeff spre paradis.

Seducţie, umor și dialoguri despre artă

Prima parte a romanului mai poate fi considerată și o plutire în plăcerile oferite de Veneţia. Zilele veneţiene ale lui Jeff sunt de fapt o sincronizare între evoluţia unui ritual de seducţie – de la stângacie la euforia reușitei sexuale – și concluziile despre arta contemporană. În dialogurile dintre Jeff și Laura se oglindesc de fapt reflecţiile despre lumea noastră. Unele sunt amuzante. Altele sunt amare și necruţătoare când ajung să dărâme niște mituri pe care se sprijină confortul multora.

Ori de cate ori își revarsă concluziile, Jeff Atman devine genul de personaj care amestecă umorul cinic, profunzimea și observaţiile (uneori) scandaloase la adresa lucrurilor considerate sacre de majoritatea semenilor. Nu-i lipsește autoironia ce spriină tendinţa lui de a dărâma niște mituri legate de orașele visate de ataţia și atâţia turiști.

Un ghid nonconformist

Jeff este așadar un ghid perfect pentru cei ce s-au săturat de clasicele volume cu pagini lucioase recomandate de agenţiile de turism. Dar asta nu înseamnă că nu vede și frumuseţea unui oraș precum Veneţia sau unicitatea stranie a unuia precum Varanasi. Însă o face în felul său, inteligent, (nu de puţine ori) sarcastic, șocant și memorabil.

Veneţia lui Jeff nu își pierde strălucirea. Doar că scenele cu palate desprinse parcă dintr-un tablou sublim și frumusetea renascentistă fie rămân un fundal elegant pentru discuţii stropite din abundenţă cu faimosul cocktail Bellini, fie revin în prim-plan doar pentru a fi privite dintr-un unghi neașteptat, așa cum descoperi în paginile dedicate picturilor lui Tintoretto.

Veneţia și Varanasi: orașele pe care le cunoști prin toate simţurile

Plăcerea oferită de paginile romanului nu poate fi simţită decât lăsându-te absorbit de atmosfera descrisă. Îl vei așeza pe Geoff Dyer în galeria scriitorilor care ajung să te cucerească prin modul în care știu să te facă să simţi un oraș.

Geoff Dyer știe cum să descrie atmosfera, să-și branșeze cititorul la ritmul, la pulsaţia unui oraș. Vizitezi (și simţi) Veneţia, apoi orasul indian Varanasi cu toate simţurile. Ambele orașe au fost construite pentru a oferi senzaţii dilatate. Sunt acele senzaţii care trezesc, îmbată, sperie sau permit scufundarea în uimire sau în propriile revelaţii.

Ispitele vacanţei în Veneţia

Paginile dedicate Veneţiei cuprinse de febra Bienalei îţi dau iluzia că te afli într-o vacanţă a privilegiaţilor ce duc o viaţă fără griji. Este o vacanţă inundată de lumina verii, transformată, după apus, într-o petrecere unde foarte puţini au acces.

Plutești la rândul tău între euforia petrecerii continue și acea reverie leneșă de vară italiană. Romanul are farmecul unei rătăciri prin labirintul veneţian. În acest labirint, Jeff uită de criza vârstei mijlocii. Simte că renaște alături de o nouă cucerire amoroasă, transformată din atracţia incandescentă în promisiunea unei relaţii mai profunde. Alaturi de Jeff, oscilezi între luminoasa frumuseţe picturală a faimoaselor palate somptuoase devenite galerii de artă și tentaţia decadenţei actuale.

Varanasi, o altă frumuseţe

Dacă frumuseţea Veneţiei redesenate prin ochii lui Jeff îţi permite luxul de a pluti fără griji de la un palat la altul, strecurându-te printre starurile galeriilor de artă contemporană, frumuseţea orașului Varanasi te înhaţă pur și simplu.

Varanasi te sperie, te asaltează, te uluiește. Este uluirea celui ce vede, în aceeași zi, un rai oriental, cu palate demne de basmele exotice, apoi se înfioară la vederea imaginilor ce amintesc de infernul din capodoperele unui artist occidental precum Bosch.

O galerie de artă cu zei indieni

După ce rătăcește prin Veneţia pentru a strânge suficient material necesar unui articol dedicat artei contemporane expuse la Bienală, Jeff acceptă provocarea de a scrie despre orașul Varanasi. Dacă Bienala reunește artiști excentrici din toată lumea, Varanasi ia pulsul excentricităţii având o aură mistică.

Spre deosebire de Veneţia, care ascunde imaginarul bizar în galeriile de artă contemporană, Varanasi îl încurajează să se reverse peste viaţa de zi cu zi, să se exhibe nestingherit. În Varanasi, tot ceea ce occidentalul pune pe seama fanteziei bine delimitate de realitate ajunge să-și ceară dreptul de a face parte din această realitate, de a dicta ceea ce este real sau efemer, iluzoriu.

Pentru călătorul occidental, Varanasi este imaginarul mitologiei devenit realitate. Orașul indian, cu ale sale temple, sculpturi stranii dedicate unor zeităţi gata oricând să ia forme noi, guru, cântareţi, hipioţi, cerșetori insistenţi și ritualuri halucinante pare o infinită galerie de arta suprarealistă în aer liber.

Curajul de a explora necunoscutul

Ai impresia că le-ai văzut pe toate după ce l-ai însoţit pe Jeff în Varanasi. Totuși, în ciuda unor imagini care îţi cer un stomac tare, nu-ţi vine să abandonezi cartea. Scriitura lui Geoff Dyer te acaparează. Te atrage așa cum o face o babilonie orientală, cu propriile legi și cu propria definiţie a normalităţii.

A citi Jeff in Venice, Death in Varanasi înseamnă a te lăsa pe mana acelui mitic luntraș ce-ţi permite o trecere spre lumea unde nu au acces decât cei iniţiati. Iar a fi un iniţiat înseamnă a dori să vezi dincolo de ceea ce vor de obicei turiștii. Trebuie doar să te de prejudecăţi.

Sensuri ascunse

Pasajele dedicate Indiei aprind un beculeţ în mintea cititorilor pasionaţi de istoria religiilor. Numele de familie al personajului central este Atman. În sanscrită, atman înseamnă suflet sau sine. Nu cumva romanul este o parabolă a căutarii de sine? O pledoarie pentru o reconectare la sacru, la mit, însă deghizată într-un roman ireverenţios tocmai la adresa lucrurilor sacre.

Mesaje contradictorii

Unii cititori nu vor lua în seamă reacţiile zeflemitoare a lui Jeff la vederea unor temple încărcate de zeităţi sculptate. Atitudinea acestuia, la limita sacrilegiului, ar urmări de fapt contrariul. Oare nu cumva Jeff se preface doar? Nu cumva mimează aroganţa vesticului pentru a-i face să cadă-n plasa ezoterismului oriental până și pe cei ce nu cred în așa-zisele aiureli atribuite misticismului exotic transformat într-un kitsch de către occidentalul ignorant în căutarea spiritualităţii de vacanţă? Nu este exclusă nici această interpretare.

Personajul cameleonic

Jeff se dovedește a fi înșelător precum un cameleon, mai ales în relaţia cu sine. Când vrea să dea de pământ cu tot ce au mai sacru cele două mari orașe plutitoare – Venetia și Varanasi, când se lasă pătruns de spiritualitatea pe care ambele o degajă (fiecare în felul lui).

În Veneţia, Jeff este precum un veșnic adolescent. Unul care pare să fi câștigat lozul cel mare oferit de loteria visurilor. Iar visurile sale înseamnă petreceri, sex, alcool scump și mult sex însoţit uneori de cocaina transformată în afrodiziac. Din fericire pentru cititor, Jeff nu-și pierde luciditatea. Are luciditatea ce-i permite să vadă adânc, să emită niște concluzii preţioase despre umanitatea contemporană. Reflecţiile lui sunt asezonate din plin cu simţul unei ironii irezistibile și nu de puţine ori supărătoare.

Neiniţiatul în orașul zeilor

Varanasi, în schimb, îl tranformă pe Jeff într-un personaj ce pare să dea de pământ cu diversitatea ca deschidere spre o cultură diferită sau măcar ca semn de tolerare a ei. El nu cruţă deloc zeii din sanctuarul indian.

Jeff se uită la reprezentările zeilor indieni, la ritualurile hindușilor, așa cum se uită neinţiatul la o piesă de teatru absurd, la un film experimental suprarealist sau la operele dintr-o galerie de artă contemporană: cu stupoare, neîncredere, superioritatea camuflată în blazare și autosuficienţă sau cu amuzamentul urmat uneori de respingere, ostilitate, dezgust, indignare sau perplexitate.

Referinţe literare uimitoare

Mulţi i-ar atribui lui Jeff îngustimea și prejudecăţile unui colonist occidental nimerit în India. El strâmbă din nas în loc să profite de șansa de a se lăsa purtat pe străzile întortocheate ale unei culture fabuloase. Este obraznic la adresa simbolurilor sacre. Nu ratează nici un prilej de a-ţi aminti ce proporţii halucinat-coșmărești pot lua mizeria și extrema sărăcie în India. Apoi, pare să se dea ușor, usor pe brazdă. Revine la sentimente mai bune. Se încumetă chiar să facă baia sacră în Gangele pe care tocmai l-a descris drept un apogeu al murdăriei curgătoare.

Din colonistul sarcastic și fără pic de cunoștinţe legate de cultura din Varanasi, Jeff devine un căutător neobosit. Ajunge asemenea unui beatnic precum Allen Ginsberg cu ale sale Jurnale indiene menţionate la începutul cărţii, printr-un pasaj dedicat orașului Varanasi. În anumite pagini, Jeff ar putea fi luat drept o reincarnare a lui Ginsberg. Reflecţiile din alte pagini îl apropie de sinceritatea caustică a unui britanic precum Huxley, nimerit în India.

Calităţile specifice unui film

În ciuda ironiei ce pare să fie un demers de a deposeda Veneţia și Varanasi de aura lor sacră, opiniile personajului central au până la urma efectul opus. Parcă îţi vine și mai mult să le vizitezi ori să te întorci la ele.

Jeff in Venice, Death in Varanasi este un roman precum o experienţă cinematografică. Primești cu entuziasm îmbinarea calităţilor specifice unui documentar inedit, incitatant. Detaliile de o francheţe supra-amplificată au impactul unui reportaj ce permite accesul dincolo de ușile interizise. Nu sunt ignorate nici elementele unui ghid de călătorie transformat într-un jurnal scandalos, însă plin de observaţii memorabile.

Experienţe vizuale acaparante

Asemenea unor imagini cinematografice, romanul te acaparează. Mai ales datorită îmbinării dintre frumuseţe și decadenţă, pe fundalul unui oraș cu vechi palate opulente. Frumuseţea și infernul au ceva în comun. Atât în Veneţia, cât și în Varanasi. În ambele orașe, frumuseţea și infernul se curtează reciproc. Insistent, expansiv, glorios, extravagant, bizar. Coexistă, se îmbrăţisează lacom…fie în viciile privilegiaţilor, fie în aglomeraţia rezervată muritorilor de rând. Nu poţi fugi de nici unul dintre ele.

Atât Veneţia, cât și Varanasi încetează a mai fi simple orașe, destinaţii. Ele au devenit o lume în sine, oglinda umanităţii. Le conţin pe toate, în felul lor. De fapt, ele sunt dovada vie că lumea orientală avea dreptate când a plăsmuit niște zei ciudaţi și greu de înţeles, demni de o lucrare suprarealistă a lui Damien Hirst expusă la Bienală.

Plăcere și excese

În mitologia hindusă, același zeu poate reprezenta frenezia vieţii, a dansului, dar și distrugerea. Nu te poţi bucura de binefacerile sale fără să cazi la pace mai întâi cu dreptul lui suprem de a-ţi lua tot ce ţi-a dat, când nu e mai e în toane bune. Asemenea unui zeu indian, orașele trec prin multiple metamorfoze, de la generozitate la nimicire. Cel ce le iubește nu are incotro. Le ia ca atare.

Plăcerea pare a fi scopul vieţţii lui Jeff. Dar tot el este gata să accepte învecinarea plăcerii cu epuizarea prin excese. Pe Jeff, excesele îl fac și mai conștient de sine, de sensul lumii. Fie că se lasă dus de la o petrecerea la alta în Veneţia, fie că hălăduiește precum un occidental debusolat pe malul Gangelui, Jeff se află în permanenţă la granita dintre luciditatea demnă de un filosof existenţialist si viziunile stupefiante ale unui pictor suprarealist. Doar că nu se ia în serios în nici una dintre aceste ipostaze. De aici vine și farmecul inspititor al cărţii îmbibate într-o nonsalanţă dezarmantă.

Poţi comanda romanul de pe Cărturești, Elefant.ro

 

LASĂ UN COMENTARIU

Please enter your comment!
Please enter your name here