TOP 35 Poezii de primavara – cele mai frumoase poeme

0
2451
poezii de primavara

Poezii de primavara pentru că primăvara probabil e anotimpul când simțim cel mai mult poezia din sufletele noastre. Când natura revine la viață, și noi simțim că în sfârșit suntem pregătiți pentru noi începuturi. Vestitorii primăverii, fie păsări cântătoare, dar mai ales minunatele flori de primăvară ne fac inimile să tresalte. Pe de lată parte primăvara trebuie mereu să înfrângă iarnă, e încă frig și ploaie, corpurile noastre se luptă cu astenia – așa că veți găsi în colecția noastră nu doar poezii despre primăvară pline de optimism, ci și unele despre tristețile pe care la aduce orice schimbare, chiar și cea de trecere la frumosul anotimp al primăverii.

Am început cu unele dintre cele mai cunoscute poezii de primavara din literatură și am continuat cu poezii dedicate naturii așa cum înflorește ea în fiecare lună a primăverii: martie, aprilie și mai.

Cele mai frumoase și cunoscute fragmente din poeziile de primavara alese de noi le veți găsi subliniate, pentru o parcurgere mai ușoară.

Oaspeții primăverii de Vasile Alecsandri

In fund, pe cer albastru, in zarea departata,
La rasarit sub soare, un negru punt s-arata!
E cocostarcul tainic in lume calator,
Al primaverii dulce iubit prevestitor.

El vine, se inalta, in cercuri line zboara
Si, rapide ca gandul, la cuibu-i se coboara;
Iar copilasii veseli, cu peptul dezgolit,
Alearga, sar in cale-i si-i zic: Bine-ai sosit! ”

In aer ciocarlia, pe casa randunele,
Pe crengile padurii un roi de pasarele,
Cu-o lunga ciripire la soare se-ncalzesc
Si pe deasupra baltii nagatii se-nvartesc.

Ah! iata primavara cu sanu-i de verdeata!
In lume-i veselie, amor, sperare, viata,
Si cerul si pamantul preschimba sarutari
Prin roze aurite si vesele cantari!

Infloresc gradinile de Ștefan Octavian Iosif

Infloresc gradinele
Ceru-i ca oglinda ;
Prin livezi albinele
Si-au pornit colinda…

Canta ciocarliile
Imn de veselie ;
Fluturii cu miile
Joaca pe campie.

Joaca fete si baieti
Hora-n batatura –
Ah, de ce n-am zece vieti
Sa te cant, Natura!

Primăvara de Vasile Alecsandri

A trecut iarna geroasă,
Câmpul iar a înverzit
Rândunica cea voioasă
La noi iarași a sosit.

Dintr-o creangă-n alta zboară
Sturzul galben, aurit
Salutare, primăvară,
Timp frumos, bine-ai venit!

Turturelele se îngână,
Mii de fluturi vezi zburând
Si pe harnica albină
Din flori miere adunând.

Cânta cucu-n dumbrăvioară
Pe copacul înflorit,
Salutare, primăvară
Timp frumos, bine-ai venit!




Primăvara – de George Topârceanu

După-atâta frig şi ceaţă
Iar s-arată soarele.
De-acum nu ne mai îngheaţă
Nasul şi picioarele!

Cu narcişi, cu crini, cu lotuşi,
Timpul cald s-apropie.
Primăvara asta totuşi
Nu-i decât o copie.

Sub cerdac, pe lăuruscă,
Cum trecură Babele,
A ieşit un pui de muscă
Să-şi usuce labele.

Păsările migratoare
Se re-ntorc din tropice.
Gâzele depun la soare
Ouă microscopice.

Toată lumea din ogradă
Cântă fără pauză.
Doi cocoşi se iau la sfadă
Nu ştiu din ce cauză.

Un curcan stă sus, pe-o bârnă,
Nu vrea să se bucure.
Moţul roşu îi atârnă
Moale ca un ciucure.

Doar Grivei, bătrânul, n-are
Cu ce roade oasele.
Că de când cu postul mare,
Toate-i merg de-a-ndoasele.

Pentru câte-a tras, sărmanul,
Cui să ceară daune?…
Drept sub nasul lui, motanul
A venit să miaune.

Dar acum l-a prins potaia
Şi-a-nceput să-l scuture…
Peste toată hărmălaia
Trece-n zbor un fluture.

Pe trotuar, alături saltă
Două fete vesele…
Zău că-mi vine să-mi las baltă
Toate interesele!

Poezii de primavara:

Pentru tine, Primăvară… de Otilia Cazimir

Şiruri negre de cocoare,
Ploi călduţe şi uşoare,
Fir de ghiocel plăpând,
Cântec îngânat în gând,
Sărbătoare…

Zumzet viu prin zarzări. Oare
Cântă florile la soare?
Că pe crengi de floare pline
Nu ştii: flori sunt, ori albine?
Pentru cine?…

Pentru tine, primăvară,
Care-aduci belşug în ţară,
Care vii,
Peste câmpii,
Cu bănuţi de păpădii
Şi cu cântec de copii!

 

Vestitorii primăverii de George Coșbuc

Dintr-alte țări, de soare pline,
Pe unde-ați fost și voi străine,
Veniți, dragi păsări, înapoi
Veniți cu bine!
De frunze și de cântec goi,
Plâng codrii cei lipsiți de voi.

În zarea cea de veci albastră
Nu v-a prins dragostea sihastră
De ceea ce-ați lăsat? Nu v-a fost dor
De țara voastră?
N-ați plâns văzând cum trece-n zbor
Spre miazănoapte nor de nor?

Voi ați cântat cu glas fierbinte
Naturii calde imnuri sfinte,
Ori doine dragi, când v-ați adus
De noi aminte!
Străinilor voi nu le-ați spus
Că doine ca a noastre nu-s?

Și-acum veniți cu drag în țară!
Voi revedeți câmpia iară,
Și cuiburile voastre-n crâng!
E vară, vară!
Aș vrea la suflet să vă strâng,
Să râd de fericit, să plâng!

Cu voi vin florile-n câmpie
Și nopțile cu poezie
Și vânturi line, calde ploi
Și veselie.
Voi toate le luați cu voi
Și iar le-aduceți înapoi!

Baba Dochia de Otilia Cazimir

Toată noaptea au lătrat

Câinii de la jitărie,

De gândeai că-i lupu-n sat.

Ce să fie?

Ce să fie?

 

Ia, o babă cu cojoc

A mas noaptea, fără foc,

În desiş uscat de soc!

 

Acum vine pe-ndelete –

Că i-e drumul fără grabă –

Şi drept singură podoabă

Are-n plete

Un scaiete.




Şi de dus, dintr-un ponor,

Poartă fetelor solie,

Că le-aduce mărţişor

Un bănuţ de păpădie!

 

Rapsodii de primăvară de George Topârceanu

Sus, prin crangul adormit,
A trecut in taina mare,
De cu noapte, risipit
Siruri de margaritare
Din panere de argint,
Stol balai
De ingeras
Cu alai
De toporasi.

Primavara, cui le dai?
Primavara, cui le lasi?

Se-nalta abur moale din gradina,
Pe jos, pornesc furnicile la drum.
Acoperisuri vestede-n lumina
Intind spre cer ogeacuri fara fum.

Pe langa garduri s-a zvantat pamantul
Si ies gandacii-Domnului pe zid.
Ferestre amortite se deschid
Sa intre-n casa soarele si vantul.

De prin balcoane
Si coridoare
Albe tulpane
Falfaie-n soare.
Ies gospodinele,
Iuti ca albinele,
Parul le flutura,
Toate dau zor.
Unele matura,
Altele scutura
Colbul din patura
Si din covor.

Un zarzar mic, in mijlocul gradinii,
Si-a rasfirat crengutele ca spinii
De frica sa nu-i cada la picioare
Din crestet, valul subtirel de floare.
Ca s-a trezit asa de dimineata
Cu ramuri albe – si se poate spune
Ca-i pentru-ntaia oara in viata
Cand i se-ntampla-asemenea minune.

Un nor sihastru
Si-aduna-n poala
Argintul tot.
Cerul e-albastru
Ca o petala
De miozot.

Soare crud in liliac,
Zbor subtire de gandac,
Glasuri mici
De randunici,
Viorele si urzici…

Primavara, din ce rai
Nevisat de pamanteni,
Vii cu mandrul tau alai
Peste cranguri si poieni?

Pogorata pe pamant
In matasuri lungi de vant,
Lasi in urma, pe campii,
Galbeni vii
De papadii,
Balti albastre si-nsorite
De omot topit abia
Si pe dealuri mucezite
Araturi de catifea.


Si porneste departe-n sus
Dupa iarna ce s-a dus,
Dupa trena-i de ninsori
Asternuta pe colini…
Drumuri-nalte de cocori,
Calauzii cei straini,
Isi indreapta an cu an
Pasul tainicsi te mint
Spre tinutul diafan
Al campiilor de-argint.
Iar acolo te opresti
Si doar pasul tau usor,
In omat stralucitor,
Lasa urmei viorii
De condori imparatesti
Peste albele stihii…

Primavara, unde esti?

 

Cântec de martie
de Panait Cerna

A fugit din lume faur,
Trist şi nejelit –
Cu săgeţile-i de aur,
Martie l-a gonit…

Albi plutesc şi roşii norii
Peste munţi şi chei,
Parcă sufletu-aurorii
A rămas în ei…

Gârlele şi-ncep fanfara,
Şi, pornind şuvoi,
Strigă-n lume: primăvara
A sosit la noi!

Ce gândeşti la vremuri duse
Şi suspini mereu?
Lasă visele apuse,
Suflete al meu!

Uită lumile de stele,
Ce-au căzut pălind –
Bucură-te de acele
Care se aprind…

Ah, ce dulce e povara
Mugurilor noi!
Primăvara, primăvara
A sosit la noi…

Pentru tine, primăvară

de Otilia Cazimir

Şiruri negre de cocoare,
Ploi călduţe şi uşoare,
Fir de ghiocel plăpând,
Cântec îngânat în gând,
Sărbătoare…

Zumzet viu prin zarzări. Oare
Cântă florile la soare?
Că pe crengi de floare pline
Nu ştii: flori sunt, ori albine?
Pentru cine?…

Pentru tine, primăvară,
Care-aduci belşug în ţară,
Care vii,
Peste câmpii,
Cu bănuţi de păpădii
Şi cu cântec de copii!

 

Sonet – a revenit frumoasa primăvară de Alexandru Vlahuță

A revenit frumoasa primăvară;
Copacii parcă-s ninşi de-atâta floare;
Dorinţi copilăreşti, renăscătoare,
Fac inimile noastre să tresară….

Iubire e în razele de soare,
Şi farmec în a codrului fanfară,
Şi visuri dulci în liniştea de sară:
În cer şi pe pământ e sărbătoare.

Ascult, privesc, respir cu lăcomie,
Căci toată frumuseţea asta-mi pare
Că niciodată n-are să mai fie!

Şi-s fericit c-am fost o clipă-n stare
Să simt, în marea lumii simfonie,
A gândurilor mele întrupare.




În literatura română, sunt poezii de primavara mai puțin cunoscut, dar cel puțin la fel de frumoase ca și clasicele lui Alecsandri sau Topârceanu. De aceea ți-am pregătit mai jos o colecție minunată de poezii de primavara și despre primăvară semnate de poeți precum Macedonski, Ion Pillat, Adrian Păunescu, Ion Minulescu, Rainer Maria Rilke și mulți alți autori.

Primăvara

de Alexandru Macedonski

Sub flori de mar
Ce mi se scutura in par
Se umple sufletul de soare;
Pe orice frunti suferitoare,
Oh! ningeti, albe flori de mar.

Sub liliac
Sunt paseri dulci ce nu mai tac,
Concert de voci mangaietoare
Sarmani cu inimi gematoare,
Uitati, dormiti sub liliac.

Pe sub cais
Din aripi bate albul vis
De-o inocenta rapitoare:
Amanti cu inimi arzatoare,
E fericirea sub cais.

Sub nucul lat
Te afli insa izolat
Si-n umbra lui imbatatoare
Trecutul naste ca o floare
Ah! de-as muri sub nucul lat.

 

Mărțișor

de Ion Pillat

Privesti de pe poteca ce urca-n deal la noi,
Din zbor intaia barză cum cade pe zavoi.

Vezi trenul care intra incet de tot in gara
Si omul care sapa plugul care ara.

A nins cu nea de floare pe prunii din livezi
Si muntii de la Rucar cu iarna lor ii vezi

Auzi pe sub podgorii un caine care latra
Te simti legat de toate – nu poti urni o piatra.

Aceste lucruri simple ce vesnice iti sunt!
Ce sfanta bucurie descoperi pe pamant.

Ce limpede te cheama un cuc : o data, doua –
De fiecare data ti-e inima mai noua.

De fiecare data mai trainic te unesti
Cu farmecul acestor privelisti campenesti

In gara, iata trenul a inceput sa se miste.
Toti pomii ninsi, pe dealuri ii flutura batiste.

Galgaitor, din iarba un sipot s-a trezit
In tine si prin ramuri e cerul limpezit.

Ce rasete, ce chiot pe drumurile viei –
Pe unde-au mers parintii iti duci si tu copiii.

O noua viata astazi de viata veche legi,
Dau muguri pretutindeni din vestedele crengi.

Cu apa ei lumina ti-a botezat campia.
Ce pace e pe omul in alb ce sapa via,

Pe barza ce se duce pe Arges tot in sus,
Pe-adancul rost al vietii la care te-ai supus.

Primăvara nu simțim doar voie bună și bucurie la venirea primăverii, ci și tristețe, oboseală, astenie de primăvară 🙂 Despre astfel de stări au scris în poezii de primavara Adrian Păunescu, George Bacovia, Ion Luca Caragiale. Veți putea găsi aceste poezii de primavara în selecția de mai jos.


Antiprimavara
de Adrian Păunescu

Ce dacă vine primăvara
Atâta iarnă e în noi
Că martie se poate duce
Cu toţi cocorii înapoi.

În noi e loc numai de iarnă
Vom îngheţa sub ultim ger
Orbecăind pe copci de gheaţă
Ca un stingher spre alt stingher.

Şi vin din patriile calde
Cocorii toamnei ce trecu
Şi cuibul li-i stricat la streşini
Şi lîngă mine nu eşti tu.

Primăvară, care-ai fost,
Nu veni, n-ai nici un rost
Poţi să pleci, sîntem reci,
Iarnă ni-i pe veci.

Schimbări mai grave decît moartea
Au fost şi sunt şi vor mai fi
La mine-n suflet este vifor
Şi vin nebuni să facă schi.

Şi ninge pînă la prăsele
Ninsoarea intră-n trupul tot
E-un dans de oameni de zăpadă
Ce-mbrăţişarea n-o mai pot.

Ce dacă vine primăvara
Atâta iarnă e în noi
Că martie se poate duce
Cu toţi cocorii înapoi.

La noi e iarnă pe vecie
Doi foşti nefericiţi amanţi
Ia-ţi înflorirea, primăvară
Şi toţi cocorii emigranţi.

Primăvara de Duiliu Zamfirescu

Bine-ai venit din nou la noi
Surată primăvară,
Să mai răsune prin zăvoi
Teleanca turmelor de oi
Şi cucul pierde-vară.

Bine-ai venit cu părul prins
În mărgăritărele,
Cu trupul pe sub sân încins
În volburate într-adins
Rochiţi de rândunele.

Mireasă-n carul tău de flori
Cu fluturi prin bulendre,
Aduci taraf de cântători,
Vioarele-n privighetori
Iar cobza-n măcălendre.

Dai lumii sufletul senin
Şi dor de poezie,
Dai chef de joc şi de pelin
Şi poate, un pahar cu vin
Nuntaşului ce scrie.

Concert de primăvară de George Cosbuc

Chiar acum din crang venii,
Si c-o veste buna!
Iarasi e concert, copii;
Merg si eu, si tu sa vii,
Mergem impreuna.

Vrei programa, lamurit?
Stai putin sa caut.
Cucul, un solist vestit,
De printr-alte tari venit,
Va canta din flaut.

Note de primăvară

de George Bacovia

Verde crud, verde crud…
Mugur alb, si roz si pur,
Vis de-albastru si de-azur,
Te mai vad, te mai aud!

Oh, puncteaza cu-al tau foc,
Soare, soare…
Corpul ce intreg ma doare,
Sub al vremurilor joc.

Dintr-un fluier de rachita,
Primavara,
O copila poposita la fantana
Te ingana
Pe campia clara…

Verde crud, verde crud…
Mugur alb, si roz si pur,
Te mai vad, te mai aud,
Vis de-albastru si de-azur.

 

Noaptea
de Vasile Alecsandri

Noaptea-i dulce-n primăvară, liniştită, răcoroasă,
Ca-ntr-un suflet cu durere o gândire mângâioasă,
Ici, colo, cerul dispare sub mari insule de nori,
Scuturând din a lui poale lungi şi repezi meteori.

Pe un deal în depărtare un foc tainic străluceşte
Ca un ochi roş de balaur care-adoarme şi clipeşte.
Sunt păstori în şezătoare sau vro ceată de voinici?
E vro tabără de care sau un rond de tricolici?

Către munţi prin întuneric un lung bucium se aude.
El aminte suvenirul celor timpuri negre, crude,
Când din culme-n culme noaptea buciumele răsunau
Şi la lupte sângeroase pe români îi deşteptau.

Acum însă viaţa-i lină; ţara doarme-n nepăsare!
Când şi când, un câine latră la o umbră ce-i apare,
Şi-ntr-o baltă mii de broaşte în lung hor orăcăiesc,
Holbând ochii cu ţintire la luceafărul ceresc!

 

Preludiu de primăvară

de Rainer Maria Rilke

Dispăru asprimea. I-o cruţare
peste pajişti nude, cenuşii.
Ape mici au altă accentuare.
Imprecise gingăşii
se întind din spaţii spre pământ.
Drumuri merg în ţară şi-o arată.
În copacul gol, neaşteptată,
vezi expresia creşterii, trecând.




Primăvară inutilă de Ion Minulescu

Sufocată de viaţa cu program
Şi de-acelaşi “va urma” cotidian
Al savanţilor cu barbă, cu şoşoni şi ochelari –
Pedagogi şi profesori octogenari
De algebră, geografie şi pian –
Primăvara
A izbit cu pumnu-n geam
Şi-a fugit din pension
De la “Notre-Dame de Sion”.

I-am citit isprava-n calendar
Şi-am pornit îndată după ea
S-o-ntâlnesc în Cişmigiu
Sau la Şosea,
Cum făceam alt’dată-n fiecare an,
Când eram şi eu ca ea – un licean
Cu frecvenţa cursurilor pe… trotuar…

Dar de data asta, nu ştiu cum,
N-am dat nici măcar de urma ei pe drum….
Poate n-am mai cunoscut-o eu…
Poate drumul ei şi drumul meu
S-au schimbat de mult,
Şi-acum
Nu mai fac acelaşi drum…

Sau pe drumul de la Ateneu
Până la Şosea
Şi hipodrom
Primăvara n-a-ntâlnit în capitală nici un om
Să-i ureze ca pe vremuri “bun sosit”.

Şi probabil că de ciudă în oglindă s-a privit,
Şi-a dat seama c-a visat,
C-a spart geamul doar în vis
Şi că visul evadării n-a fost vis adevărat!…

Primăvară, primăvară,
Inutila mea fecioară,
Nu cumva te-ai sinucis?…

Primăvara – pastel optimist de Ion Luca Caragiale

Când plouă lin în primăvară,
Toţi zic: “Să dea Domnul, să dea!”
Şi de te culci pe prisp-afară,
Mai vezi pe cer şi câte-o stea…

E cald, şi ploaia răcoroasă
Ozon în aerul curat
În urmă-i lasă; drăgăstoasă
Natura toată-i un pupat.

Se pupă corbi, de bucurie
Că au scăpat de iarna grea
Se pup’ brabeţi cu gălăgie,
Şi iată şi o rândunea…

Şi-o barză… calcă cu măsură
Cu pasul grav, explorator,
Se plimbă chiar prin bătătura
Cu aerul nepăsător.

Când plouă toate germinează
Pământul liber de zăpezi,
Spălat de ploi, se decorează
Cu mii şi mii de muguri verzi…

În ţarini grâul încolţeşte,
În dealuri via o dezgrop ;
De ploaie tot se-nveseleşte,
Pe orice frunză e un strop.

Şi soarele o caldă rază
Trimite pe furiş prin nori ;
Iar flori şi păsări ca să-l vază
Se-nalţă, zboară către zori.

Primăvara – pastel pesimist de Ion Luca Caragiale

Tot plouă! A! Ce primăvară!
Cum curge fără să mai stea
Se-ntinde ceaţa grea p-afară,
Pe cerul sumbru nici o stea.

E frig… şi apa mocirloasă
Infectă aerul curat,
La câmp e baltă mlăştinoasă
Şi codrul doarme întristat.

Sunt trişti şi corbi-n deal la vie,
Cobesc din nou a iarnă grea ;
Plouate vrăbii cad o mie,
Nu vezi zburând o rândunea.

O barză, cu pas pe măsură
Soseşte ca explorator…
Şi plouă… plouă… -n bătătură,
Pustiu… Departe pleacă-n zbor.

Tot plouă, plouă, inundează…
Mai vin şi ape din zăpezi ;
Umflate, apele spumează,
Torente curg din codrii verzi.

În ţarini grâul putrezeşte,
Sub piatră-n deal vii se-ngrop;
De ploi plugarul sărăceşte,
Mălai, făină, nu e strop.

Şi soarele, o slabă rază
Când o mai pierde printre nori,
O tristă baltă luminează
Fără apus şi fără zori.

Ghiocelul

Ghiocelu-i strop de soare

Peste satul înghețat,

Ghiocelu-i mângâiere,

Anotimpul așteptat.

El e semn de bine-n casă

E stea sfântă de-nceput

Și ne-mbie azi la viață

Peste timpul ce-a trecut.

Rapsodilie de primavara (mondial-primavara) de Divertis

Dup-atata frig si ceata
Iar s-arata soarele,
Si in tenesi dimineata
Eu imi bag picioarele.

Marsuri, greve si proteste
Timpul lor s-apropie
Primavara noastra totusi
Ramane utopie.

Sub Senat, pe balustrada
Cum trecura Babele,
A iesit Diaconescu
Si-si usuca labele.

Pasarile migratoare
Se re-ntorc din tropice
Pesti-n Tisa le asteapta
Cu substante toxice.

Toata lumea sta pe strada,
Tara e in pauza
Doi PD-isti se iau la sfada
Din orisice cauza.

Bunicuta-i sus, pe-o barna,
Si vrea sa se bucure
Firul rosu ii atarna
Moale ca un ciucure.

Toti privesc la coalitie
Cum imparte oasele.
Doar lui Adrian Nastase
Toate-i merg de-andoaselea

Pentru cate-a tras, sarmanul,
Cui sa ceara daune?
Nicu Vacaroiu doarme
Culcat printre scaune.

Prin sondaje-acuma salta
Doua fete vesele.
Melescanu sau nea Nelu,
Astea-s interesele!




Nervi de primăvară de George Bacovia

Primăvară…
O pictură parfumată cu vibrări de violet.
În vitrine, versuri de un nou poet,
În oras, suspină un vals de fanfară.

O lungă primăvară de visuri si păreri…

O lungă desertare zvoneste împrejur,
E clar si numai soare.
La geamul unei fabrici o pală lucrătoare
Aruncă o privire în zarea de azur.

O nouă primăvară pe vechile dureri…

Apar din nou tăranii pe hăul de câmpie,
În infinit pământul se simte tresăltând :
Vor fi acum de toate cum este orisicând,
Dar iar rămâne totul o lungă teorie.

O, când va fi un cântec de alte primăveri?!…

 

Primăvara de Nichita Stănescu

Primejdii dulci alcătuind sub gene,
mi te iveşti istovitor de dulce
cu sânii bulbucaţi zvâcnind să culce
pe ei sărutul lutului, alene.

Te stingi încet din mine, iară
sub piept loveşte-n căldărim o minge
şi ziua pe trotuare se prelinge,
lăsând în urmă-i iz de primăvară.

Alături de mocirlele uscate
ies pomii toţi cu trunchiurile-n floare
Hei… zi cu soare-n zare, spune-mi oare
cam câte fete-s astăzi deflorate?

Un orizont pierdut, cu buze roşii
sărută-n creştet noaptea pe hotare
Cocoarele revin din depărtare
şi mor în primăvară ofticoşii…

 

De pe-o “bună dimineaţă” de Otilia Cazimir

De pe-o “bună dimineaţă”
Cu tulpină de cârcel,
A sărit un gândăcel
Cu mustăţile de aţă.

Alţi gândaci, mărunţi şi roşii,
Care-şi poartă fiecare
Ochelarii pe spinare,
Dorm la soare, somnoroşii!

Iar pe-un fir de păpădie,
Ce se-nalţă, drept, din iarbă,
Suie-un cărăbuş cu barbă,
În hăinuţă aurie.

Suie, mândru şi grăbit,
Să vestească-n lumea mare:
– Preacinstită adunare,
Primăvara a sosit!

Dimineața – de Vasile Alecsandri

Zori de ziuă se revarsă peste vesela natură,
Prevestind un soare dulce cu lumină şi căldură,
În curând şi el apare pe-orizontul aurit,
Sorbind roua dimineţii de pe câmpul înverzit.

El se-nalţă de trei suliţi pe cereasca mândră scară
Şi cu raze vii sărută june flori de primăvară,
Dediţei şi viorele, brebenei şi toporaşi
Ce răzbat prin frunze- uscate şi s-arată drăgălaşi.

Muncitorii pe-a lor prispe dreg uneltele de muncă.
Păsărelele-şi dreg glasul prin huceagul de sub luncă.
În grădini, în câmpi, pe dealuri, prin poiene şi prin vii
Ard movili buruienoase, scotând fumuri cenuşii.

Caii zburdă prin ceairuri; turma zbiară la păşune;
Mieii sprinteni pe colnice fug grămadă-n repejune,
Şi o blândă copiliţă, torcând lâna din fuior,
Paşte bobocei de aur lâng-un limpede izvor.

Lăcrimioare
de Vasile Alecsandri

Multe flori lucesc în lume,

Multe flori mirositoare!

Dar ca voi, mici lăcrimioare,

N-are în lume nici o floare

Miros dulce, dulce nume!

 

Voi sunteţi lacrimi de îngeri

Pe pământ din cer picate,

Când prin stele legănate

A lor suflete curate

Zbor vărsând duioase plângeri.

 

Sunteţi fragede şi albe

Ca iubita vieţii mele!

Cu voi, scumpe strugurele,

Albe mărgăritărele,

Primăvara-şi face salbe.

 

Dar deodată vântul rece

Fără vreme vă coseşte!

Astfel soarta crunt răpeşte

Tot ce-n lume ne zâmbeşte…

Floarea piere, viaţa trece!

Natura se schimbă mult în fiecare lună de primăvară. La început, în martie apar de abia ghioceii, zambilele și narcisele, ca până în mai să fi înflorit nu nemurate alte flori, ci toți copacii. Pentru a surprinde specificul fiecărei luni, am ales pentru tine mai jos poezii de primavara dedicate fiecărei luni de primăvară.


Poezii de primavara în luna martie

Iată colecția de poezii de primavara dedicate schimbării naturii în luna martie.

Martie

de Lucian Blaga

Din caier încălcit de nouri
toarce vântul
fire lungi de ploaie.
Flusturatici fulgi de nea
s-ar aşeza-n noroi,
dar cum li-e silă –
se ridică iar
şi zboară sa-şi găsească
cuib de ramuri.
Vânt şi-i frig –
iar mugurii
prea lacomi de lumină
işi zgulesc acum
urechile în guler.

Ploaia in luna lui martie
de Nichita Stănescu

Ploua infernal si noi ne iubeam
prin mansarde…
Prin cerul ferestrei,
prin cerul oval,
norii curgeau, in luna lui marte..
Peretii odaii erau
nelinistiti, sub desene de creta..
Sufletele noastre dansau
nevazute-ntr-o lume concreta..
“O sa te ploua pe aripi” spuneai..
Ploua cu cu globuri pe glob si prin vreme
“Nu-i nimic” iti spuneam “lorelai”
“Mie imi ploua zborul cu pene! ”

Ploua infernal si noi ne iubeam
prin mansarde…
Prin cerul ferestrei,
prin cerul oval,
norii curgeau, in luna lui marte..
Si ma inaltam si nu mai stiam
ca-mi lasasem in lume odaia,
tu ma strigai din urma:
“Raspunde-mi cine-s mai frumosi?
Oamenii? Ploaia? ”

“O sa te ploua pe aripi” spuneai..
Ploua cu cu globuri pe glob si prin vreme
“Nu-i nimic, nu-i nimic! ” iti spuneam “lorelai”
“Mie imi ploua zborul cu pene! ”
Ploua infernal si noi ne iubeam
prin mansarde…
Prin cerul ferestrei,
prin cerul oval,
norii curgeau, in luna lui marte..

Martie
de Otilia Cazimir

E-atâta primăvară-n noi, iubite!
Şi-n toţi fiorii care tremură-n natură,
Şi-n zâmbetul ce-ţi flutură pe gură
Se-mbrăţişează visurile noastre tăinuite…

Ridica-ţi ochii… în adânca strălucire
A-ncremenit o horhotă de nor subţire
Şi-acum îşi mistuie-n albastru forma fină
Şi nu rămâne-n marea de lumină
Decât un punct ce-n aer se ridică –
Săgetătorul zbor de rândunică.

În iarba crudă-şi joacă umbrele subţiri
Mlădiţe verzi şi lungi de trandafiri.
Pluteşte-n atmosfera liniştită
Parfumul vag de floare nenflorită –
Că liliecii îşi ridică-n soare
Boboci mărunti, ciorchine zâmbitoare,
Iar din corole albe şi fragile
Se-nalţă, greu, parfumul de zabile.

Mi-e sufletul împrăştiat în toată firea…
Sub ochii umezi care-mi caută privirea,
Se-mbată ca o floare pe tulpină
De rouă, de parfum şi de lumină.

Poezii de primavara în aprilie, a doua lună de primăvară

Dintr-un april
de Rainer Maria Rilke

Din nou dă mireasmă pădurea.
Ciocârliile, cu zborul lor, înalţă cerul
ce ne-a zăcut greu pe umeri;
i-adevărat, se mai zărea printre crengi ziua, ziua neplină –
dar, după lungile după-amieze ploioase,
vin ceasurile proaspete
însorite cu aur,
de care fugind, pe frontoane de case, departe,
toate ferestrele
rănite, bat din aripe cu teamă.

În urmă: tăcere. Chiar şi ploaia păşeşte mai lin
peste lucirea, ce linştit se-ntunecă, a pietrelor.
Toate zgomotele amuţesc deplin
tupilate-n lumină de mugur pe ramuri.

În memoriam de Ion Barbu

(Stihuri pentru pomenirea unui câine cu numele nemţesc, e drept
dăruit autorului de un prieten franc. Crescut însă la Isarlâk.)

Primăvară belalie
Cu nopţi reci de echinox,
Vii şi treci
Şi-nvii, stafie,
Pe răpusul câine Fox!

Fox frumos
Cu dinţi oţele
Şi preţ mare
La căţele,

Fox nebun
Scurt de coadă
Fuge-n lume,
Se înnoadă!

Primăvară belalie,
Insomnii de echinox,
Dimineţi, lăsaţi să vie
Cum venea, băiatul Fox:

Capul, cafeniu pătat,
Cu miros de dimineaţă,
De zăvozii mari din piaţă
În trei locuri sângerat,
Îl lipeşte de macat,
Ochii-ntoarce, a mirare,
Din piept mare:
Ce lătrat!

Pomi golaşi şi zori de roşuri!
(E aprilie, nu mai)
Forfotă de fulgi pe coşuri,
În cuib fraged: Cir-li-lai.
– Fox al meu, îţi place, hai?

Cir-li-lai, cir-li-lai,
Precum stropi de apă rece
În copaie când te lai;
Vir-o-con-go-eo-lig,
Oase-nchise-afară-n frig
Lir-liu-gean, lir-liu-gean,
Ca trei pietre date dura
Pe dulci lespezi de mărgean.

Te-ai sculat cu noaptea-n cap,
O să-ţi dea colgiul hap,
Fox cu ochii-ntorşi cu albul,
Fix cu ochii la harap!

Sus în pat
Haide – zup!
Adă botul
Să ţi-l pup.
La ureche-apoi să-l pui,
Să zici iute ce-ai să-mi spui.
Vrei să batem lunci, păduri?

Ori eşti poate în călduri
Şi-ai venit să-ţi caut fată
Tot ca tine de pătată:
Nunul vinovat să-ţi fiu,
Să-mi vând sufletul de viu!

Nu mă bag să caut fată,
Că e treabă mult spurcată
Şi cădem în postul mare
Şi-am căinţele amare.

Dar nu-ţi arde de păduri
Şi mai va până-n călduri.
Văd acum ce sta să zică
Botul tău. Ştii vreo pisică!

Şi ţii minte că mi-e dragă,
Miorlăita, care-şi bagă
Prin cămări, prin aşternuturi,
Ochi-pucioasă, de te scuturi:

Dracu-aducător de boale,
Cald inel, cu blană moale
Şi cu prefăcut răsuflet
Ca păcatele din suflet!


Stai un pic,
Că mă ridic
Şi-i venim acum de hac!
Lasă numai să mă-mbrac
Şi-ţi ajut să urci în pom,
Câine vorbitor şi om,
S-o dăm jos din pom şi cracă,
Apoi – tava
Şi-n tarbacă,
De trei ori de capul scării
Să-i frângem şira spinării!

Nalt, curat sub corn de rai,
Dezlega-vom: cir-li-lai,

Cir-li-lai, cir-li-lai,
Precum stropi de apă rece
În copaie când te lai;
Vir-o-con-go-eo-lig,
Oase-nchise-afară-n frig
Lir-liu-gean, lir-liu-gean,
Ca trei pietre date dura
Pe dulci lespezi de mărgean.

Poezii de primavara în mai, ultima lună de primăvară

Veți putea identifica și alte poezii de primavara despre luna mai, nu doar cea de mai jos, dar în poeziile pe care le-am listat mai sus.

Poveste de mai

S-au vazut prima oara-ntr-o seara de mai
S-au placut, el avea parul scurt, ea balai
Parca se cunosteau, ochi in ochi se priveau
Ca si cand timpul ar sta in loc.

Nu stia ce sa-i spuna si se fastacea
El era cu doi ani mai in varsta ca ea
La acelasi liceu, cu acelasi troleu
Mergeau dar fara sa fi stiut.

Ref :
Se-ntampla oare s-ajungi sa iti gasesti
O jumatate cu care toata viata ai sa traiesti.

Peste un timp, si-au dat mana si s-au logodit
Se iubeau, erau tineri si n-aveau nimic
Insa nu mai conta, erau doar el si ea
Intr-o poveste cum n-a mai fost.

Mai tarziu, nici pe ei anii nu i-au iertat
Ea purta ochelari, el era grizonat
Sedeau langa copii, senini ca-n prima zi
Si se gandeau la o seara de mai.

Sperăm că v-au plăcut cele peste 35 de poezii de primavara pe care le-am ales pentru tine, cu autori de la Vasile Alecsandri și George Coșbuc, până la Adrian Păunescu și Otiliza Cazimir.

Citește și

Poezii de dragoste – cele mai frumoase din literatura romana

Mesaje de 1 martie – cele mai frumoase urări de Martisor si primavara

LASĂ UN COMENTARIU

Please enter your comment!
Please enter your name here