Pe marginea unei prăpăstii se agaţă de un fir de mătase una dintre cele mai frumoase curtezane din Japonia ultimilor ani de glorie ai Lumii plutitoare din faimoasele stampe. În loc să se rupă, acest fir se dovedeşte a fi nesperat de rezistent, iar mândra curtezană pe nume Ikuyo este salvată din hăul urii de sine după anii petrecuţi într-un bordel.
De fapt, firul de mătase nu este decât una dintre metamorfozele fiicei sale, tenacea şi răbdătoarea Tomoko, ajunsă gheişă, o cale mai puţin ruşinoasă de-a fi venerată în cartierele plăcerilor din Tokyo. Între aceste două femei diferite se naşte o rivalitate mută, în care se împletesc nevoia de ataşament şi conflictul iscat între concepţiile opuse privind libertăţile permise unei femei. Parfum de curtezană este un portret al femeii japoneze, realizat de una dintre cele mai bune scriitoare nipone. Sawako Ariyoshi este apreciată mai ales datorită atenţiei acordate unor eroine venite din lumile reduse la tăcere atâtea secole în ţara shogunilor. În România este cunoscută prin traducerea altor două romane: Soţia doctorului şi Dansatoarea de Kabuki.
Sawako Ariyoshi a scris o carte despre mama rebelă (Ikuyo) salvată de Tomoko, modelul fiicei perseverente, ce şi-a câştigat un renume tocmai datorită senzualităţii subtile, dar şi povestea unei femei afişând un erotism dezinvolt, ce se dezvăluie mai mult prin culorile vii, îndrăzneţe ale chimonourilor (nu trebuie uitat amestecul dintre sexualitate şi estetic, tipic pentru Japonia). Tomoko ar fi făcut orice pentru a păstra aparenţe şi cutume bine trasate în lumea veche. În schimb, Ikuyo, mama ei, şochează prin apariţiile stridente, dar bine mascate de alegerea inspirată a culorilor exuberante, şi prin trecerea bruscă la moda occidentală din epoca jazz-ului, adoptată rapid în cartierele unde teatrele de revistă eclipsau formele artei tradiţionale.
Dacă Tomoko îşi salvează mama de la statutul umilitor de curtezană, la care a obligat-o un soţ gelos, vânzând-o unui bordel, Ikuyo, femeia ce şi-a scandalizat familia prin mariajele şi prin alegerile vestimentare nepermise, va fi încapabilă de manifestări tandre faţă de copila devotată. Mai mult, faima de cutezană a mamei îi va ţine departe pe toţi pretendenţii lui Tomoko, mai ales pe militarul din armata imperială, devenit marea iubire a fiicei din perioada în care aceasta întreţinea oaspeţii în calitate de gheişă apreciată, ascunzându-şi adevărata identitate sub porecla de Bujorel.
În locul unui spectacol vizual extravagant, ce include foşnetul chimonourilor de mătase, parada coafurilor sofisticate sau zâmbetul curtezanelor şi al gheişelor învăţate să îmbine sexualitatea exuberantă cu delicateţea râsului copilăresc, autoarea îi oferă cititorului occidental şansa unei călătorii în lumea interioară a femeilor nipone prinse între lumea veche şi transformările violente aduse de Al Doilea Război Mondial. Este o lume ascunsă în spatele chipului de porţelan, unde amărăciunea înlocuieşte strălucirea întreţinută printr-o stăpânire de sine uneori supraomenească.
Parfum de curtezanăeste un joc psihologic tăcut între mama seducătoare, blamată din cauza unei atitudini rebele, şi fiica mereu aflată în umbra ei, care, spre deosebire de mamă, vrea să facă numai ce se cuvine, deşi viaţa nu-i răsplăteşte eforturile de-a respecta normele morale impuse oricărei femei nipone decente. Ikuyo, care-şi ignoră datoriile materne, preferând să afişeze cochetăria frivolă şi ostentativă a curtezanei de tip nou, devine o prezenţă copleşitoate pentru fiica ei, Tomoko. Pentru viitoarea gheişă rafinată, Ikuyo este mai mult decât o mamă, este o zeiţă a seducţiei, ce nu-şi dezvăluie adevărata vârstă, permiţându-şi chiar un soţ mai tânăr decât ea.
Ritualul parfumării unui chimono, descris minuţios de Sawako Ariyoshi, devine grăitor pentru evoluţia relaţiei dintre mamă şi fiică. Tomoko va rămâne mereu în postura de observatoare docilă şi captivă-n prezenţa lui Ikuyo, pe care o va întreţine, suportându-i răceala şi nepăsarea. Deşi îndură cu multă răbdare toate regulile aspre şi reuşeşte să devină o gheişă independentă, apoi stăpâna propriei vieţi, părăsind lumea plutitoare (o raritate pentru femeile destinate plăcerilor), Tomoko nu se bucură de protecţia unei căsnicii menite s-o ferească de statutul de paria din lumea femeilor alături de care bărbaţii se feresc să fie văzuţi în afara caselor destinate bucuriilor senzuale. În schimb, mama ei, o fostă curtezană orgolioasă, mândră de statutul considerat ruşinos, îşi va exploata financiar şi emoţional fiica, obţinând, prin atitidini îndrăzneţe şi nonconformiste, mai toate lucrurile visate de Tomoko, cea incapabilă să treacă peste regulile bunei cuviinţe. Această nedreptate va sădi mugurii nemulţumirii şi ai ranchiunei, niciodată exprimate făţiş în compania mamei. Asemenea unei gheişe capabile să atingă suav corzile unui shamisen, ascuzandu-şi suferinţa după ce a fost muştruluită şi altoită de profesoara ei prea dură, Tomoko va suporta cu stoicism toanele unei mame hedoniste, pentru care fericirea personală este scopul suprem, cu preţul ravagiilor produse în existenţa fiinţelor dragi, contrar moralei japoneze.
Romanul Parfum de curtezană este o capodoperă a literaturii nipone dedicate feminităţii, amintindu-ţi de cărţile altei scriitoare, Fumiko Enchi, preocupată, la rândul ei, de culisele psihologice ale unui chip senin şi ale unui spectacol vizual oferit de eroinele mult prea răbdătoare. Sawako Ariyoshi realizează cronica intimă a unei lumi dispărute odată cu invazia influenţelor occidentale în anumite părţi ale Joponiei, trasând labirintul încurcat al relaţiei toxice mamă-fiică, pline de rivalităţi, admiraţie, dependenţă şi loialitate nerăsplătită.
picturi: Kitagawa Utamaro, Chiba City Museum of Art/MOA Museum of Art
.jpg)
Editura Humanitas Fiction, 2013
