Nu am urmarit cariera de regizor a lui Tom Hanks, dar daca IMDb e corect, Larry Crowne inseamna debutul regizoral al lui Hanks pe marile ecrane. Cu toata bunavointa pentru o asemenea premiera, filmul este extrem de slab.
Larry Crowne se ia prea in serios, toate glumele sunt amare, nu exista voiosie si usuratate a fiintei, vorba lui Kundera. (Partea buna e ca nu are nici glume grosolane.) Am crezut initial ca este un film autoasumat de vara. Dar inceputul este atat de didactic in a arata efectele crizei economice si victimele ei, incat nu mi-e clar ce a vrut Hanks de la film.
Hanks interpreteaza rolul unui ratat care ajunge sa fie dat afara pe motiv ca nu are facultate si care incearca sa o ia de la capat urmand cursurile unui colegiu de mana a saptea, cu colegi si profesori la fel de pierduti ca si el. Poate intentia filmului a fost buna, subiectul e universal, criza identitara, sensul vietii etc, dar tratarea este mediocra. E ca si cum as face recenzie la o carte de Coelho. Intuitia subiectului e buna, dar talentul nu exista. Deci tot demersul e superfluu.
Per total, Hanks are putine momente bune in film, iar Roberts joaca prea convingator rolul de profesoara frustrata, incat trecerea de la o stare acida la una de recunoastere, amabilitate si chiar dorinta fata de personajul lui Hanks este neverosimila. Profesoara se relaxeaza spre finalul filmului, cand ne lasa sa-i auzim rasul "marca Roberts". Prea tarziu insa.
Ceilalti actori sunt mediocri, cu exceptia profesorului de economie (George Takei, cunoscut mai ales pentru rolul din Star Trek), care este atat de deraiat din canonul filmului, incat merita ovatii la scena deschisa pentru curaj.
