Habemus Papam – excelent

0
600

Nu credeam ca voi spune asta, dar Habemus Papam merita vazut. Recunosc ca era cat pe ce sa nu ii acord nicio sansa dar filmul este entertainment de calitate. Nu te lasa inselat de crusta rece si sobra a lui Habemus Papam, dincolo de o poveste cu cardinali si oameni "sfinti", filmul este haios si sensibil in modul cel mai organic posibil.

Habemus Papam este un film cu miez care isi asuma riscuri: tema aleasa – o criza existentiala – este asezata intr-un context "larger than life". Dupa moartea ultimului papa, cardinalul Melville (interpretat fantastic de Michel Piccoli) este votat la conclav in rolul noului papa, desi Melville nu este convins ca poate sustine o asemenea sarcina. Habemus Papam sparge contextul rece si sobru al mediului bisericesc si reuseste cu brio sa fie un "feel good movie" dar si un film cu substanta, in acelasi timp. Ai senzatia ca incerci o bomboana tare care, spre surprinderea ta, are sub crusta cea mai delicata si savuroasa crema.

Filmul se joaca foarte riscant cu asteptarile privitorului: incepe cu imagini autentice de la funeraliile Papei Ioan Paul al II-lea, urmate de imagini grandioase de la intalnirea pedantilor cardinali pentru alegerea noului papa.  Desi imbracati la fel, in haine somptuoase de rosu aprins, si uniformi in decrepitudine, cardinalii, veniti din toate colturile lumii, sunt diferiti in fizionomie, in accentul cu care vorbesc italiana si in tabieturi: ceea ce incepe sa dea culoare filmului. Dupa ce Melville refuza sa dea binecuvantarea credinciosilor in semn de acceptare a rolului de papa, la Vatican incepe sa se dezvolte o criza politica pe care purtatorul de cuvant incearca sa o rezolve prin aducerea unui psihanalist (interpretat de chiar regizorul Nanni Moretti). Dupa prima sedinta de psihanaliza a papei (la care participa toti cardinalii) – un fiasco, Melville merge in oras pentru o sedinta privata cu un alt psihanalist, care se incheie cu evadarea papei. Situatia e rezolvata creativ de acelasi purtator de cuvant. In curand primul psihanalist, ramas cu domiciliu fortat la Vatican, se imprieteneste cu cardinalii si organizeaza impreuna cu ei un turneu de volei.  In paralel, Melville isi revizuie viata si isi analizeaza alegerile facute de-a lungul ei, mai ales visul esuat de a deveni actor.

Regizorul Nanni Moretti scoate la capat mai mult decat decent situatia extrem de nerealista in care un papa si-ar expune crizele de nesiguranta in fata cardinalilor si a credinciosilor. Moretti orchestreaza situatia fictionala cu gratie totala, delicatete emotionala si cu mult umor. Cu atat mai dificil de stors o seva haioasa in situatia in care actorii au toti o varsta venerabila (dar toti sunt alesi pe spranceana si isi joaca rolurile foarte bine). Rolul papei este interpretat fara cusur de Michel Piccoli, cunoscut pentru rolurile din tinerete realizate in filmele lui Godard (Le mepris), Bunuel (Belle de Jour) si Rivette (La belle noiseuse) din anii '60.

Galerie video

LASĂ UN COMENTARIU

Please enter your comment!
Please enter your name here