FNT: Vocea umana- one-woman show Oana Pellea

0
838

De curând am văzut Vocea umană, piesa-monolog aparținând scriitorului francez Jean Cocteau, jucată pe scena teatrului Metropolis. O poveste despre singurătate şi iubiri eşuate interpretată de Oana Pellea, în care o femeie părăsită poartă cu fostul ei iubit o ultimă conversaţie telefonică.  Distribuirea actriţei în piesă nu este întâmplătoare, regia fiind semnată de fosta ei profesoară de actorie, Sanda Manu, cele două reîntâlnindu-se cu această ocazie după mai bine de 25 de ani.

Prima scenă m-a dus cu gândul la faulknerianul As I lay dying: o femeie care zace întinsă pe podeaua unui apartament luminat difuz. Treptat, lucrurile încep să prindă contur – femeia se ridică, face câțiva paşi, dă drumul la muzică. După ce telefonul sună prelung, se repede la receptor și răspunde. Ne dăm rapid seama că urmează să fim martori la dialogul unui fost cuplu: femeia părăsită și bărbatul acum logodit cu o alta îşi vor spune ultimele cuvinte. Un dialog in absentia însă, pentru că nu putem auzi ce se întâmplă la celălalt capăt al firului. Singurele indicii pe care le avem sunt gesturile, emoțiile și tăcerile Ei.

 

 

Începutul conversaţiei este înterupt aproape brutal de intervenția pe fir a unui alt apelant. De la fericirea de a auzi vocea bărbatului iubit, protagonista trece rapid la disperarea că nu mai poate fi auzită. De altfel, alternanțele sufletești guvernează întraga piesă, astfel că în faţa noastră apare o Oana Pellea mereu alta, care împrumută pe rând masca bucuriei şi a deznădejdii. Aceste treceri de la o stare la alta nu sunt însă contondente, ele se produc autentic, păstrând un anumit echilibru. 

Interpretarea este întotdeauna plină de forță, dar fără a cădea în patetism, cu toate că pe parcurs se conturează o imagine a femeii abandonate destul de stereotipă (“s-a dezobișnuit să doarmă singură”, poartă paltonul și mănușile fostului iubit pentru a-l simți mai aproape). 

Nu e mai puţin adevărat că piesa tinde să cadă pe alocuri în monotonie. Dar asta pentru că, la drept vorbind, îi lipseşte acțiunea propriu-zisă, miza căzând strict pe sondarea stărilor psihologice ale personajului. Cu toate acestea, Vocea umană reuşeşte să îți mențină viu interesul. Pe de-o parte, prin implicarea activă în decodarea replicilor pe care nu le poți auzi, pe de altă parte, grație jocului actoricesc al Oanei Pellea care imprimă piesei doza de tensiune adecvată.  

             

SHARE
Articolul precedentAdmission
Următorul articolGabin – Dooo Uap Doo Uap
Esti liber sa alegi. Dar optiunile sunt aproape infinite si timpul este cea mai valoroasa resursa. De aceea, noi te ajutam sa faci rapid alegeri inspirate, inteligente, personalizate. Ce filme sau seriale noi ti se potrivesc, ce locuri interesante poti sa vizitezi, ce carti noi bune merita citite, ce citate si statusuri inspirationale, cum sa economisesti pentru experientele noi si multe altele.

LASĂ UN COMENTARIU

Please enter your comment!
Please enter your name here