Picant-amuzante, exuberante sau discret-melancolice, pline de autoironie, satirice, brutale, cu finaluri lin-subtile, precum un film coreean sau japonez actual în care dramele sunt expuse în spaţiile dintre cuvinte, sau, dimpotrivă, scrise pentru a produce stupefacţie. Aşa pot fi descrise cele 21 de proze scurte semnate de Horea Sibişteanu, care te poartă din căminiele studenţeşti autohtone până în Japonia fanteziilor sau în Elveţia.
Poţi spune despre Horea Sibişteanu că deţine secretul care îţi stârneşte curiozitatea încă de la primele rânduri ale unei povestiri. Prozele sale au începuturi abrupte, dinamice. Unele te atrag prin imagini familiare, desprinse din viaţa de zi cu zi, dându-ţi iluzia unei complicităţi între tine şi autor, altele, dimpotrivă, aruncă momeala care promite o desfăşurare ieşită din comun.
Majoritatea povestirilor au ca subiect relaţiile de cuplu. Relaţiile de cuplu sunt privite când melancolic-sentimental, când necruţător şi caricatural, din perspectiva unor personaje care se află într-o criză, îşi amintesc întâmplător de o iubire din trecut sau încearcă experienţe noi în Japonia (autorul a studiat în Japonia şi foloseste uimirea străinului în scene comice şi/sau bizare).
Pentru a menţine interesul cititorului, Horea Sibişteanu evită cu succes ispita spectaculosului. Menţine o simplitate atent calculată, amintindu-ţi de iscoditoarele cadre lungi specifice filmelor din Noul Val, doar că-n locul unei realităţi terne preferă una care permite resuscitarea cititorului nerăbdător prin infiltrarea bine dozată a insolitului sau a comicului gata să flirteze cu farsa. De fapt, povestirile sale nu se bazează neapărat pe o naraţiune concentrată, prin care sunt comprimate existenţele demne de un roman voluminos. Autorul preferă să atragă prin conturarea unor personaje ale caror obsesii, temeri, naivităţi, reacţii absurde şi atracţii sunt aşezate sub lupa unui desenator având acuitatea unui caricaturist şi flerul unui observator al tipologiilor simple, dar care ascund imprevizibilul ce ofera lovitura de graţie din utimele rânduri ale povestirii, decisive pentru efectul asupra cititorului.
Modul în care îşi construieşte personajele te face să le asociezi cu tipologii recongnoscibile. Vei regăsi în aceste pagini colegi gata să îţi facă zile fripte sau, dimpotrivă, să te amuze, vecinii exasperanţi, metehnele celor ce te agasează când insistă să de descoasă în legătură cu viaţa personală, portrete ale unor foşti iubiţi, evenimente cotidiene trăite în drum spre job, dar şi confirmări (sau infirmări) ale unor opinii legate de ţări exotice, precum Japonia metropolelor. Japonia poate fi considerată un personaj aparte în acest volum, apărând obsesiv în povestirile ale căror finaluri sunt demne de un scurtmetraj ce jonglează cu amestecul dintre perplexitate, comic, sexualitate incandescentă şi nostalgie.
Fetiş este genul de volum care te va face să cauţi şi alte cărţi scrise de Horea Sibişteanu. Autorul convinge datorită modului în care ştie să te ia prin surprindere atât prin deznodamantul imprevizibil, cât şi prin simplitatea lui după o desfăşurare bizară a evenimentelor.
