Dr. Strangelove, Or: How I Learned to Stop Worying and Love the Bomb este considerat a fi primul film de Stanley Kubrick. Departe de a servi drept marca conventionala pentru debutul carierei sale, titulatura se refera la nivelul total de control pe care un Kubrick matur profesional l-a avut asupra productiei.
Prin virtutea scopului, filmul apare mai putin cizelat decat creatiile tarzii. Realismul, definit prin scene descriptive scurte, contrasteaza cu actiunea absurda intr-o maniera mult mai vizibila decat in, spre exemplu Full Metal Jacket. De multe ori Dr. Strangelove (1964) imbraca o forma grosiera, declarativa. Cu o singura exceptie, personajele sunt niste stereoptipuri caricaturizate, botezate intr-o maniera non-apologetic satirica.
Pe cat e Strangelove la prima vedere de neserios, pe atat de important e subiectul pe care il trateaza: politica de mutual assured destruction dintre SUA si URSS. La apogeul Razboiului Rece, brigadierul Jack Ripper (Sterling Hayden), ingrijorat ca rusii atenteaza la puritatea "pretioaselor noastre fluide corporale" isi trimite forta de bombardiere nucleare sa atace tinte din Uniunea Sovietica, in speranta ca va fi urmat de restul armatei americane. Din cauza unei scapari organizatorice demna de Catch 22, nici comandantii militari, si nici presedintele Merkin Muffley (Peter Sellers) nu il pot opri. Lucrurile se inrautatesc atunci cand ambasadorul rus (jucat de Peter Bull) declara ca tara lui beneficiaza de un sistem automat de raspuns impotriva unei amenintari nucleare, care odata activat are capacitatea de a distruge toate formele de viata de pe planeta.
In fata acestei amenintari colosale se ridica o intreaga serie de stereotipuri umane si profesionale: Thurginson (George Scott) generalul belicos care deseori trebuie sa se balbaie pentru a-si tine in frau ura, cu greu temperat de un presedinte care da dovada de eroism doar in pastrarea manierei blajine; Strangelove (Peter Sellers), un om de stiinta cu origini dubioase ce vorbeste in citate din Otto Kahn (unul dintre arhitectii doctrinei MAD) si Group Captain Lionel Mandrake (acelasi Peter Sellers), un ofiter cat se poate de britanic. O fractura suferita inaintea filmarilor l-a obligat pe Sellers sa se limiteze la trei roluri , lasand-ul pe maiorul J.B. “King” Kong in seama lui Slim Pickens. Rezultatul a fost unul fericit, maiorul ajungand sa fie cel mai memorabil personaj dintr-un film plin de personaje memorabile: Pickens conduce misiunea de lansare a bombei iluminat de o exuberanta texana hilara.
Evolutia personajelor se raporteaza mai mult la propriile defecte decat la importanta evenimentului global in care sunt antrenati, dand impresia ca apocalipsa nu este decat o mica particica din propriile lumi. Absurdului i se alatura un sir neintrerupt de gag-uri (unele extrem de amuzante), pentru a genera o atmosfera ce poate fi cel mai bine descrisa prin termenul englez de bonkers.
Ce face din Dr. Strangelove un film deosebit este corelatia dintre abordare si tema. Vom intelege pe parcurs ca forma de gag comedy pe care o imbraca nu serveste decat ca mijloc pentru definirea problemei abordate. In spatele caricaturilor (perfect jucate de altfel) se afla un comentariu subtil la adresa naturii umane. Contrastul atat de bine trasat dintre ridicol si gravitate corespunde unei relatii cat se poate de reale, de care publicul contemporan era constient. Tonul declarativ serveste la facilitarea unui dialog cu publicul, care este invitat sa decida daca va privi sau nu problema atat de bine articulata in subtitlu cu ironie.
[…] Dr Strangelove […]