Comoara, cel mai recent film al regizorului Corneliu Porumboiu, se distanțează de direcția experimentală a ultimelor proiecte, și amintește prin răbdarea cu care își construiește subiectul de Polițist, adjectiv.
Costi (Cuzin Toma) duce o existență monotonă, împărțită între locul de muncă și viața de familie, punctată de obiceiuri ceva mai luminoase: lectura cărților clasice de povești împreună cu fiul său. În mod surprinzător, povestea se transformă în realitate când un coleg de serviciu îi propune o afacere: străbunicul lui îngropase în curte o comoară, dar pentru a o găsi are nevoie de un detector de metale. Costi finanțează expertul și aparatura și primește jumătate din comoară.
Realitatea este, bineînțeles, mult mai gri ca basmul; căutările sunt prezentate în film aproape în timp real, punctate de zbârnâitul detectorului activat de cea mai subțire sârmă. Filmul avansează lent, dar sigur spre un final incert: se repetă poveștile cu eroi citite fiului sau realitatea este pe cât de opacă bănuim.
