Filme

Fanilor care au plecat dezamăgiți de lipsa de acțiune si numărul redus de orci omorâți în The Hobbit: An Unexpected Jouney, am un singur lucru să le spun: Fiți pe pace! Oamenilor  mari de la Hollywood chiar le pasă! Dacă primul film al trilogiei folosea secvențe narative și de dialog lungi pentru a-și reacomoda spectatorii cu universul Middle Earth, pentru The Hobbit: The Desolation of Smaug trebuie să ai rucsacul deja pregătit și bocancii în picioare pentru că timp de 3 ore Peter Jackson și actorii săi galopează într-un ritm frenetic sărind dintr-o secvență de acțiune în alta, rareori dându-ți ocazia să tragi aer în piept.

După articolul dedicat filmelor despre și cu Paris, a urmat natural articolul pentru Roma, orașul atâtor fântâni, palate, muzee, orașul Colosseum-ului, al artei renascentiste dar și al mâncării bune și al multor filme speciale produse aici. Roma a avut un noroc nebun datorită unui regizor care s-a format și a creat aici. Așa cum Woody Allen e legat prin mii de fire de New York, la fel și Federico Fellini este de Roma. Deși nu s-a născut la Roma și a vizitat orașul pentru prima dată când avea 13 ani.

Triunghiul conjugal este inepuizabil pentru construirea unei poveşti. Captează, intrigă şi, uneori, scandalizează, cu o singură condiţie: să ofere o nouă turnură conflictului dintre soţie şi amantă, vechi de când lumea şi pământul. Filmul regizorului croat Zrinko Ogresta nu rămâne în memorie prin confruntări spectaculoase, ci prin trăirile bulversante resimţite de spectator, iar coloana sonoră le dă fiori şi celor amuzaţi de incapacitatea personajelor de-a ieşi din spirala adicţiei faţă de relaţiile toxice.

Dacă în ultimii doi-trei ani actori trecuți de a doua tinerețe au apărut în roluri consistente, care s-au lăsat cu premii și nominalizări la Oscar, 2013 marchează apogeul unei alte tendințe: roluri demne pentru actorii de culoare. The Butler este probabil cel mai bun exemplu, tipicul vehicul hollywoodian de Oscar, dar cu ceva în plus.