5 filme bune cu Morgan Freeman

0
3395

După 50 de ani de carieră, Freeman este deja un specialist al personajelor secundare a căror prezenţă în film ajunge să eclipseze protagoniştii, şi trebuie să recunoaştem că puţini actori pot concura cu expresivitatea gesturilor sale reţinute şi, mai ales, cu vocea sa. Unde mai punem că atunci când este este distribuit  în roluri principale pur şi simplu acaparează ecranul şi imaginaţia publicului prin naturaleţea interpretării sale. Freeman nu a avut o ascensiune fulminantă, şi-a construit încet cariera, acordând aceeaşi atenţie tuturor personajelor sale indiferent de durata apariţiei lor în pelicula finală, fiind în sfârşit recompensat cu un Oscar la  66 de ani, după 3 alte nominalizări.

1. Invictus

Odată ce l-ai văzut pe Freeman în rolul lui Mandela, devine clar de ce fostul preşedinte al Africii de Sud l-a ales personal pe actorul american pentru acest rol. Accentul lui Mandela este subtil, iar vocea sa vrăjeşte spectatorii când acesta recită Invictus, poezia lui William Ernest Henley care l-a inspirat pe Mandela în cei 27 de ani de închisoare.  Freeman reuşeşte să pară acel om trecut prin toate, care şi- a păstrat încrederea în omenire, fără prea mare efort ,măsurându-şi gesturile, păstrând o atitudine paternă şi privirea caldă, încercând permanent să ajute tânăra generaţie reprezentată de Francois Pienaar (Matt Damon), căpitanul echipei naţionale de rugby din Africa de Sud care trebuie să câştige Cupa Mondială pentru a uni o naţiune dezbinată. După o suită de roluri secundare remarcabile, Invictus i-a adus a doua nominalizare la Oscar pentru un Rol Principal după Driving Miss Daisy.

2.  Driving Miss Daisy

Driving Miss Daisy este un film cum din păcate astăzi vedem tot mai rar. Fără efecte speciale, fără ecrane albastre, un film despre condus care nu implică urmăriri spectaculoase, nici măcar o amendă pentru viteză. Driving Miss Daisy este un film sincer despre prietenia dintre Daisy Wertham (Jessica Tandy) şi şoferul ei cu o răbdare infinită, Hoke Colburn (Morgan Freeman), doi bătrâni care ajung să îmbătrâneacă împreună în Georgia încă plină de prejudecăţi. Filmul nu urmăreşte să şocheze, ci să emoţioneze, astfel încât bombardarea sinagogii din Atlanta, discriminarea permanentă a negrilor din anii ’50 şi ’60 sunt prezentate indirect prin mici indicii. De exemplu, Hoke Colburn deşi mereu cu o replică la pregătită este analfabet în ciuda vârstei sale înaintate. Totuşi, în cei 25 de ani pe care îi va petrece alături de Miss Daisy străbătând America în maşini cochete, acesta va reuşi să înveţe să citească, în timp ce Miss Daisy va învăţa să descifreze viaţa. In Driving Miss Daisy călătoria nu se încheie niciodată, iar bătrâneţea nu este un final, ci un nou început.

3. Seven

Seven, thriller-ul regizat de David Fincher, nu este pentru cei care se sperie când aud podeaua scârţâind, fiind de fapt undeva la graniţa dintre un thriller şi un horror . Criminalul urmărit de cei doi detectivi Somerset (Freeman) şi Mills (Brad Pitt) este un psihopat care îşi alege victimele astfel încât să pedepsească cele 7 păcate capitale. Modul grotesc în care ucide ne face să ne gândim la un film de groază cu adevărat eficient, iar impactul scenelor violente este amplificat  de alternarea normalităţii vieţii de familie a lui Mills şi a calmului lui Sommerset cu crimele sadice, până când cele două lumi ajung să se ciocnească. Mills este tânărul impulsiv, iar Sommerset vulpoiul bătrân, care trebuie să privească la rece crimele care macină un oraş în care ploaia nu se termină niciodată. Freeman reuşeşte să-şi păstreze calmul chiar şi atunci când Mills înnebuneşte de furie, lăsând să se vadă întregul efort de a nu-l ucide pe criminalul jucat de un Kevin Spacey de zile mari.

4. Million Dollar Baby

In Million Dollar Baby Scrap (Freeman) nu moşteneşte prea multe din calmul lui Sommerset şi uneori împarte dreptatea cu pumnul pentru a-i apăra pe cei mai slabi. Scrap este personajul secundar, uman, cu umor, care face filmul care-i are drept protagonişti pe Hillary Swank şi Clint Eastwood să pară mai puţin previzibil. Scrap este un boxeor pensionat, mult mai pitoresc decât personajul luiEaswood, Frankie Dunn, cu un mers al său, nelipsita pălărie şi replici memorabile. Totusi, ceea ce face din prezenţa sa un aspect indispensabil filmului este rolul său de narator. Acest rol i-a adus lui Freeman recunoaşterea oficială, Oscarul pentru un rol secundar pe care toată lumea se întreba de ce nu îl câştigase până atunci.

5. Shawshank Redemption

Ellis “Red ”Redding (Morgan Freeman) este un prizonier care reuşeşte să-şi găsească libertatea în una dintre cele mai dure închisori din America anilor ’50-‘60 şi  care la final trebuie să reînveţe să trăiască dincolo de gratii şi ziduri.  După ani buni de închisoare singurul lucru care-l motivează să-şi reprime impulsurile sinucigaşe este prietenia cu Andy Dufresne (Tim Robbins), un om închis pe nedrept pe care sistemul încercase să-l transforme într-un criminal, dar eşuase. Freeman este natural în rolul unui prizonier aparent resemnat şi bine adaptat, care de fapt încă urăşte sistemul care-i luase câteva decenii din viaţă. Filmul este narat de aceeaşi voce inconfundabilă, Red fiind de fapt omniprezent în afara sau în interiorul închisorii. Intr-un film care-l are în centru pe  Andy şi evadarea sa, Red  acaparează scena graţie interpretării lui Freeman care reuşeşte să fie convingător într-un rol care iniţial fusese gândit pentru un irlandez. 

Această voce care pare atentă să nu strivească sensul vreunui sunet  i-a adus lui Morgan Freeman faima şi roluri dintre cele mai diverse, de la peşte agresiv (Street Smart) la Dumnezeu (Bruce Allmighty), prezenţa sa oferind credibilitate oricărei poveşti, chiar şi teoriilor din Through The Wormhole.

Galerie video

LASĂ UN COMENTARIU

Please enter your comment!
Please enter your name here