Record la o licitație de artă modernă la New York și expoziție de neratat în România, deschisă azi

În doar câteva zile, piața de artă a bifat două momente istorice: „Portrait of Elisabeth Lederer” de Gustav Klimt a devenit cea mai scumpă lucrare de artă modernă vândută vreodată la licitație, iar „El sueño (La cama) / The Dream (The Bed)” de Frida Kahlo a stabilit un nou record pentru o artistă femeie. Ambele vânzări au avut loc la Sotheby’s, la New York, și marchează nu doar sume amețitoare, ci și o reconfigurare simbolică a canonului – de la Viena lui Klimt la Mexicul Fridei Kahlo, istoria artei este rescrisă prin cifra de pe ciocan.

Portretul realizat de Gustav Klimt între 1914 și 1916 o înfățișează pe Elisabeth Lederer, fiica unor mari colecționari vienezi, August și Serena Lederer, într-o rochie cu influențe orientale, în plin apogeu al stilului decorativ și simbolist al artistului. Lucrarea are dimensiuni aproape monumentale (circa 180×130 cm) și a fost timp de decenii piesa de rezistență din colecția miliardarului american Leonard A. Lauder. La licitația organizată pe 18 noiembrie 2025, tabloul a fost adjudecat pentru 236,4 milioane de dolari, mult peste estimarea de 150 de milioane, devenind cea mai scumpă lucrare de artă modernă vândută la licitație și a doua cea mai scumpă lucrare vândută vreodată, după „Salvator Mundi” de Leonardo da Vinci.

Vânzarea a avut loc în cadrul unei seri istorice pentru Sotheby’s, prima organizată în noul spațiu din Breuer Building, încheiată cu un total de peste 700 de milioane de dolari – un record pentru casa de licitații. Bătălia pentru Klimt a durat aproximativ 20 de minute, cu mai mulți ofertanți la telefon și în sală, care au împins prețul peste pragul de 200 de milioane înainte să fie stabilit prețul final, cu taxe incluse. Identitatea cumpărătorului nu a fost dezvăluită, alimentând speculații despre un mare muzeu sau o colecție publică din Orientul Mijlociu, pe fondul interesului tot mai mare al regiunii pentru artă „trofeu”.

Dincolo de sumă, povestea tabloului este inseparabilă de istoria tulburată a secolului XX. După Anschluss și instaurarea regimului nazist în Austria, colecția familiei Lederer a fost confiscată, iar numeroase lucrări de Klimt au fost distruse în incendiul de la castelul Immendorf, provocat de trupele germane în retragere. „Portrait of Elisabeth Lederer” a supraviețuit tocmai pentru că, în logica antisemită a vremii, portretele evreilor erau considerate „fără valoare”, astfel că au rămas într-un depozit de licitații din Viena, în loc să fie trimise la castel. Lucrarea a fost restituită familiei în 1948, apoi vândută, ajungând în 1985 la Leonard Lauder, unde a rămas până la licitația din 2025.

În oglindă, recordul Fridei Kahlo are o altă încărcătură – mai puțin legată de trauma Holocaustului, dar esențială pentru istoria reprezentării feminine în artă. „El sueño (La cama)” / „The Dream (The Bed)”, pictată în 1940, o arată pe Kahlo dormind într-un pat cu baldachin, în timp ce deasupra ei plutește un schelet zâmbitor, învelit în dinamită. Este un autoportret oniric, în care artistă își explorează obsesiile legate de boală, moarte și fragilitate fizică, tema fiind cu atât mai puternică în contextul biografiei ei marcate de accidente, operații și dureri cronice. La licitația de artă suprarealistă de la Sotheby’s, pe 20 noiembrie 2025, tabloul a fost vândut pentru 54,7 milioane de dolari, stabilind un nou record absolut pentru o artistă femeie și depășind precedentul record de 44,4 milioane de dolari, deținut din 2014 de Georgia O’Keeffe („Jimson Weed/White Flower No. 1”).

Faptul că această dublă performanță s-a întâmplat în aceeași săptămână și în aceeași casă de licitații nu este întâmplător. Piața de artă, după câțiva ani mai temperați și marcată de incertitudine economică, pare să își fi recăpătat apetitul pentru recorduri. Klimt bifează astfel nu doar un prag spectaculos pentru arta modernă, ci și un nou reper pentru „trophy art”, acele lucrări rare care devin simbol de statut la nivel global. Frida Kahlo, la rândul ei, consolidează tendința ultimului deceniu: o reevaluare accelerată a artistelor femei și integrarea lor – și la nivel de preț, nu doar de discurs – în „liga mare” a pieței.

Cazul Klimt este și o discuție despre memorie și reparație. Faptul că un tablou care a supraviețuit, printr-un amestec de noroc și cinism birocratic nazist, ajunge să fie vândut pentru peste 236 de milioane de dolari ascunde o istorie complicată de pierderi, confiscări, incendieri și procese de restituire. În același timp, recordul arată că marile portrete de societate ale lui Klimt – odinioară comenzi private pentru elite vieneze – au devenit, un secol mai târziu, repere iconice ale modernității și ale culturii vizuale globale.

În ceea ce o privește pe Frida Kahlo, recordul nu este doar o victorie de cifră, ci și confirmarea statutului ei de artistă-simbol pentru secolul XX. Autoportretele sale, deseori citite prin prisma feminismului, a identității latino-americane și a politicii corpului, devin, prin astfel de vânzări, la fel de „lichide” pe piață ca lucrările marilor maeștri bărbați. Există și o doză de paradox: o artistă care a trăit în austeritate, care a problematizat suferința și inegalitatea, este astăzi protagonistă a unei licitații pentru ultra-bogați.

Pentru public, astfel de sume plătite pentru tablouri pot părea deconectate de realitate. Totuși, ele au și un efect de „semnal”: readuc aceste lucrări pe agenda muzeelor, a expozițiilor itinerante și a dezbaterilor academice. E de așteptat ca „Portrait of Elisabeth Lederer” să fie împrumutat, la un moment dat, pentru expoziții dedicate Vienei moderniste sau artei confiscate de naziști, la fel cum „The Dream (The Bed)” va redeveni punct de atracție central în orice mare retrospectivă Frida Kahlo. Recordul de licitație este doar începutul unei noi vieți publice pentru aceste tablouri.