True Grit – ochi pentru ochi și dinte pentru dinte

0
765

You must pay for everything in this world, one way or another. There is nothing free except the grace of God. Vorbele lui Mattie Ross sună în off, peste imaginea tatălui său mort. Iz de răzbunare și un dram de inocență, cu ecou în zăpada care cade liniștit peste cadavru, acesta nu poate fi decât un film al fraților Coen, o viziune profund ancorată în filmografia lor – primul lor film Blood Simple se deschidea cu un voice over similar: nothin' comes with a guarantee

Când tatăl său este omorât și jefuit de asistentul său, Tom Chaney, Mattie Ross pornește în căutarea criminalului, hotărâtă să-și facă singură dreptatea pe care statul nu se grăbește să i-o ofere. În această întreprindere ea cere ajutorul unui șerif cu reputație, Rooster Cogburn, care se dovedește curând un bețiv notoriu și un fost tâlhar.

În momentul în care Ethan și Joel Coen au abordat acest proiect, primul lor western în adevăratul sens al cuvântului, regizorii au atins un punct nevralgic. True Grit este a doua adaptare a romanului omonim al lui Charles Portis, urmând versiunii din 1969, un clasic al genului, cu John Wayne în rolul lui Cogburn. Acest prim film a rezultat pentru actorul american în singurul său Oscar la onorabila vârstă de 62 de ani. Când Coen-ii l-au recuperat pe The Dude (Jeff Bridges The Big Lebowski), i-au pus petecul la ochi și sticla în mână, mulți au zâmbit increduli, dar și mai  mulți s-au întrebat dacă nu cumva actorul de 60 de ani va repeta istoria.

Pentru Jeff Bridges, însă, filmul nu a însemnat Oscarul. True Grit a fost mai degrabă ocazia perfectă de a-l transforma pe Cogburn din simbol al unei cariere, a la Wayne, în om.  Și Bridges nu s-a dat în lături de la nimic în acest rol, dărâmând mitul scenă cu scenă, parcurgând drumul spre răscumpărarea reputației, a acelui true grit pentru care Mattie Ross l-a ales ca partener în campania de răzbunare, în propriul său ritm. Multe au fost deciziile care au distanțat prestația lui Bridges de Wayne, cea mai notabilă ținând de dicția personajului (chiar și spectatorii americani au avut nevoie de subtitrări), dar toate au conturat un Cogburn întunecat, un om care nu întoarce spatele abisului, ci privește drept în adâncul lui. Dacă versiunea din 1969 a stat în întregime în umbra lui John Wayne, Bridges a preferat o abordare subtilă, dar deloc insipidă, lăsând loc astfel pentru prestații excelente din partea restului actorilor. 

True Grit 2.0, s-a caracterizat mai ales prin respectul pentru materialul-sursă. Astfel, Mattie Ross a redevenit centrul acțiunii, iar Hailee Steinfeld, deși nominalizată la Oscar pentru rol secundar, s-a transformat în adevărata protagonistă. În evoluția acestui personaj, diferențele dintre cele două filme devin tot mai evidente, iar substratul melancolic se accentuează.  Mattie Ross ni se prezintă încă de la început ca fiind precoce, hotărâtă, tenace, dar în același timp ușor deziluzionată, aspect pe care nu îl regăseam în versiunea lui Kim Darby. Dacă aceasta din urmă își întorcea capul șocată de la priveliștea spânzurătorii, Hailee Steinfeld o lasă pe Matty să privească moartea și declară apoi cu perfectă stăpânire de sine că a fost ceva teribil. 

În contrast cu complexitatea acestor două personaje, Josh Brolin și al său Tom Chaney este subdezvoltat, funcționând ca un anticlimax. Tensiunea confruntării finale este diminuată până la dispariție făcând loc adevăratului climax, fuga lui Cogburn pentru a-i salva viața lui Mattie, mușcată de un șarpe. De aici, filmul fraților Coen se distanțează din nou de original printr-un salt în timp, care ne-o prezintă pe Mattie, trecută de prima tinerețe, aflând că Rooster Cogburn a murit. Cei doi nu se mai văzusera de când lui Mattie îi fusese amputat brațul, însă legătura pe care aceasta a format-o cu șeriful nu se baza pe vizite regulate și scrisori duioase.

La 14 ani, Mattie Ross trăise deja cel mai important moment al vieții ei și îl trăise alături de Cogburn. La fel de țeapănă ca de obicei, ne spune în final: I have not married. I never had time to fool with it. Dar dincolo de aceste cuvinte simple, se simte prețul plătit pentru o crimă, care, în cuvintele lui LaBoeuf (Matt Damon – celălalt urmăritor al lui Chaney), este malum in se (greșită prin natura ei), nu malum prohibitum (greșită fiindcă e interzisă prin lege). Pe scurt: There is nothing free, except the grace of God.

Galerie video

LASĂ UN COMENTARIU

Please enter your comment!
Please enter your name here