Recomandari – 6 documentare despre scriitori

0
1353

Saltimbanci de dragul publicului sau nebuni veritabili, intelectuali academici scrobiți sau artiști muritori de foame de dragul Artei cu A mare, există o mulțime de clișee legate de scriitori, multe încurajate chiar de ei. Lăsându-se pradă vulnerabilității sau adăugând încă puțin la automitizare, scriitorii din aceste 6 documentare ne oferă ocazia unei priviri dincolo de foile cu numele lor pe ele.

 

Crumb (1994)

 

    

 

Crumb este un ciudat onest. Cu înfățișarea cuiva pe care nu l-ai lăsa în preajma copilului tău și cu un sketchbook plin de desene, el se plimbă pe stradă și observă freak-show-ul de pe marginea drumului, în căutarea următorului star din comics-urile lui devenite cult. De la vagabondul plin de mizeria lumii care l-a abandonat, la negresa cu fund mare ce dansează pe ritmurile hip-hopului ce erupe din boxele radioului imens de pe umăr, până la fetele tocilare din clasa lui de liceu pe care toți le respingeau, dar la care el tânjea cu o pasiune animalică. Cu toții sunt materiale pentru cel ce și-a câștigat celebritatea în lumea hippie a anilor 60 prin comicsurile caricatural-suprarealiste alimentate de întâlnirea cu timbrele pline de culoarea LSD-ului.

Culmea documentarului este că el este cel mai normal din familia Crumb. Cu toate fetișurile lui: viniluri cu muzica blues din anii 20-30, picioarele masive ale femeilor şi în ciuda acuzaţíilor constante de misoginism, Robert este fratele bine adjustat la realitate, în comparație cu Charles, introvertitul extrem cu fantezii pedofilice, tendințe suicidale, chiar homicidale, mărturisind că în copilărie s-a abținut cu greu să nu-l înjunghie pe Robert în somn și Maxon, obsedatul sexual închis pentru o vreme în ospiciu pentru că dădea jos pantalonii femeilor pe stradă, ce acum își petrece timpul pictând, înghițind sfori și stând pe un pat din cuie ca un guru deranjat mental.

Robert Crumb este protohipsterul prin excelență, iar Terry Zwigoff (Ghost World, Bad Santa) a făcut o treabă excelentă cu acest documentar.

 

 

Gonzo: The Life and Work of Dr. Hunter S. Thompson (2008)

                  

     

    Una dintre cele mai comune temeri ale omenirii este cea de clovni. Cu ochelarii supradimensionați având o lentilă lipsă, portțigaretul veșnic fumegând, o armă în într-o mână și o sticlă de whisky Old Turkey în cealaltă, capul chel și o gură mare, Hunter S. Thompson a fost un clovn înspăimântător pentru cei ce i-au devenit ținte în articolele din Rolling Stones. Dar pentru contracultură el era clovnul mascotă, jurnalistul gonzo neînfricat ce a călătorit un an călare pe un motor cu cei mai răi dintre cei mai răi, Hell's Angels, până a fost altoit bine. Apoi a luat de guler establishmentul în numele culturii hippie şi a candidat pentru a deveni şerif în Aspen promițând, pe lângă legalizarea tuturor drogurilor, să schimbe numele orașului în Fat city, pentru a descuraja în felul ăsta pe toți ce se foloseau de numele stațiunii americane pentru a vinde case la prețuri supraevaluate.

    Deziluzionat, el a fost cel ce a bătut cuiele în sicriul mişcărilor din anii 60, anunţând moartea Visului american în romanul-cult Spaime şi scârbe în Las Vegas (Fear and Loathing in Las Vegas), pentru ca mai apoi să devină reporter politic şi să îşi înfingă colţii în aproape toţi candidaţii la alegerile prezidenţiale americane. Mai ales în Nixon, pentru care avea o ură viscerală, considerându-l simbolul a tot ce e mai rău în America.       

    Unul din naratori este Johnny Depp, ce i-a devenit prieten în ultimii ani de viaţă şi care, după ce Thompson s-a sinucis, i-a organizat acestuia exact înmormântarea pe care şi-a dorit-o, i-a transformat cenuşa în artificii şi le-a lansat în noapte.

     

     

    Lovecraft: Fear of the Unknown (2008)

                            

       

      Produs al vremurilor sale, nici un șoc, Lovecraft se dovedește a fi un rasist, xenofob pornit împotriva străinilor ce îi mâncau minunata societate americană pe dinăuntru ca un cancer necruțător. De asta nu avea el succes. De asta geniul lui nu era recunoscut, de asta îl citeau doar puţinii cumpărători ai revistei Weird Tales, de asta în copilărie el nu ieşea din casă și trăia în atmosfera sufocantă creată de mama lui excesiv de protectoare. Tatăl nu mai era în peisaj, pentru că ajunsese la azilul de nebuni, unde va merge și mama lui nu după multă vreme. Sună a una din poveștile lui cu monștrii ce așteaptă doar o oportunitate să iasă la iveală din adâncurile mărilor și marginile vederii noastre și să consume lumea aceasta ce le aparține și în care noi suntem doar niște gândaci ce am invadat ruinele marii lor civilizații. Dar e realitatea povestită de unii dintre cei mai buni experţi în Lovecraft şi genul horror pe care acesta l-a influenţat mai mult decât orice alt scriitor din istorie, printre aceştia Neil Gaiman, Guillermo del Torro, Peter Straub şi John Carpenter.

       

       

       

      Tell Them Anything You Want: A Portrait of Maurice Sendak (2009)

                                      

         

        Nu e tocmai cel la care te-ai aștepta, asta e puțin spus. Un autor de cărți pentru copii este un tip bine îmbrăcat, ce iubește copii, probabil că are o droaie sau își dorește o droaie, dar printr-un accident autobiografic nefericit nu a avut și acum scrie pentru toți ceilalți, ce îi devin prin lectură ai lui, dedicânduşi întreaga viață lor şi Copilăriei, ținutul fără de păcat și plin de virtuți. Nimic mai fals. Maurice Sendak, cel mai celebrat, alături de Dr. Seuss, autor de cărți pentru copii este un bătrân homosexual morocănos, dar dulce în felul său, ce nu fetișizează în nici un fel copilăria, ce mulțumește cerului că nu avut niciodată copii, ce nu prea ieșea la joacă pe vremea când el era o mogâldeață, ci prefera să stea la fereastră și să scrie povești despre cei de afară.

        Își urăște părinții, cu minunatul obicei de a-i povesti cum au încercat să-l avorteze fără succes, dar își iubește fratele cu care construia jucării și sora cea frumoasă care a avut gijă de el ca o mamă surogat perfectă. Where the wild things are, cartea lui cea mai celebră și ecranizată de unul din regizorii documentarului, Spike Jonze, nu este nici pe aproape de favorita lui, ba chiar îl enervează atenția pe care această simplă carte a primit-o, în comparație cu celelalte pe care el le consideră mai bune și mai personale.

         

         

        RUSSIA'S OPEN BOOK: WRITING IN THE AGE OF PUTIN (2013)

                                              

         

        Actorul britanic ce a propus boicotarea jocurilor olimpice de la Sochi pentru a semnaliza brutalitatea legilor ruseşti anti-gay, Stephen Fry, narează acest documentar ce ne amintește că după Tolstoi, Gogol și Dostovieski încă s-a mai scris literatură în mama Rusie. E adevărat, diferită și adaptată problemelor contemporane, dar ea există, deși puțin cunoscută. 6 autori ruși actuali (Dmitry Bykov, Zakhar Prilepin, Mariam Petrosyan, Vladimir Sorokin, Anna Starobinets, Ludmila Ulitskaya) povestesc ce înseamnă să creezi artă în contextul pseudo democrației instaurată la Kremlin de ţarul judokan, mântuitorul la bustul gol al poporului rus, kgb-istul sinistru Vladimir Putin .

        Documentarul poate fi urmărit aici.

         

        The Charles Bukowski Tapes (1987)

           

          Filozoful mizeriei și al băuturii în exces, misoginul ce nu se ferește să-și atace fizic, într-un acces de gelozie, nevasta în fața camerei ce înregistrează, Bukowski cel pocit și sfânt, nedreptățit de toți, apologetul alcoolismului și adversarul marijuanei ce te domolește, un sensibil bine tunat la vibrațiile lumii ce pare să-l aducă în pragul nebuniei. O călătorie prin camera de tortură, locul unde tatăl îl bătea cu sălbăticie pe tânărul Bukowski, și pe străzile ce i-au devenit fundal pentru multe dintre povestirile și poeziile sale, cele aproape 4 ore de înregistrări sunt o rană prin care îți e permis să privești în carnea pe alocuri putredă, pe alocuri frumos mirositoare a acestui bătrân satir decadent fără pereche.

          Cele 52 de mici interviuri au fost filmate de regizorul Barbet Schroeder și pot fi urmărite aici.

          LASĂ UN COMENTARIU

          Please enter your comment!
          Please enter your name here