Povestea asta este despre Sarah – Pasiunea care devoreaza

0
356

Pasiune. Din latinescul patior, a simţi, a îndura, a suferi (…) Exprima lipsa de măsură, exagerarea, intensitatea: iubirea considerată o atracţie irezistibilă și violentă spre un singur obiect, degenerând uneori în obsesie, ducând la pierderea sensului moral, a spiritului critic care poate să provoace o ruptură a echilibrului psihic. În filozofia scolastică, ceea ce o persoană îndură, prin ceea ce este legată și supusă. Această definiţie găsită de unul dintre personajele centrale condensează povestea de iubire (una pentru care adjectivul răvășitoare nu este de ajuns) din romanul Povestea asta este despre Sarah.

Alegerea juriului din România pentru Premiul Goncourt din 2018, Povestea asta este despre Sarah poate fi considerat un roman al cărui stil va declanșa reacţii contradictorii. Fie te va face să-l respingi, fie să-l apreciezi, să-l citești pe nerăsuflate, lăsându-l să te asalteze așa cum se lasă cuprinsă de fiorii pasiunii devastatoare și protagonista romanului – o profesoară dintr-un liceu parizian. Această profesoară devenită și naratoare se îndrăgostește de Sarah, o tânără violonistă. Imaginaţia febrilă a celei mistuite de propria pasiune îi va atribui celei numite Sarah multe ipostaze contrastante: Sarah necunoscuta, Sarah fata cinstită, Sarah doamna precaută, Sarah femeia capricioasă, Sarah femeia ciudată, Sarah femeia singură.

Stilul folosit de Pauline Delabroy-Allard amintește de romanul ce ia forma unei confesiuni. Această confesiune se derulează într-un ritm precipitat, ce îi oferă scriiturii la persoana I forţa irezistibilă a poveștii de iubire capabile de a produce un seism în existenţa personajului care se autoanalizează. Relaţia dintre protagonista-narator și muziciana Sarah ia o turnură devastatoare. Regăsești captivat (și uneori stupefiat) acea desfășurare emoţională ce apropie pasiunea de autodistrugere și (re)descoperirea de sine prin sexualitate de anularea tuturor certitudinilor de dinaintea întâlnirii cu persoana adorată.

Deși poate părea obositor pentru cititorii dornici de a găsi mai multă acţiune, romanul Povestea asta este despre Sarah va fi savurat de cei ce se regăsesc în poveștile de iubire tumultuoase, ce unesc senzualitatea dezlănţuită cu voluptatea introspecţiei. Aparent un roman de nișă, Povestea asta este despre Sarah are de fapt un mesaj universal. Acest mesaj va fi receptat de cei fascinaţi de metamorfozele prin care trece fiinţa umană prinsă în avalanșa propriilor trăiri după ce întâlnește acea persoană capabilă să o facă să simtă euforia pasiunii cu acea intensitate de care nu se credea până atunci capabilă.

Povestea din roman se desfășoară pe fundalul unui oraș adesea asociat iubirilor memorabile – Parisul. Din clipa în care violonista Sarah îi mărturisește profesoareu devenite și narator că s-a îndragostit nebunește de ea, ai impresia că începi, alături de cele două, o plimbare seducătoare, când lină, când abrupt-furtunoasă, prin acel Paris la care visează toţi boemii, în special boemii cinefili, dependenţi de muzică.

Parcurgând romanul, îţi dai seama că asiști de fapt la derularea a două povești de iubire. În paralel cu povestea de iubire dintre profesoara de liceu și violonista imprevizibilă se mai derulează una. Este vorba despre cea dintre scriitoarea Pauline Delabroy-Allard și Paris. Autoarea își transformă personajele în ghidul perfect pentru acel periplu boem parizian la care tânjesc în special nostalgicii.

Protagonistele își trăiesc povestea ce le duce de la extaz la agonie în cafenele, ceainării, epoziţii dedicate lui Marguerite Duras, săli de concerte și mai ales cinematografe unde rulează filmele-cult ale regizorilor din epoca Nouvelle Vague. Când nu cutreieră Parisul îmbătate de propriile emoţii ce le asaltează simţul măsurii, anesteziindu-le teama de consecinţe, personajele feminine se scaldă sub soarele Marsiliei, apoi una dintre ele se refugiază în Trieste.

După miticul Paris, Trieste este al doilea oraș ale cărui străzi și cafenele reflectă iubirea trepidantă a profesoarei devenite personajul-narator. Acestui oras italian îi sunt dedicate cele mai frumoase (dar și tulburatoare) pasaje ale romanului, încât îl vei trece pe lista viitoarelor destinaţii.

Trimiterile cinefile nu sunt întâmplătoare. Acest roman are farmecul și tensiunea unui film franţuzesc. Regăsești acea senzualitate ce apropie languros prospeţimea sentimentală de intensitatea erotic-imprevizibilă. Pasajele sunt precum niște cadre urbane rafinate, îmbibate de intimitatea în care explicaţiile sunt din ce în ce mai evazive pe măsură ce apropierile carnale devin mai explicite. Nu lipsește nici acel model de feminitate celebrată până la transformarea ei în mit de către mai toţi regizorii francezi. Vei regăsi așadar feminitatea ce unește versatilitatea unei femme fatale pline de mister si farmecul efervescent adolescentin al celei având o vârstă emoţională incertă, amintind de femeia-amantă ce disimulează abil regresul la vârsta primelor vulnerabilităţi pentru a spori farmecul senzual.

Asemenea multor filme clasice, romanul include și acea iubire imposibil de împlinit. Sarah dispare fără prea multe explicaţii din viaţa iubitei ei, după o serie de certuri și împăcări ce amintesc de impetuoasele relaţii din adolescenţă. Legătura dintre cele două este una inconstantă, fragmentară, ce refuză orice formă de maturizare emoţională, deși unul dintre personaje a trecut de vârsta adolescenţei.

În locul dialogurilor ludice, atât de drage francofonilor, vei găsi frânturi de amintiri ce descriu episoadele întâlnirilor sexuale. Replicile persoanajelor sunt mai degrabă înlocuite de comunicarea prin senzaţiile de la nivelul epidermei și de impresiile rămase după ce au văzut un film împreună. Când nu se abandonează în plăcerea erotică, protagonistele își construiesc amintirile apelând la muzică. Pentru a intra în lumea lor, vei fi tentat să asculţi compoziţiile clasice atât de frecvent amintite în roman.

Succesul pe care l-a avut acest roman printre cititorii avizi de povești de iubire intense este legat mai ales de talentul scriitoarei Pauline Delabroy-Allard în stabilirea unui ritm potrivit. Asemenea unui muzician capabil de a transpune ceea ce scapă cuvintelor, autoarea găsește ritmul și acele variaţii ale intensităţii capabile de a capta vârtejul de trăiri în care se întâlnesc inocenţa sentimentală, îndrăzneala senzuală, alternanţa dintre exuberanţă și apatie, analiza lucidă și asumată a slăbiciunilor și căderea (însoţită de plăcere), în abis.

Povestea asta este despre Sarah poate fi considerat un roman bazat mai mult pe descrierea unor stări, a unor sentimente. Ritmul îi va face pe mulţi cititori dependenţi de muzică să asocieze pasajele romanului cu niște compoziţii pline de schimbări imprevizibile din zona muzicii clasice ori a jazz-ului plin de sincope. În toate aceste pasaje, Pauline Delabroy-Allard te face să-i atribui curajul unui scriitor experimentat de a sfida vechile reguli ale punctuaţiei. Limitele dintre fraze și coerenţa temporală sunt de cele mai multe ori suspendate pentru a permite sentimentelor să se verse una într-alta, să se ia cu asalt, să creeze armonii sentimentale și disonanţe copleșitoare pentru echilibrul afectiv al personajelor, însă extrem de fertile pentru acea plăcere de a plonja în propriile adâncimi. Poţi cumpăra acest roman de pe Libris, Cărturești sau Elefant.ro

Citește și Top 10 filme despre iubiri imposibile

Top 10 filme despre iubiri imposibile

LASĂ UN COMENTARIU

Please enter your comment!
Please enter your name here