Mai apropiat de arta desenatorilor niponi, Remi Chaye, regizorul filmului de animaţie La capăul lumii (Tout en haut du monde) ignoră, pe bună dreptate, ultimele tendinţe din lumea animaţiei computerizate, gata să reducă farmecul estetic de altadată al desenului şi al nuanţelor.
La capătul lumii (Tout en haut du monde) este un desen animat despre o copilă plină de curaj, naturaleţe şi curiozitate, dar mai ales îndrăgostită de cunoaştere. A fost realizat pentru acei prichindei pregătiţi să-ţi pună întrebări interminabile despre călătorii şi despre locurile mai puţin umblate, şi care au auzit despre Polul Nord înainte de a fi la curent cu noile tendinţe din garderoba păpuşii Barbie sau cu jocurile de pe tableta abia lansată. Pentru adulţii îndrăgostiţi de cărţile pline de ilustraţii de colecţie ale basmelor şi poveştilor din Rusia, animaţia regizată de Remi Chaye poate lua forma unui Bildungsroman presărat cu aventurile din lumea lui Jules Verne. Ţi se va părea adorabil datorită îmbinării dintre îndărătnicia candidă a eroinei visătoare şi nuanţele calde, foarte bine armonizate într-un efect vizual care îţi va trezi nostalgia dacă ai copilărit citind cu sufletul la gură cărţi de poveşti ilustrate, despre nişte personaje ce doreau să poată face înconjurul lumii şi tu puteai simţi alături de ele acea emoţie declanşată de momentul în care îşi luau rămas bun de la ai lor în timp ce nava se îndepărta de port. Imaginile ce amintesc de farmecul ilustraţiilor hand-made îţi dau impresia că ai intrat într-o carte de poveşti ce îţi încântă ochii prin nuanţele şi mimicile candide ale personajelor.
Undeva, în Sank Petersburg-ul ţarist, Sasha, o domnişoară dintr-o familie de vază aşteaptă primul bal care să marcheze intrarea în adolescenţă nu probându-şi rochiile sau bătând nervos din picior în timp ce i sa fac ultimele retuşuri ţinutei pompoase, ci cotrobăind în mansarda cu lucruri uitate, unde spera să descopere ultimele indicii privind expediţia bunicului ce nu s-a potolit nici la bătrâneţe. În locul colierelor, prin mână îi trec harta, busola, compasul şi notiţele rătăcite, cu datele privind altitudinea şi latitudinea, astfel încât reuşeşte să afle adevărata rută urmată de bunicul dat dispărut în timp ce încerca să ajungă primul la Polul Nord. Din cauza eşecului, bunicul Sashei a fost acuzat de elita petersburgheză că a tocat degeaba milionul de ruble investit de ţar în imensa navă Davai, despre care se spunea că este indistructibilă în lupta cu gheaţa şi de nescufundat.
Gurile rele anunţă decădearea familiei din cauza bunicului ţicnit plecat în ţara gheţurilor, iar un mare nobil ajuns consilierul ţarului ar vrea să anuleze decizia prin care cea mai mare bibliotecă urma să poarte numele exploratorului. Acest nobil arogant şi răzbunător va deschide balul alături de Sasha, tatăl ei sperând să fie astfel ridicat la rangul de ambasador al Imperiului Ţarist la Roma. Dar Sasha are propria viziune privind rolul unei fete încântătoare în câştigarea unei bune reputaţii într-o lume condusă de bărbaţi şi, în loc să chicotească seducător şi să-i facă ochi dulci prinţului autoritar, îl întâmpină cu descoperirea legată de locul în care s-a împotmolit nava bunicului, dorind să-l salveze de la dizgraţia postumă. Simţindu-se înfruntat de o fetişcană ce nu-şi cunoaşte rolul în lumea bărbăţilor, prinţul refuza să-i dea funcţia de ambasador tatălui ei, iar Sasha devine ţinta criticilor, fiind considerată vinovată pentru dezonoarea familiei şi la fel de nesăbuită precum bunicul obsedat de tărâmurile îndepărtate, considerate nişte himere de gheaţă.
Dar Sasha nu dă înapoi, ia hărţile, compasul şi notiţele bunicului, fuge de acasă, întâlneşte o hangiţă, care o învaţă cum să-şi câştige primii bani din viaţa ei de nobilă obişnuită să fie servită, şi nişte marinari ce o iau peste picior, apoi se predau în faţa cunoştinţelor, a rezistenţei şi a tenacităţii ei, deşi cândva şi-au jurat să nu ia în viaţa lor o femeie la bord.
Odată ridicată ancora spre ţara gheţurilor, aventurile imprevizibile se ţin lanţ, fiind construite în asa fel încât să poată surprinde evoluţia psihologică a personajelor în drumul spre maturizare şi spre acceptarea calităţilor deţinute de o reprezentantă a sexului slab atunci când ia drumul cunoaşterii. În tabăra marinarilor pătrund ideile Sashei şi încăpăţânarea ei ce însoţeşte dorinţa de a-i urma în expediţiile de pe banchize, în căutarea faimoasei nave Davai şi a bunicului, obligând întregul echipaj să-şi revizuiască părerile, nu înaintea unor schimburi de replici cu tentă misogină.
La rândul ei, Sasha se maturizează acceptând condiţiile unei expediţii grele, clima aspră, trezitul în zori, lipsa confortului din palatul deţinut de familie, dar mai ales, rezistând unui cor de voci masculine ce nu-i dădeau nici o şansă de adaptare pe un vapor. Învaţă cum să facă noduri marinăreşti, curăţă cartofi, se caţăra până-n vârful catargului, foloseşte toporul pentru a-l salva pe capitan, înfruntă o furtună de zăpadă şi întâlneşte un puşti ce îi arată frumuseţea vieţii pe mare şi primul ataşament amoros, redat ghiduş sub forma unei delicateţi ludice, amintidu-ţi de tachinările copilăreşti.
La capătul lumii se bazează mai mult pe scopul educativ decât pe dorinţa de face profit, nefiind însoţit de o campanie de marketing agresiv, deşi reuşita vizuală i-a oferit şi o largă acoperire media. Nu este un desen animat în care stereotipurile (aproape inexistente, din fericire) să fie fructificate prin produse adresate copiilor. Personajele animate sunt prea expresive pentru a fi transformate în păpuşi, fiind capabile de a trece de la surâsul candid la îmbufnarea comică. În ceea ce priveşte comportamentul răzvrătitei Sasha, ce refuza locul stabilit dinainte pentru o fată ascultătoare în societatea tradiţională, înfruntându-şi părinţii, s-ar putea să fie începutul unei discuţii constructive între copil şi părinte legate de limitele autorităţii parentale, încurajarea iniţiativei în rândul copiilor şi modul în care trebuie susţinut un copil atunci când îşi argumentează opiniile. Călătoria Sashei nu duce spre clasicul final plin de fericire, ci spre înţelegerea unui alt fel de final fericit atunci când personajul preferat trebuie să accepte (şi) pierderea unei persoane dragi.
Nu exista buni şi răi în povestea Sashei, ci oameni care învaţă să trăiască alături de cei diferiţi de ei, faţă de care aveau prejudecăţi. Deşi păreau nişte personaje negative, căpitanul navei şi fratele acestuia, care va pierde cerceii Sashei la jocurile de noroc, îşi vor dezvălui latura plină de empatie atunci când vor înţelege motivele protagonistei şi vor observa eforturile ei de a se adapta unui mediu ostil. Personajele nu sunt statice. Au nuanţe şi evoluează prin dezvoltarea unor calităţi precum: solidaritatea, camaraderia, devotamentul, dorinţa de a învăţa şi, mai ales, grija pentru celălalt în situaţii riscante. Sasha este un model de personaj rebel ce ofera lecţii de viaţă datorită unei dorinţe de a cunoaşte lumea. Îngrădită de o autoritate parentală rigidă şi egoistă, ia calea unei răzvrătiri constructive pentru dezvoltarea ei, atunci când este canalizată spre descoperirea adevărului şi spre salvarea celui acuzat pe nedrept.
LYTE video
imagini: www.sudouest.fr/Disney
