Hannibal, noul serial realizat de NBC, ni-l aduce pe cel mai faimos canibal de partea cealaltă a geamului cuştii şi în parteneriat cu FBI-ul pentru a prinde cei mai periculoşi criminali în serie din America … sau aproape cei mai periculoşi.
Spre diferenţă de alte seriale ale genului precum The Following, Hannibal nu mizează atât de mult pe violenţă şi imagini terifiante, deşi acestea există şi fără îndoială vor şoca audienţa.
Însă adevărata poveste, şi aspectul ce diferenţiază acest serial de orice alt tip de procedural drama atât de îndrăgit de americani, se învârte în jurul relaţiei stranii, dar profund umane, dintre Will Graham (Hugh Dancy), agentul FBI traumatizat de abilitatea sa de a empatiza până la confuzie cu criminalii în serie pe care încearcă să-i prindă, şi psihologul care îl tratează, Doctorul Hannibal Lecter (Mads Mikkelsen). Catalistul acestei relaţii neobişnuite este însuşi Jack Crawford (Laurence Fishburne), şeful lui Will, a cărui nevoie pragmatică de a rezolva cazuri şi convingerea greşită că este întotdeauna cel mai deştept om din încăpere îl afundă pe tânărul său subaltern într-o lume de coşmar ce îi testează sănătatea mentală şi propria natură.
Însă ajutorul oferit de Hannibal nu este gratuit şi asta pentru că Will îl fascinează. Dacă în general pentru Lecter oamenii sunt împărţiţi în două categorii: file mignon şi jucăriile, agentul FBI este un suflet înrudit. Iniţial dezgustat dar la fel de fascinat şi obsedat de morbid ca finul consumator Hannibal ce a ridicat depravitatea la nivel de delicatesă, măcar în propia sa bucătărie perfect utilată.
Când vine vorba despre canibalism, stabilirea unei legături cu arta culinară poate părea neavenită. Până la urmă, rafinamentul şi eleganţa gurmandă se află la polul opus faţă de cel mai sălbatic şi primitiv tabu ce reuşeşte să zdruncine societatea noastră chiar şi acum când pare complet imună la şoc. Însă în cazul lui Hannibal, legătura dintre cele două este indisolubilă, fiecare dintre cele 13 episoade ale primului sezon primind numele unui fel de mâncare franţuzesc pe care Hannibal îl prepara cu talent, precizie şi ingrediente … neobişnuite.
Creatorul serialului, Bryan Fuller (Pushing Dasies, Heroes), foloseşte mâncarea ca pe o reprezentare vizuală a echilibrului precar dintre aparenţă şi realitate ce îi permite lui Hannibal să existe. Exact ca mâncarea apetisantă ce ascunde un adevăr dezgustător, Hannibal este un pachet elegant, suav şi cu maniere impecabile ce ascunde un monstru ce îşi poate regreta acţiunile însă nu le poate opri.
Un prequel la poveştile din The Silence of the Lambs (1991) şi Red Dragon (2002), în Hannibal audienta are, în mod constant, mai multe informaţii decât personajele. Dacă în mâinile unor scriitori şi actori mai puţin talentaţi, acest aspect poate genera frustrare, aici devine un motiv bun pentru injectarea unei doze necesare de umor şi ironie fină într-un serial ce riscă să te copleşească prin implicaţiile violente inevitabile când tratezi cu un astfel de subiect.
Mai mult, creează o tensiune ce te determină să te întorci episod după episod pentru a privi cu teroare dar şi fascinaţie cum Will, încercând să îl găsească pe criminalul în serie al săptămânii fără a-şi pierde mintea pe parcurs, se lasă prins în mrejele celui mai seducător dandy al grotescului, Hannibal Lecter.
