After The Hunt (2025) este incursiunea lui Luca Guadagnino (Call Me By Your Name, Challengers, Queer) în mediul universitar al erei #MeToo, cu Julia Roberts în centrul unui câmp minat moral. Filmul este o dramă psihologică plasată în mare parte într-o universitate de elită de tip Ivy League, urmărind-o pe Alma Imhoff, o profesoară de filosofie, a cărei viață atent construită începe să se destrame atunci când o studentă de top îl acuză de agresiune sexuală pe unul dintre cei mai apropiați colegi ai ei. Scris de scenarista debutantă Nora Garrett, filmul a avut premiera la Festivalul de la Veneția, apoi a deschis New York Film Festival, pentru ca ulterior să intre în cinematografele americane în octombrie 2025.
În centrul narațiunii se află un triunghi de putere, loialitate și traumă. Alma și-a construit reputația ca intelectuală feministă și mentor, așa că atunci când Maggie, o studentă pe care a susținut-o (interpretată de Ayo Edebiri), iese public cu o acuzație la adresa lui Hank Gibson – un profesor carismatic și vechi prieten al Almei, interpretat de Andrew Garfield – povestea devine mult mai puțin unidirecțională decât în multe filme care problematizează teme culturale. Alma se trezește trasă în direcții opuse: loialitatea față de Hank, solidaritatea cu Maggie și un secret îngropat din propria tinerețe, care face cazul dureros de personal. Pe măsură ce investigația se propagă prin campus și în presă, alegerile și compromisurile trecute ale Almei ajung la suprafață, estompând granița dintre victimă, complice și oportunist.
Roberts ancorează filmul cu o interpretare pe care mulți critici au numit-o cea mai bună a ei de la Erin Brockovich încoace. Alma este sprintenă, spirituală și intimidantă în sala de curs, dar fragilă în privat; Guadagnino îi oferă multe prim-planuri lungi, contemplative, în care se simt, dincolo de masca profesorală, calcule, frică și o urmă de auto-dispreț.
Ayo Edebiri o joacă pe Maggie cu un amestec de furie rănită și autoprotecție calculată, făcând intenționat dificil de distins unde se termină trauma autentică și unde începe “performativitatea” unei epoci obsedate de imagine.
Garfield, în rolul lui Hank, întruchipează arhetipul familiar al profesorului popular, ale cărui flirturi peste limite au fost mult timp normalizate, dar subminează farmecul cu accente de îndreptățire și auto-compătimire. Michael Stuhlbarg, în rolul soțului psihiatru al Almei, și Chloë Sevigny, ca liant instituțional și prietenă, completează o distribuție care arată un cerc de adulți stânjeniți în încercarea de a gestiona o criză.
Ca stil, After The Hunt se plasează undeva între dramele romantice somptuoase ale lui Guadagnino și un procedural mai rece. Filmul, turnat pe 35mm de Malik Hassan Sayeed – prima lui colaborare la un lungmetraj după mai multe decenii – folosește evocator amfiteatre, birouri și campusuri tomnatice, transformând universitatea într-un labirint de coridoare de sticlă și uși închise, unde toată lumea pare să-i supravegheze pe ceilalți. Coloana sonoră semnată de Trent Reznor și Atticus Ross, cu pian apăsat și sunete grave, neliniștitoare, accentuează suspansul, dar uneori alunecă în exces, oglindind tendința filmului de a-și sublinia singur tensiunile. Dialogurile sunt dense în jargon academic și piruete ideologice, însă Guadagnino le contrazice adesea cu detalii mici, revelatoare: un e-mail șters, o privire neliniștită într-o ședință de facultate, felul în care studenții ridică telefoanele ca să înregistreze orice interacțiune.