Filmul care a închis cea de-a şasea ediţie a Festivalului de Film Experimental (BIEFF) –Eisenstein in Guanajuato– nu te menajează deloc dacă îţi repugnă poveştile amoroase (fie ele şi lirice) având ca protagonişti doi bărbaţi. În schimb, dacă nu ai probleme în a vedea şi partea afectivă dincolo de scenele unei relaţii carnale ce i-ar face pe haterii huligani să rupă scaunele din sală (norocul spectatorilor că aceştia nu au auzit de BIEFF), atunci vei avea parte de un film nonconformist şi plin de umor despre căutările şi rătăcirile unui artist inocnic. Sexualitatea, miturile precolumbiene despre iniţiere, viaţă şi moarte sau căutarea inspiraţiei artistice în ţinuturi exotice urmate de transformări interioare benefice creaţiei se amestecă într-o abordare candidă şi ludică a relaţiei dintre sexualitate, excentricitate, artă şi tabu.
Regizorul Peter Greenaway nu pare să aibă vreo reţinere şi exprimă exact ce-i trece prin minte când vrea să abordeze partea iconoclastă din psihicul unui artist devenit monument, cum este şi zeul filmului mut sovietic. Nu poţi avea decât două tipuri de reacţii la vizionarea filmului. Să te bucuri de caricatura deloc umilitoare ce pare mai degrabă o umanizare plină de compasiune a statuii rigide construite de un mit al societăţii comuniste. Să guşti umorul bine alimentat de intepretarea actorului Elmer Back şi să apreciezi modul în care Greenaway a jonglat cu stereotipurile culturale şi sexuale încât să nu-ţi provoace repulsie. Totodată, dacă faci parte din tabăra celor oripilaţi de scenele incandescente, ai putea să deteşti protagonistul tocmai datorită unei viziuni ce leagă actul creaţiei de subteranele unei sexualităţi tabu, greu de acceptat încă în ţara lui Eisenstein (şi nu numai). Indiferent de ce parte ai fi, dacă alegi să rămâi până la sfârşitul filmului, nu poţi nega tonul neaşteptat de sentimental şi nostalgic. Datorită acestui ton, vezi din alt unghi metamorfoza relaţiei ce nu promitea să depăşească stadiul carnal. Legătura dintre marele cineast şi un intelectual mexican şarmant se transformă într-un dialog referitor la relaţia dintre mit, erotism şi întâlnirea cu stranietatea păgână a sălbaticului simbolizat de ieşirea din zona de confort a familiarului asociat cu spaţiul cultural al ţinutului de baştină.
Venit din lumea unei încrâncenări mohorâte şi a unui limbaj de lemn sărăcit de teroare, Eiseinstein, pe care Elmer Back îl transformă într-un copil mare şi într-un sentimental adorabil ascuns în spatele unui teribilism adolescentin, va cunoaşte binefacerile unei alte lumi, una îndepărtată şi însorită. Nu vei găsi un bolşevic aprig, ci un excentric ludic, pe care nici autorităţile ce-şi trimit avertismentele prin secretara lui rămasă la Moscova nu-l pot face să revină cu picioarele pe pământul revoluţiei, după ce în Mexic se întâlneşte cu tentaţiile a tot ceea ce este străin şi frenetic, departe de tentaculele cenzurii şi ale gulagului.
Prin întâlnirile erotice, personajele încep să parodieze toate lucrurile sacre, de la simbolurile propagandei sovietice la dramele băştinaşilor supuşi de conchistadori, de parcă sexul ar fi un performance subversiv ce deturnează manifestul politic gata să acapareze orice act de creaţie în societăţile totalitare. În istoria secretă a vieţii lui Eisenstein, aşa cum o redă Greenaway, evenimentele au un alt deznodământ. Europeanul este cucerit de urmaşul precolumbienilor, devenit simbolul a tot ceea ce este liber, viril, curajos, vital, întunecat şi necunoscut. Protagonistul mexican transformă prima întâlnire cu timidul Eisenstein, ce mimează teribilismul unui copil mare cu aere de excentric, într-o scenă care aminteşte de comediile despre ezitările unui virgin nimerit din greşeală în Tijuana, unde este asaltat de avansurile unei profesioniste. În ţara unde miturile sunt la ele acasă, pe străzi şi în fiecare discuţie, iar moartea un ritual de trecere, până şi ideile freudiene despre sexualitatea reprimată, sublimare, artă şi refulare iau forma unei metafore contaminate de interpretările magice ale riturilor de iniţiere.
Eisenstein in Guanajuato este de fapt cronica unei aventurări într-o lume necunoscută, unde graniţele între halucinant şi real, între modern şi ancestral sunt ambigue. O lume în care autodescoperirea dublată de găsirea unor noi surse de inspiraţie devine o călătorie iniţiatică în universul arhetipurilor şi al simbolurilor. Acestea nu sunt decodificate prin explicaţii enciclopedice. Sunt în schimb prezente în imaginile unei procesiuni felliniene cu măşti şi costume tradiţionale, în plimbările printr-un muzeu al mumiilor ce amintesc de sacrificiile din legendele aztece şi în discuţiile cvasiamuzante despre legătura dintre pierderea virginităţii, asumarea identităţii sexuale prin infruntarea fricii şi întâlnirea cu partea ascunsă a psihicului, ce-i permite erotismului neasumat, care induce teama de sine, să se manifeste prin evocarea miturilor. În filmul lui Greenaway, lumea de dincolo este mereu invocată prin adaptarea la simbolistica precolumbiană a teoriei despre Eros şi Thanatos, cele două dimensiuni ale psihicului ce nu permit negocierea. Deghizarea simbolurilor culturale occidentale în culorile exuberanţei locale ce dă în clocot sub soarele arzător al Mexicului ar putea fi comparată fantezist cu apariţia lui Freud în mijlocul detaliilor aztece dintr-un tablou al Fridei Kahlo, deşi regizorul nu recurge la vizualul unor cadre onirice, rămânând într-un registru ce se apropie mai degrabă de acele tentative de recreere a unei imagini de epocă.
Regizorul transformă fiecare detaliu iconic într-unul ce poate fi exploatat pentru a face trecerea către mit sau pentru a face din extravaganta cameră de hotel a lui Eisenstein decorul unui performance subversiv şi amuzant cu trimiteri la Hamlet. Personajele ajung să gliseze către o lume a inconştientului prin interpretarea ideii de siesta ca formă a unei scufundări ce permite amorţirea vigilenţei necesare autocenzurii, autocontrolului. La rândul său, amantul exotic începe iniţierea prin cultul siestei, ce permite împărţirea zilei în două printr-un somn ce alungă epuizarea provocată de arşiţă, fiind atât de aproape de călătoria mitică într-o altă lume.
Eisenstein in Guanajuato este accesibil datorită locurilor comune expuse vizual, dar fără a deveni comercial. O singură condiţie îţi pune Greenaway: aceea de a respecta (dacă nu poţi accepta) dreptul unui artist de a fi el însuşi, de a se bucura de un scurt episod în care degringolada simţurilor şi a Erosului devine singura oază de libertate ce uneşte corpul de imaginaţie, permisă unui artist ce a depins totuşi de arbitrarul politicului din lumea guvernată de un dictator paranoic.
Pelicula Eisenstein in Guanajuato a închis ediţia din 2016 a Bucharest International Experimental Film Festival (BIEFF).
Sursa imaginilor: Films Boutique
LYTE video
