Winter in Sokcho este o dramă discretă, atmosferică, regizată de Koya Kamura, după romanul scris de Elisa Shua Dusapin. Filmul a avut premiera la Festivalul Internațional de Film de la Toronto în 2024 și îi are în distribuție pe Bella Kim și Roschdy Zem.
Povestea are loc în Sokcho, un oraș rece de coastă din Coreea de Sud, aproape de granița cu Coreea de Nord. Soo-ha, o tânără franco-coreeană, lucrează într-o mică pensiune și duce o viață tăcută, repetitivă, între taraba de pește a mamei ei, iubitul ei și liniștea de extrasezon a orașului. Apoi, la pensiune ajunge Yan Kerrand, un ilustrator francez, iar prezența lui o tulbură.
Nu este chiar o poveste de dragoste, deși la suprafață poate părea așa. Este mai degrabă un film despre identitate, proiecție, singurătate și dorința de a fi văzut. Soo-ha este atrasă de acest străin francez și pentru că el trezește în ea întrebări despre tatăl ei francez absent și despre acea parte din ea la care nu are acces pe deplin. Filmul pare să exploreze atracția, disconfortul și ambiguitatea emoțională, mai degrabă decât o poveste de iubire clară.
Atmosfera este lentă, reținută: piețe de pește, zăpadă, plaje goale, camere de pensiune, gătit mult și mâncare coreeană, desene, tăceri. E un film intim și atmosferic, mai mult un film al texturilor și tensiunii interioare decât al acțiunii.
Pe scurt, nu e o mare dramă emoțională, nu e o poveste de dragoste clasică, ci un film delicat despre cineva care încearcă să înțeleagă cine este prin privirea altcuiva — și își dă seama treptat că această privire nu o poate defini.
Winter in Sokcho nu e o mare revelație cinematografică, dar e o alegere foarte bună dacă vrei ceva liniștit, reflexiv și cu gust. Un mod frumos, calm și puțin melancolic de a încheia weekendul.
Winter in Sokcho tocmai a intrat pe HBO Max.
